Scapam de vize pentru Canada? (II)

Răspunzând printr-o declarație în plen unei întrebări inițiate de eurodeputatul Sebastian Bodu, în numele grupului Partidului Popular European, Comisia Europeană, prin vocea comisarului pentru afaceri interne, Cecila Malmstrom, consideră că vizele românilor pentru Canada ar putea fi ridicate până la sfârșitul anului, după accesul României și Bulgariei la Spațiul Schengen.

Întrebarea scrisă care a generat declarația Comisiei făcea referire la faptul că Parlamentul European ar putea respinge acordul de liber schimb UE-Canada dacă, până la data la care acesta va fi supus aprobării prin vot a legislativului comunitar, problema vizelor pentru cetățenii români, cehi și bulgari nu va fi rezolvată.

În dezbaterea parlamentară, Sebastian Bodu a susținut că „autoritățile canadiene au menținut până acum vizele pentru un motiv constant: rata ridicată a solicitărilor de azil venite din partea unor cetățeni est-europeni ajunși în Canada cu viză turistică (în marea lor majoritate aparținând unei anumite minorități).”

Că membru al Delegației interparlamentare UE-Canada, Sebastian Bodu a cerut în mod repetat oficialilor canadieni, inclusiv primului-ministru federal, modificarea procedurii de azil pentru cetățenii europeni, astfel încât abuzul constant față de această procedura să dispară. În urmă cu câteva luni, Canada a adoptat o nouă legislație privind imigrația, legislație prin care, pentru cetățenii statelor democratice, termenul de soluționare a cererii de azil a fost redus de la câțiva ani la câteva săptămâni. „Am sperat că, odată eliminată problemaazilanților abuzivi, Canada va renunța la vize, întrucât nu ar mai exista motive pentru menținerea acestora. Din păcate însă, constat cu regret că oficialii canadieni nu și-au schimbat deloc discursul în această chestiune, astfel încât ultima posibilitate de a modifica atitudinea lor este apelul la solidaritatea europeană”, a continuat Sebastian Bodu.

În a două jumătate a acestui an va intra spre aprobare în Parlament îndelung negociatul Acord de liber schimb UE-Canada, precum și un acord-cadru bilateral, niciunul dintre acestea nefăcând vreo referire concretă la eliminarea vizelor. Prin întrebarea adresată Comisiei, Sebastian Bodu și ceilalți inițiatori – printre care și Marian Jean Marinescu – au vrut să trimită un semnal puternic atât negociatorilor europeni, de a considera o prioritate problema vizelor, cât și guvernului canadian, astfel încât Parlamentul European să nu fie pus în situația de a respinge acordul de liber schimb pe motiv de inexistentă a unui regim de liberă circulație a persoanelor. „După cum se știe, Parlamentul European este foarte sensibil la probleme ce țin de drepturile omului, așa cum a dovedit-o de foarte multe ori în mod surprinzător pentru mulți. Iar în cazul acordului de liber schimb este evident că nu putem vorbi de libera circulație a bunurilor, capitalurilor și serviciilor în lipsa unei libere circulații a persoanelor”, a conchis Sebastian Bodu la finalul dezbaterii.

 

Atașat: întrebarea, cu dezbatere, care a fost trimisă și ambasadorului Canadei pe lângă Uniunea Europeană, spre a fi remisă guvernului canadian.  

S-a dus Geoana si el prin Canada. La pimbare

Stimate domnule preşedinte al Senatului României,

 

Vă adresez această scrisoare ca urmare a faptului ca, in saptamana care acum se incheie, ne-am aflat amândoi în acelaşi timp in Canada, reprezentând, ce este drept, instituţii diferite: eu, Parlamentul European iar Dvs. Senatul României.

 

Am mers în Canada ca europarlamentar, membru al Delegatiei Interparlamentare Mixte UE – Canada, si încă de la plecare, pe lângă o serie de chestiuni de interes european care mă preocupă, în virtutea funcţiei mele, mandatul cu care am pornit la drum a avut şi o puternică componentă naţională: problema vizelor impuse de către statul canadian cetăţenilor români, în ciuda faptului că suntem membri UE de aproape 4 ani. Eforturile mele în această direcţie sunt destul de vechi şi existenţa acestui regim injust a reprezentat motivul pentru care am ales să fac parte din această delegaţie interparlamentară permanentă şi nu din alta. Poate cel mai cunoscut dintre acestea a fost amendarea rezoluţiei Parlamentului European de aprobare a mandatului de negociere al unui tratat de liber schimb între UE şi Canada (Comprehensive Economic and Trade Agreement), prin introducerea pe ordinea de zi a negocierilor a chestiunii obţinerii de către România, alături de Bulgaria şi Cehia, a regimului de scutire de viză (Visa Waiver). Au urmat şi altele demersuri făcute cu acelaşi scop, întâi cu ocazia primirii vizitei la Bruxelles a două delegaţii formate din membri ai legislativului federal canadian (membri ai aceleiaşi Delegaţii Interparlamentare Canada-UE) împreună cu reprezentanţi ai Camerei de Comerţ Canadiene şi ulterior, cu ocazia întâlnirii, la reşedinţa ambasadorului canadian la Bucureşti, a Ministrului pentru Comerţ Exterior din guvernul federal al Canadei. Cele mai pertinente semnale, la acel moment, le-am primit de la dl. ministru Peter Van Loan, care mi-a comunicat că guvernul federal canadian tocmai propusese o nouă legislaţie privind azilul, cunoscut fiind faptul că ridicarea vizelor este văzută de canadieni ca o factor de creştere a cererilor abuzive de azil politic venite din partea unor cetăţeni europeni (imediat după ridicarea vizelor pentru ţările care au accesat UE în penultimul val, Canada s-a confruntat cu un noian de astfel de cereri din partea a mii de ţigani cehi).

 

Mesajul meu, transmis dintotdeauna şi reluat, într-o formă actualizată, cu ocazia recentei deplasări în Canada a delegaţiei interparlamentare al carui membru sunt, a fost acela că, în loc de a pune bariere în calea liberei circulaţii a peste 40 de milioane de cetăţeni europeni din România, Bulgaria şi Cehia, ar fi mult mai corect pentru toată lumea ca noua reglementare pentru azil, aflată încă în curs de aprobare în Parlamentul Canadian, să conţină prevederi foarte stricte şi proceduri ultra-rapide de soluţionare a cererilor de azil formulate de către cetăţeni ai unui Stat Membru UE, inclusiv cei aparţinând unor minorităţi naţionale precum ţiganii. Este de-a dreptul absurd ca o astfel de cerere să fie soluţionată în căţiva ani, timp în care solicitantul să stea pe teritoriul Canadei pe cheltuiala contribuabililor canadieni, în condiţiile în care orice cetăţean european care se consideră victimă a unei discriminări poate obţine recunoaşterea drepturilor sale apelând la instituţiile şi instanţele naţionale, apoi la cele europene şi supra-europene, fără a neglija nici ONG-urile. Altfel spus, înţeleg nevoia canadienilor de a se proteja însă nu inţeleg ideea de a se izola ridicând bariere generale în calea liberei circulaţii a tuturor cetăţenilor unui stat.

 

În plus faţă de aceste argumente tehnice, mesajul transmis de această dată autorităţilor şi oamenilor de afaceri canadieni, care consideră că un viitor tratat de liber schimb între Canada şi UE este absolut necesar a fost acela că, dacă până la momentul ajungerii spre ratificare, în Parlamentul European, a tratatului negociat cu partea canadiană, guvernul federal nu rezolvă problema vizelor pentru cetăţenii ultimelor trei State Membre, cei peste 70 de europarlamentari din România, Bulgaria şi Cehia pot împreună forma uşor o minoritate de blocaj a ratificării tratatului (numarul minim necesar fiind de 40), fără ca nimeni să poată spune că, acţionând în acest fel, nu o fac in interesul cetăţenilor pe care îi reprezintă şi, mai mult, a celor care i-au ales. Evident că nimeni nu îşi doreşte asta însă este inaceptabil să vorbim în tratat de libera circulaţie a bunurilor, serviciilor şi capitalului, în absenţa liberei circulaţii a persoanelor care produc parte din aceste bunuri, servicii şi capitaluri. Votul dat în anul acesta în Parlamentul European pe problema transferului de date cu caracter personal între UE şi Statele Unite (în cadrul acordului SWIFT) a arătat (şi) Canadei că, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, rolul Parlamentului European nu trebuie să fie subestimat.

 

De ce vă spun, dle preşedinte al Senatului, toate aceste lucruri? Pentru că, se pare, problema vizelor nu se află în atenţia Dvs. Îmi bazez această afirmaţie pe faptul că, întrebat fiind dacă veţi ridica această problemă cu ocazia vizitei aflate in desfăşurare de către delegaţia Senatului pe care o conduceaţi, aţi raspuns că „acest subiect este unul sensibil şi nu trebuie abordat”. La acel moment se aflau de faţă şi ceilalţi membri ai delegaţiei Senatului României, precum şi secretara Dvs.

 

În aceste condiţii, dle preşedinte al Senatului României, îmi permit să vă întreb, în mod public, care a fost agenda concreta a vizitei în Canada şi nu cea declarată la plecare? Altfel spus, ce mijloace de negociere sau de presiune aţi adus în discuţia purtată cu preşedintele şi cu membrii Senatului Canadian ori cu alţi factori de decizie sau de lobby cu care v-aţi întâlnit – dacă v-aţi întâlnit, pentru a soluţiona problema vizelor? Pentru că, din câte îmi dau eu seama, interesul Dvs. pentru ridicarea vizelor canadiene pentru români este pe atât de mare pe cat este interesul subsemnatului pentru ridicarea vizelor României/UE pentru congolezi. Acestea fiind spuse, concluzionez că singura deosebire între Dvs. personal şi dl. senator Emilian Frâncu de la PNL este doar aceea ca Dvs. nu v-aţi numarat banii de transport şi de diurnă în faţa camerelor video.