Impozitam averile nejustificate. In sfarsit!

Premierul Ungureanu a declarat ca e foarte interesat de impozitarea
averilor nejustificate. Procedura impozitarii averilor nejustificate a
fost propusa de catre subsemnatul in 2006, insa premierul de atunci, Calin
Popescu-Tariceanu nu era interesat de asa ceva. Desigur, economia
„duduia”, cine se gandea la crize? Astea erau doar in manualele de
istorie. Fostul premier era mai degraba preocupat de majorari de
cheltuieli publice, mai putin de incasari. Dupa ce initiativa a declansat
o dezbatere publica intensa, intretinuta mai ales de cei care nu
intelegeau sau, mai bine zis, se faceau ca nu inteleg deosebirea dintre
averea nejustificata, a carei impozitare se propunea a fi facuta printr-o
procedura administrativa, si averea ilicita, care se confisca in baza unei
proceduri judiciare, a fost ingropata definitiv de catre Sebastian
Vladescu.

Imi aduc aminte de circul facut de PC (pe atunci PUR) ca astfel se
„albesc” averile, ca ele trebuie confiscate. Procedura confiscarii a
inceput a fi aplicata (vezi cazurile fostilor lideri PSD Dan Ioan Popescu
si Serban Bradisteanu) la cativa ani dupa ce initiativa mea a fost
crucificata – desi era o idee preluata din legislatia franceza si
nicidecum o reinventare a rotii – si a pus capat, cred, neintelegerilor cu
privire la termenii „nejustificat” si „ilicit”. Desigur ca multe averi
nejustificate sunt ilicite, dar nu toate. Poti sa faci avere consistenta
din afaceri nedeclarate la fisc, cum poti sa faci avere la fel de
consistenta in urma unor fapte de coruptie. Diferenta dintre cele doua
este ca prima avere se impoziteaza de catre ANAF iar a doua se confisca de
catre instanta de judecata. Avantajul existentei primei proceduri este
acela al rapiditatii, adica aplicarea impozitului ar duce la colectarea
unor sume importante la bugetul de stat, pana la o eventuala confiscare
integrala, daca acest lucru este dispus de catre instanta competenta. Oare
cati bani s-ar fi colectat la bugetul statului de la cei care afisau si
inca afiseaza luxul cu ostentatie, fara sa fi platit un leu impozit, daca
aceasta procedura nu s-ar fi blocat, ca multe altele, la cabinetul
ex-ministrului de finante Sebastian Vladescu?

In ceea ce ma priveste raman cu satisfactia ca lucrurile incepute de mine
incep sa prinda contur. Si amintesc aici taxarea inversa pentru anumite
produse cu risc ridicat de evaziune, impozitarea indirecta a tranzactiilor
imobiliare speculative (vezi cazul Robert Negoita), restituirea taxei auto
(chiar daca procedura este greoaie, ca orice procedura care presupune ca
statul sa dea si nu sa ia) si, nu in ultimul rand, trimiterea in judecata
a „oamenilor din fotbal” in dosarul transferurilor.

Cota unica vs. cota progresiva

Sebastian Vladescu zice ca i-ar placea o cota progresiva de impozitare. Nu a spus nici la ce se aplica (venit/profit) si nici la ce cote s-a gandit. De fapt, a te gandi asa, intr-o dimineata nu echivaleaza cu a studia problema in toate aspectele ei: avantaje/dezavantaje competitive ca si tara (nimeni in jurul nostru, cu exceptia Ungariei, dar nu pentru mult timp, nu are cota progresiva), costurile de administrare, impactul bugetar etc.

Crin Antonescu zice ca e sustinator al cotei unice (ceea ce stiam) insa o vrea de 10%. Nici domnia sa nu a facut nici un studiu ci a zis asa, tot intr-o dimineata.

Chiar nimeni, in afara de Mugur Isarescu, nu sustine nemodificarea impozitarii (directe, ca aia a mai ramas)?