Posts Tagged 'ANAF'

Excepție de neconstituționalitate a proceselor-verbale încheiate de ANAF-DGAF

Către:   JUDECĂTORIA……………………..

SECŢIA ………………………………

 

 

DOMNULE PREȘEDINTE,

 

Subscrisa ……………, cu sediul social/ales în ………….., solicit

 

  1. anularea procesului-verbal de contravenție nr. ….. din ………. întocmit de ……………

 

Având în vedere că procesul-verbal în speță a fost emis în baza art. 10 lit. d)/gg) și art. 11 alin. 1 lit. …) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, solicit, de asemenea

 

  1. Admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru a judeca excepția de neconstituționalitate a I pct. 10 și 11 din Ordonanța de urgență nr. 91/2014, publicată în Monitorul Oficial al Româmiei, partea I, nr. 966 din 30 decembrie 2014 (anexată excepția de neconstituționalitate), care modifică și completează OUG nr. 28/1999.

 

  1. În fapt, prin procesul-verbal nr. ….. din ………….

 

 

Către:   CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI

 

DOMNULE PREȘEDINTE,

 

 

Subscrisa ………………, cu sediul social/ales în …………………, solicit prin prezenta verificarea constituționalității art. I pct. 10 și 11 din Ordonanța de urgență nr. 91/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 966 din 30 decembrie 2014, care modifică și completează OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și care prevede că articolul 10 lit. d) și gg) din OUG nr. 28/1999 vor avea următorul cuprins:

„Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:

  1. d) neîntocmirea de documente justificative pentru sumele de bani introduse/extrase în/din sertarul casei de marcat, altele decât cele provenite din încasarea în numerar a contravalorii bunurilor livrate cu amănuntul și a serviciilor efectuate către populație sau cele utilizate pentru a acorda restul clientului.
  2. gg) deținerea la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special sau prin chitanțe“.

De asemenea, solicit verificarea constituționalității art. I pct. 11 al aceluiași act normativ, care prevede că art. 11 alin. 1 a) și d) al OUG nr. 28/1999 vor avea următorul cuprins:

„Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează:

  1. cele prevăzute la art. 10 lit. f), h), i), s), t), v), aa) și gg), cu amendă de la 2.000 de lei la 4.000 de lei, precum și cu
  2. confiscarea sumelor care nu pot fi justificate, pentru contravenția prevăzută la lit. gg)
  3. d) cele prevăzute la art. 10 lit. b), c), d), e) și dd), cu amendă de la 10.000 de lei la 15.000 de     lei , precum și cu
  4. i) suspendarea activității operatorului punctului de lucru, de la o lună la trei luni, în funcție de gravitatea faptelor, pentru contravențiile prevăzute la lit. b), c), d) și e)”.

 

 

 

DOMNULUI PREȘEDINTE AL CURȚII CONSTITUȚIONALE A ROMÂNIEI

 

 

 

Articolele mai sus citate încalcă următoarele principii ale legii fundamentale:

 

  1. Cel al economiei de piață, consacrat la art. 135 alin. 1 din Constituția României, conform căruia „economia României este economie de piață, bazată pe liberă inițiativă și concurență”,

 

  1. Cel al inviolabilității proprietății private, consacrat de art. 136 alin. 5 din Constituția României, conform căruia „proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice“.

 

 

Conform art. 4 din HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), aceasta are rolul de a asigura administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri bugetare date prin lege în competența sa, aplicarea politicii și reglementărilor în domeniul vamal și exercitarea atribuțiilor de autoritate vamală, precum și controlul operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte care au ca efect evaziunea fiscală și frauda fiscală și vamală, precum și a altor fapte date de lege în competența sa.

 

Inspecţia fiscală (controlul fiscal) are ca obiect, conform art. 94 alin. 1 C. proc. fisc., verificarea legalității şi conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora. Inspecția fiscală se realizează prin inspectori fiscali. Altfel spus, inspecția fiscală reinterpretează modul în care contribuabilul și-a calculat baza de impozitare, asupra căreia se aplică rata de impozitare. Controlul operativ şi inopinat are ca scop, conform art. 933 C. proc. fisc., prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, adică acea diminuare frauduloasă a bazei impozabile, și se efectuează de către inspectorii antifraudă, cu excepţia celor din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, în condiţiile legii. Controlul vamal are ca obiect stabilirea drepturilor de import asupra unor bunuri introduse pe teritoriul României.

 

Așadar rolul ANAF este acela de a stabili și colecta la bugetul de stat sumele datorate de agenții economici ca urmare a activității economice a acestora. Atunci când nu conduce la restabilirea bazei impozabile, verificarea gestiunii agenților economici de către ANAF reprezintă o atribuire neconstituțională de competențe. Modul cum fiecare agent economic este gestionat – mai bine sau mai prost, mai eficient sau ineficient, mai corect sau mai puțin corect, mai atent sau mai puțin atent – ține de relația dintre gerat și gerant (gestionar), nu de organul de control fiscal, operativ și vamal.

 

Un agent economic poate avea în casa de marcat, la un anumit moment al zilei, sume mai mici, mai mari sau egale cu valorile ce rezultă din operațiunile de vânzare sau prestare de servicii din ziua respectivă. Aceste diferențe, atunci când sumele sunt nesemnificative, pot să provină din folosirea lor în scopuri personale pentru perioade foarte scurte, chiar ore (în minus), din bacșișuri (în plus), din greșeli de calcul (în plus sau în minus) sau chiar din fraude ale gestionarilor precum delapidare sau neutilizarea caselor de marcat electronice. Atunci când diferențele de sume în gestiunea zilnică sunt semnificative și provin din acte sau fapte de natură evazionistă, ele constituie fie contravenție, fie infracțiune, în funcție de gradul de pericol social. În cazul în care constituie contravenție, sunt incidente, de exemplu, prevederile art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999, în speță „neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale”. Însă atât contravenția, cât și infracțiunea trebuie probate, sancțiunea neputând fi aplicată pe baza unei simple prezumții că de exemplu, prezența în casa de marcat a unei sume mai mari decât cea care rezultă din operațiunile înregistrate echivalează cu nefolosirea casei de marcat. Cât privește sumele lipsă din casa de marcat, nici măcar nu știm ce ar putea să prezume, din punct de vedere fiscal.

 

Atunci când există neregularități în gestiune sub formă de sume în plus sau în minus dar acestea nu sunt contravenții sau infracțiuni în sensul de diminuare intenționată și semnificativă a bazei impozabile, intervenția statului, prin organul de control operativ, reprezintă o violare a proprietății private constituită din patrimoniul agentului economic supus sancțiunilor, violare sub forma amenzii contravenționale, sub forma confiscării sumelor de bani în plus față de cele înregistrate sau sub forma suspendării activității. Într-o economie de piață în care agenții economici controlați sunt 100% privați, organele de control ale statului nu au de ce să se intereseze asupra modului în care se realizează gestiunea. Desigur că, atunci când frauda în gestiune îmbracă forme infracționale, geratul păgubit poate sesiza organul de urmărire penală cu privire la fapta gerantului (gestionarului).

 

Pentru cele de mai sus apreciem că stabilirea, prin OUG nr. 28/1999, de contravenții sub forma unor neregularități în gestiune fără legătură cu intenția de modificare a bazei impozabile, așa cum sunt contravențiile prevăzute la art. 10 lit. d și gg), respectiv art. 11 alin. 1 lit. a) și d) din acest act normativ, reprezintă o intruziune nepermisă în gestiunea unor agenți economici privați, deci o violare a proprietății private, precum și o încălcare a principiilor economiei de piață în care gestiunea fiecărui agent economic se realizează fără intervenția statului.

Anunțuri

Despre ANAF

Odata cu instalarea unui nou presedinte ANAF, institutia ar trebui profund reformata. In Odata cu instalarea unui nou presedinte ANAF, institutia ar trebui profund reformata. In primul rand Garda Financiara ar trebui desfiintata, ca un organism in mare parte corupt si lipsit de profesionalism, care aplica fara discernamant o lege proasta si caduca privind disciplina financiar-contabila a agentilor economici. Nu exista, din punctul de vedere al unui stat modern si care isi respecta contribuabilii, disciplina sau indisciplina financiar-contabila ci doar plata sau neplata taxelor si impozitelor, adica fiscalitate. Altfel spus, cata vreme inregistrarile contabile ale agentului economic nu au produs influente fiscale, statul nu a fost prejudiciat, deci nu ar avea motiv sa aplice amenzi. Din acest motiv Garda Financiara reprezinta un organism abuziv si vetust. Odata cu Garda Financiara ar trebui sa dispara si Politia Eonomica, un organism uitat de pe vremea Militiei fara alt obiect al muncii decat tot acela de a da amenzi inutile si fortate.

In al doilea rand, combaterea evaziunii fiscale ar trebui sa intre integral in atributiile fiscului, prin redesenarea Directiei Anti-Frauda Fiscala si popularea ei cu cei mai buni oameni, din punct de vedere profesional si moral. In acest fel s-ar asigura o coordonare mai buna activitatii de inspectie fiscala cu cea de depistare si instrumentare a cazurilor de evaziune. Cat priveste contrabanda -defininta ca trecerea ilegala a marfurilor peste frontiera – aceasta activitate ar reveni, dupa desfiintarea Garzii Financiare, exclusiv vamii.

In al treilea rand, sistemul fiscal-vamal – singurul care ar trebui sa ramana – ar trebui intarit prin continuarea informatizarii lui, lucru care ar usura nu numai colectarea de impozite ci si inspectia fiscala. Accizele ar trebui gestionate fie de vama, fie de fisc si nu cum se face acuma, jumate – jumate, astfel incat sa se asigure o administrare unitara si eficienta.

Nu in ultimul rand, Comisiile Fiscala si de Administrare Fiscala ar trebui reunite si facute functionale, pentru a da solutii contribuabililor care plang pe la usile MFP si ANAF pentru o interpretare pertinenta.

Sebastian V. Bodu
Member of the European Parliament
Vice-Chairman of the Committee on Legal Affairs

Contributors.ro: Taxarea inversa si rolul ei in combaterea evaziunii fiscale

Începand cu 1 iunie, Romania introduce taxarea inversa pentru (inca) doua categorii de produse, respective cerealele si plantele tehnice (adica cele care suporta prelucrare, precum sfecla de zahar). Acestea doua se adauga lemnului si deșeurilor, de exemplu, deja prinse in categoria taxării inverse. Motivul unei astfel de proceduri exceptionale este acela de a reduce fraudele tip carusel sau export fictiv in care acest fel de produse sunt des intalnite, fraude constand in rambursari ilegale de TVA către firme fantoma. Fiind o masura exceptionala, conform Directivei 112 privind TVA, pentru fiecare produs a fost necesară aprobarea Comisiei Europene. Regula in Uniunea Europeana – conform aceleiași Directive – este taxarea normala, cand fiecare producator/comerciant factureaza cu TVA, colecteaza, deduce TVA-ul si vireza bugetului suma reprezentand diferenta intre TVA-ul colectat si dedus/platit, ramanand ca persoana fizică sa suporte, ca și consumator final, acest impozit indirect, neavând drept de deducere. In acest fel trezoreria incaseaza TVA-ul imediat, dupa fiecare tranzactie, spre deosebire de taxarea inversa unde fiecare participant din lanț se “autofactureaza” pentru TVA, adica nu platește TVA co-contractantului său (factura primită neavând TVA) ci auto-colecteaza TVA pe aceasta factura când incheie contractul de vanzare-cumparare. Asadar, in cazul taxarii inverse, cumparatorul nu vireaza TVA vânzătorului dar deduce TVA-ul autocalculat, urmand sa se procedeze in acest fel pe tot lanțul contractial, ceea ce face ca volumul rambursarilor de TVA de pe lanț sa fie considerabil reduse, respectiv posibile doar pentru marjă, si nu pentru intreaga baza. Deși este o metoda care elimina fraudele de tip carusel (vanzarea fictiva a unui bun de mai multe ori) sau de tip export cu livrare fictiva, în care se cerea rambursarea in bloc a TVA, aceasta metoda este considerata, in viziunea legiuitorului comunitar, una exceptionala pentru motivul mentionat mai sus, respectiv amanarea plații TVA pana la vânzarea catre consumatorul final, cand comerciantul vinde/facturează cu TVA, pe care il colecteaza de la respectivul consumator final. În primavara lui 2006 am pus pe masa ministrului de finante de la acea vreme, Sebastian Vladescu, un proiect de ordonanta de urgenta conform caruia o serie de produse cu risc ridicat de frauda prin rambursare ilegala de TVA urmau sa facă obiectul taxarii inverse. Cam aceleasi care, in sfarșit, sunt cuprinse acum in aceasta listă (in plus, in acel proiect, mai apareau materialele de constructii). Neprimind nici un raspuns de la dl. Vladescu, am reluat procedura, de data aceasta in mod formal, de la cabinetul presedintelui ANAF catre cabinetul ministrului. Nici asa nu a functionat si, dupa cum vedem, a trebuit sa treaca ceva ani pana cand taxarea inversa pentru acele categorii de produse sa ajunga in Monitorul Oficial. Si, odata cu acesti ani, un numar considerabil de fraude. Desigur ca taxarea inversa nu elimina total fraudele fiscale. Firmele fantoma pot in continuare sa se interpuna pe lanțul comercial, dar nu in scopul de a primii TVA in mod ilegal ci pentru a mari marjele tranzactiilor, ducand astfel la profituri umflate. E adevarat ca statul încaseaza impozite de pe urma acestor profituri, doar ca ele nu reprezinta decat o modalitate de spalare a banilor, de introducere a lor in circuitul legal. Sau, deși autoturismele aduse in Romania de catre persoanele juridice fac si ele obiect al taxării inverse, există numeroase situatii in care mașini de lux sunt introduse in țară de firme fantoma și vandute către persoane fizice fară ca autoturismele respective sa fi fost inregistrate ca si active in contabilitatea unei astfel de firme și, fara ca TVA-ul colectat de la consumatorul final – persoana fizica sa fie virat la buget. Toate aceste lucruri se petrec in conditiile in care viteza de reacție al fiscului este cam de…3 ani. Concret, fiscul verifica in prezent tranzacții intracomunitare (și raportarile aferente) derulate in 2007. Câte firme fantoma mai gasește fiscul dupa 3 ani e o intrebare cu raspuns previzibil. Cam asta este capacitatea administrativa de care dispunem. Cam asta realizează fiscul care, in plus, nu vede ce vede vama sau garda financiară care, la randul lor, nu vad ce vede fiscul din cauza ca sistemele informatice ale fiecarei instituții sunt incompatibile si nu permit interconectarea. Colaborarea administrativa in cadrul ANAF se face prin…adrese, fiecare institutie facând către celelalte adrese peste adrese. Și uite asa suntem o țara de „andrisanți”, care nu sunt in stare să isi convinga factorii decizionali de necesitatile reale ale modernizarii sistemului informatic.


Decembrie 2017
L M M M V S D
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Blog Stats

  • 111,448 hits