Scrisoare deschisă către salvamontista Miruna Inel

Dragă Miruna,
Imaginile în care un animal cu chip de om te-a transformat într-un sac de box au făcut ocolul țării. Cu toții am vazut cum ai fost pusă la pământ printr-o lovitură de pumn în plină figură. Mai rău, am văzut cum acest lucru s-a petrecut sub ochii unui jandarm montan care, în mod nepermis, stătea la aceeași masă cu acea primată (nu îi voi folosi numele, care este un atribut de identificare a unui om). Reacţia societatii a fost una de blamare a jandarmului, în particular, precum și a autorităților responsabile cu ordinea publică, în general, pentru inacțiunile generate de legăturile oculte sau chiar fățișe cu lumea interlopă.
Deunăzi, Miruna, a apărut în spațiul public informația că intenționezi să îți retragi plangerea penală depusă împotriva animalului care te-a transformat într-un sac de box, retragere care îi va asigura acestuia impunitate deoarece, pentru astfel de infracțiuni, acțiunea penală se pune în mișcare doar la plângerea prealabilă. Acesta va scăpa, deci, cu simpla amendă contravențională pe care a primit-o pentru tulburarea liniștii publice. 
Dragă Miruna, 
Știu că într-o comunitate mică, precum cea din Straja, interlopii fac legea, ceea ce arată, în mod trist, cum statul eșeuează – cel puțin în comunitățile mici – în a asigura protecția cetățenilor săi. Știu că ți-e teamă de posibilele repercursiuni la care vei fi supusă atunci când animalul va ieși din închisoarea în care va sta doar câțiva ani, unde, probabil, va scrie o carte despre boxul, ca sport (cu mai multe poze decât text, precum un alt individ, mult mai celebru). Această teamă, Miruna, este, de asemenea, efectul aceluiași eșec al statului în a-și proteja cetățenii. În mod normal, pentru persoane ca tine, deși nu esti martor, ci victimă, ar fi trebuit să existe programe de protecție. Martori suntem noi, restul, care am privit cu groază și dezgust imaginile în care ai fost lovită cu bestialitate și umilită. Noi nu avem nevoie de protectie pentru că suntem multi, suntem întreaga societate. Drept urmare, noi, toți, trebuie să facem zid în jurul tău pentru a te proteja: începând cu primul ministru și ministrul de interne și terminând cu ultimul cetățean care are o urmă de umanitate și compasiune. 

Nu întâmplator l-am pus în fruntea listei pe primul ministru, deoarece am văzut că, de curând, a participat la lansarea cărții unui polițist care, ca și tine, a fost umilit de șefii săi și care, prin suportul uriaș pe care l-a primit de la societate, a reușit să îi înfrângă. Cred – sau, cel puțin, sper – că această participare nu a fost un simplu exercițiu de imagine, ci a avut rolul de a da un semnal autorităților pentru a schimba niște practici, de a le spune că umilirea celor slabi de către cei puternici este intolerabilă. Or tu, Miruna, ai mai multă nevoie de noi decât alții deoarece însăși viața ta este pusă în primejdie. 

Dragă Miruna,
Meseria pe care ți-ai ales-o, de salvamont, este una nobilă: aceea de a salva vieți. Drept urmare noi îți suntem datori. Noi, societatea, suntem datori în a-ți asigura sprijin moral și protecție. Și putem face asta punând presiune pe autorități, care trebuie să găsească o soluție pentru a te feri de răzbunarea care, cu siguranță, te-a făcut să te gândești la retragerea plângerii penale. Teama de răzbunare nu este un defect, Miruna, este o reacție naturală. Chiar și cei mai puternici dintre noi pot încerca un astfel de sentiment, care ajunge să distrugă liniștea sufletească și viața normală. De aceea tu nu trebuie să te simti singură, nu trebuie să te simți abandonată, iar noi vom avea grijă ca reprezentanții autorităților să își facă treaba pentru care sunt plătiți. 

Drept urmare, cer Poliției Române să găsească, împreună cu tine, cele mai potrivite măsuri pentru ca tu să te simți în siguranță. Și o cer imperativ, inclusiv prin comunicarea publică a unui raspuns la această problemă, iar pentru ca informarea poliției cu privire la solicitarea mea să fie formală, o voi trimite și în scris, în atenția inspectorului general al Poliției Române.

Miruna,
Folosesc această cale pentru a-i transmite avocatului care îl reprezintă pe animalul care te-a lovit că este nu doar un zero în profesia lui, ci un om josnic. Nu pentru că și-a ales un astfel de client, deoarce oricine are dreptul la asistență juridică (eu însumi sunt avocat, chiar dacă sunt comercialist și nu penalist). Justiție înseamnă nu doar acuzare, ci și apărare, chiar și atunci când infracțiunea se petrece într-un loc public, ba chiar și atunci când scena de violență este înregistrată și văzută de o țară întregă. Acest avocat este un om josnic întrucât a ales să îți transmită teama de forța brută a clientului său, pentru a te determina să îți retragi plângerea penală, adică s-a tranformat, dintr-un om al legii, într-un simplu curier al unui mesaj de teroare. Dacă ar fi fost avocat, în adevăratul sens al cuvântului, s-ar fi pregătit pentru a intra, cu clientul său, în sala se judecată. 
Dragă Miruna,
Închei această scrisoare prin a-ți spune că nu cred în varianta retragerii plângerii penale în folosul unei sume de bani pe care inculpatul ți-ar oferi-o, fiind convins că teama de răzbunare este, dacă nu singurul, cel puțin principalul motiv al intenției tale. Este evident că o persoană care, pe munte, ziua și noaptea, își riscă propria viață pentru a salva alte vieți, primind în schimb o remunerație modică, nu este materialistă. Așadar sper, Miruna, ca rândurile pe care ți le-am scris să te convingă să mergi înainte, lăsând justiția să își facă datoria până la capăt. Am certitudinea că cei care o vor citi, înaintea ta, vor face tot posibilul ca această scrisoare să ajungă la tine.
Cu simpatie,
Sebastian Bodu

Am atacat Legea Marinescu la Curtea Constitutionala, prin intermediul Avocatului Poporului

Am depus astazi o cerere catre Avocatul Poporului pentru ca acesta sa sesizeze Curtea Constitutionala cu privire la dispozitiile art. 7¹ din Legea nr. 205/2004 privind protectia animalelor, cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 9/2008 („Legea Marinescu“). Acest articol interzice, in toate cazurile, „eutanasierea cainilor, pisicilor si a altor animale, cu exceptia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar“. Articolul in speta incalca art. 34, art. 35 si art. 20 din Constitutie.
Prin prevederile considerate neconstitutionale, autoritatile locale sunt in imposibilitate de a lua toate masurile necesare controlului administrativ al animalelor fara stapan periculoase. In acest fel se incalca articolele constitutionale mentionate. Prin prezenta masiva pe strazi (in special in mediul urban – Bucurestiul fiind in capul listei) a cainilor fara stapan, viata si sanatatea cetatenilor sunt puse in pericol, cetatenii fiind muscati sau agresati in fiecare zi, uneori cu consecinte tragice.Dreptul la sanatate este un drept ce tine de conditia umana la nivelul cerintelor moderne de viata, care asigura cetateanului insusi dreptul la viata. El nu poate fi garantat atata timp cat autoritatile publice locale sunt impiedicate de lege sa ia masuri pentru prevenirea eficienta a situatiilor in care sanatatea si viata cetatenilor este afectata in mod semnificativ. Situatia actuala este caracterizata de realitate ca un mediu periculos, nociv si dezechilibrat ecologic. Iar statul (prin autoritatile locale), obligat sa instituie si sa asigure cadrul legislativ necesar pentru a asigura cetatenilor un mediu sanatos si ferit de pericole care ameninta sanatatea si chiar viata acestora, este in prezent impiedicat prin insasi legea care ar trebui sa il protejeze pe cetatean, nu sa il lase expus la riscul de a-si pierde viata.
Suprimarea cainilor fara stapan este permisa expres de art. 12 „Reducerea numarului de animale fara stapan“, lit. (a) pct. (ii) din Conventia europeana pentru protectia animalelor de companie, ratificata de Romania: „atunci cand un stat-parte estimeaza ca numarul de animale fara stapan constituie o problema, el trebuie sa ia masuri legislative si/sau administrative necesare pentru reducerea numarului acestora prin metode care nu cauzeaza dureri, suferinte sau temeri evitabile. Astfel de masuri trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: in cazul in care animalele capturate sunt adapostite sau sacrificate, aceasta trebuie sa se faca in conformitate cu principiile conventii“. In speta, conventia interzice „orice forma de cauzare inutila a durerii, suferintei fizice sau psihice a unui animal de companie“ (art. 3) precum cainele, cu sau fara stapan. Conform actualei legislatii, in speta Ordonanta de urgenta nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 227/2002, se prevede ca metoda de sacrificare eutanasierea prin procedee rapide si nedureroase a cainilor fara stapan ori care nu au fost revendicati sau adoptati, deci o metoda care se incadreaza in standardele Conventiei.
Din pacate, Legea Marinescu a transpus abuziv art. 13 „Exceptii privind capturarea, detinerea si sacrificarea“ din aceeasi Conventie, care prevede ca „exceptiile de la principiile stabilite prin prezenta conventie, referitoare la capturarea, detinerea si sacrificarea animalelor fara stapan nu pot fi admise decat daca acestea sunt inevitabile, in cadrul programelor guvernamentale de control al bolilor“. Dupa cum se vede, acest text reglementeaza exceptiile in care principiile enumerate la art. 3, adica de la „orice forma de cauzare inutila a durerii, suferintei fizice sau psihice“, atunci cand nu sunt posibil a fi evitate; deci nu reglementeaza exceptii de la sacrificare, care pot avea loc in conditiile art. 12, deci nu atunci cand animalul este bolnav, Legea Marinescu.
Avand in vedere ca CCR s-a pronuntat prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 (publicata in M.Of. nr. 53 din 23.91.2012) pe proiectul de modificare a Ordonantei de urgenta nr. 155/2001 privind cainii fara stapan, nu pe Legea Marinescu (legea animalelor), deci are toata libertatea sa o faca. De altfel, avand in vedere declaratiile publice ale Primarului General al Municipiului Bucuresti, autoritatile locale si-au indeplinit atributiunile in mod corespunzator, conform unui buget din ce in ce mai mare, in a aplica alte metode de reducere sau eradicare a fenomenului cainilor fara stapan, dupa cum cerea CCR, fara insa sa isi fi atins scopul.

Scuze si demitere!

Având in vedere argumentele ridicole cu care au motivat obiecția de neconstituționalitate depusă pe data de 25 noiembrie 2011 la CCR împotriva legii de modificare a actualei Ordonanțe privind câinii fără stăpân, ar trebui ca PSD si PNL să își ceară scuze in mod public față de toate victimele făcute de maidanezi de la acea data pana in prezent.

Citez din motivația obiecției:
– proiectul de lege încalcă Conventia europeană pentru protecția animalelor de companie
– contravine demnității umane, întrucât eutanasierea este o măsura violentă, traumatizantă, care împiedica libera dezvoltare a personalități umane
– eutanasierea în masă a câinilor va periclita existența rasei comune și va produce dezechilibre previzibile, ceea ce încalcă dreptul populației la un mediu sănătos și echilibrat ecologic
– prevede limitări injuste ale dreptului de proprietate privată al adoptatorului a mai mult de doi câini, întrucât acesta trebuie sa îndeplinească unele condiții privind spațiul de locuit. In acest fel se aduce atingere si vieții private a cetateanului
– proprietarii câinilor fără stăpân sunt discriminați in raport cu proprietarii altor specii de animale fără stăpân, întrucât aceste din urmă animale nu pot fi eutanasiate.

Dacă situația nu ar fi tragică, probabil că citatele enumerate ar putea fi din Caragiale. Dar nu sunt. Nu sunt o glumă proastă ci fac parte din realitatea cotidiană si prezentă.

Cum însă și glumele proaste sunt, in acest moment, o dovada de imbecilitate politică, cer în același timp consilierilor generali ai municipiului București să procedeze de îndată la revocarea mandatului de viceprimar general al lui Marcel Nicolaescu, in temeiul art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, pentru declarațiile deplasate făcute ieri. Acesta a afirmat: „am luat toate măsurile, am mutat toți câinii pe stadionul Dinamo” (unde va avea loc meciul România – Ungaria).