Posts Tagged 'Mircea Geoana'

Adevaratul invingator in razboiul Ponta-Geoana (si pe ziare.com)

„Prostanac” si frustrat, Mircea Geoana nu s-a putut impaca cu ideea ca a iesit din linia intai a PSD si ca nu va fi candidatul socialist la alegerile prezidentiale din 2014, desi le-a pierdut cu brio pe cele din 2009.

Imatur si orgolios, Victor Ponta crede ca intarirea pozitiei sale de lider al PSD presupune eliminarea totala si definitiva a lui Mircea Geoana, pe care il percepe ca pe un adversar care incearca sa revina in fruntea PSD prin orice mijloace. Judecata falsa, frustrarea si iesirile sale repetate din „linia partidului” (de fapt initiative care, in viziunea lui Geoana, il ajuta pe acesta in pastrarea unei imagini de potential challanger a lui Ponta) nefiind decat convulsii disparate, fara sorti de izbanda si nici macar cu potential mediatic prea mare, amplificate mai degraba de reactia dispoportionata din partea lui Ponta si a altora din PSD (Miron Mitrea, Valeriu Zgonea etc.). Altfel spus, Geoana ar fi trebuit lasat in plata lui si ignorat complet, el fiind mort politic, cu certificatul de deces scris in decembrie 2009 si parafat la congresul PSD din 2010.

Vazuta de Ponta ca ultima greseala a lui Geoana, vizita acestuia in SUA il determina pe cel dintai sa treaca la solutia finala: mazilirea lui Geoana de la sefia Senatului, precedata de o excludere din partid. Initial sprijinit de Adrian Nastase si Ion Iliescu, poate chiar sfatuit ca se afla pe calea cea buna, Ponta considera ca a venit momentul sa ii dea lui Geoana lovitura de gratie, lovitura care sa ii asigure linistea in fruntea PSD. Doar ca, pe fondul discutiilor privind succesiunea, respectiv carei formatiuni politice ii revine dreptul de a numi pe urmasul lui Geoana la sefia Senatului, Nastase (care, trecut printr-o procedura de revocare el insusi, stie perfect care va fi rezultatul unui meci in Senat) si Iliescu fac pasul la off-side si il lasa pe Ponta singur in lupta cu Geoana. Nu este exclus ca, mai mult sau mai putin voalat, Nastase si Iliescu sa il fi sprijinit si atitudinea „rebela” a lui Geoana, mai ales ca acesta, din disperare, frustrare si prostie, era dispus sa faca orice pentru a iesi in evidenta ca si potential lider.

Constient ca un pas inapoi din partea lui inseamna pierderea autoritatii si un punct important castigat de Geoana, Ponta continua procedura si il exclude pe Geoana din partid, dupa o sedinta de birou la care acesta din urma nu a fost prezent, presedintele comisiei de disciplina (Dan Sova, prieten si fost coleg de facultate cu Ponta) invocand motive ridicole in argumentarea deciziei luate in lipsa. Chiar si de ochii lumii, chiar cand decizia era ca si luata, Geoana trebuia lasat sa apara in fata comisiei de disciplina. Insa Ponta si cu Sova au considerat fondul mai important decat forma, concentrandu-se asadar pe eliminarea cat mai rapida a lui Geoana si ignorand efectele publice ale unei decizii privite, chiar si de o parte din membrii PSD, ca nedemocratica si abuziva. Faptul ca Geoana a vorbit ulterior doua ore in fata Comitetului Executiv e superflu, decizia fiind deja luata. Mai mult, Nastase si Iliescu s-ar fi abtinut in loc sa voteze in favoarea excluderii daca Geoana nu ar fi avut o „aparare” care pur si simplu a enervat pe toata lumea (pe Iliescu chiar l-a bagat in spital pentru o zi). Daca nu am stii care sunt limitele inteligentei lui Geoana, am fi zis ca a facut astfel incat sa fie dat afara, ca si-a fortat demiterea.

Odata exclus Geoana din partid, Ponta continua cu eliminarea acestuia de la sefia Senatului, procedural invocand initial rocada cu Titus Corlatean si apoi transferarea atributiunilor catre Ioan Chelaru, vicepresedinte din partea PSD. Din punct de vedere juridic nu poate exista nici o rocada, procedura fiind una de revocare urmata de o numire pe baza de vot. Asa cum s-a intamplat in cazul Nastase, in 2005, functia revine aceluia care intruneste cele mai multe voturi, indiferent ce partid sau alianta il propune. Este evident pentru toata lumea ca PDL isi va nominaliza un candidat propriu pentru o functie-cheie in procesul legislativ si politic este esentiala si ca acesta va fi ales prin vot majoritar al tuturor senatorilor.

Odata pierduta functia de presedinte al Senatului, va incepe adevaratul razboi in PSD, cu un candidat de calibru: Adrian Nastase. Acesta a mai incercat o revenire in fruntea PSD la congresul din 2010, insa amintirile baronilor stransi de curea in timpul guvernarii sale erau inca proaspete si acesta a facut un pas inapoi, lasandu-l pe Ponta sa castige in fata lui Geoana, convins insa ca va aparea un moment mai prielnic pentru o noua incercare. Un argument pentru o astfel de miscare este, desigur, pierderea de catre PSD a functiei de presedinte al Senatului, pierdere care ii va fi reprosata lui Ponta (desi mai greu, avand in vedere cvasi-unanimitatea votului) la momentul oportun, acesta din urma neputand a convinge ca orgoliul lui este mai important decat pastrarea de catre partid a unei functii-cheie. Iar importanta functiei se va vedea in continuare, Vasile Blaga fiind indeajuns de experimentat sa jongleze cu procedurile in favoarea PDL, intr-o masura chiar mai mare decat Geoana, care reusea sa foloseasca aceleasi proceduri pentru a bloca activitatea legislativa (si nu numai) a puterii.

In acuzarea lui Ponta si, implicit, in sprijinul lui Nastase va iesi si Iliescu care, chiar daca nu mai are forta de a impune o decizie, are maturitatea si viclenia de a convinge. De fapt Iliescu s-a si exprimat public in favoarea lui Nastase ca si viitor prim ministru din partea PSD, dupa viitoarele alegeri, ignorand faptul ca aceasta functie ar reveni, conform pozitiei din partid si intelegerii cu PNL, lui Ponta.

In concluzie, Consilul Director din 22 noiembrie nu a reprezentat momentul intaririi puterii lui Ponta ci inceputul pierderii acesteia in favoarea lui Adrian Nastase. Cand va crede ca, odata scapat de Geoana, partidul si el personal vor iesi intariti va realiza cine ii sufla in ceafa cu sanse reale. Atunci va intelege Ponta ca este un simplu pion, alaturi de Sova, Zgonea etc., pe tabla de sah pe care se joaca Nastase si Iliescu. Atunci va intelege Ponta ca adversarul si adevaratul challanger al sau nu e Geoana ci Nastase. Din pacate, va fi prea tarziu pentru ca efectele in timp ale pierderii functiei de presedinte al senatului de catre PSD vor fi insemnate. Si atunci Adrian Nastase va aparea ca singurul candidat cu viziune pentru partid, capabil sa il infrunte pe Traian Basescu, in timp ce Ponta va avea aceeasi soarta ca si Geoana, adica va ajunge, daca nu in afara tablei de sah, cel mult pe marginea acesteia, dupa cum va considera Nastase necesar.

Impozitul pe avere. A fost odata unul pe nume Mugurel…

Un oarecare domn Mugurel Surupaceanu, deputat PSD, a venit cu o “geniala” initiativa legislativa, facuta probabil pe genunchi, in timp ce astepta sa i se faca plinul de benzina la SUV. Ei bine, dl. Mugurel s-a gandit sa impoziteze averile mai mari de 500.000 de euro. Trecand peste handicapurile legii chiar si prin raportare la alte legislatii similare (impozitarea averii brute, adica si a datoriilor, excluderea tilurilor de participare si a conturilor bancare si concentrarea pe imobile, tablouri si bijuterii), initiativa d-lui Mugurel este absolute anacronica, d.p.d.v. fiscal si de-a dreptul stupida d.p.d.v. administrativ-fiscal.

Am sa fac cateva scurte consideratii pe care dl. Mugurel le poate citi si care ii vor tine loc de documentarea pe care trebuia sa o faca inainte de a deschide gura in public, dar nu a facut-o. De fapt, la drept vorbind, cand seful tau de partid poarta porecla de prostanac fara sa ii pese nici macar dupa ce si-a transformat respectiva porecla in renume, ce mai poti sa ii spui unui biet truditor pe mosia prostanacului.

Asadar, ziceam de consideratii. Tehnice, ca politice am facut mai sus 🙂

1. Tendinta actuala nu este de a introduce un astfel de impozit, cum sugereaza dl. deputat PSD Mugurel Surupaceanu, ci de eliminare a lui, pe principiul ca impunerea trebuie facuta cat mai aproape de sursa, de momentul realizarii venitului si nu atunci cand el se transforma in avere;

2. Asadar se merge acum pe renuntarea la un astfel de impozit, lucru facut de Germania, Austria, Danemarca (1997), Finlanda, Islanda si Luxemburg (2006), Suedia (2007) si Spania (2008); Rusia nu a avut si nici nu va avea asa ceva, mai ales ca nu se “pupa” de nici o culoare cu cota unica a Federatiei Ruse.

3. Au ramas, in momentul actual doar 5 state in lume care aplica un astfel de impozit: Franta, Elvetia, Norvegia, Grecia si India. In celelalte state (cu exceptia celor de mai sus si care l-au eliminat) nu a existat niciodata;

4. In afara Indiei, unde nu cunosc cum functioneaza sistemul, celelalte 4 state aplica un impozit pe averea neta, adica din active se scad pasivele, nu cum vrea dl. Mugurel Surupaceanu, sa impoziteze si datoriile.

O astfel de masura este de-a dreptul hilara chiar si pentru socialistii europeni (Spania are inca, de exemplu, guvern socialist), atat din cauza faptului ca nu duce catre o protectie sociala, asa cum crede dl. Mugurel Surupaceanu impreuna cu dl. MIrcea Geoana, ci din contra, pentru ca se ajunge la o deteriorare a finantelor publice.

Aceasta pentru ca:

1. Masura duce automat la pierderea unor sume importante de bani de catre stat prin emigrarea capitalului catre alte tari (de exemplu, un studiu a aratat ca Franta castiga cam 2,6 mrd. EUR/an si a pierdut prin exod de capital cca. 125 mrd. EUR din 1998 si pana azi). Acesta este primul mare motiv pentru care a fost eliminat din tarile enumerate, existand o diferenta majora intre situatia de la sfarsitul anilor ’70, cand el a fost introdus, si perioada actuala, caracterizata printr-o inalta mobilitate a capitalului;

2. Sumele incasate ar fi oricum destul de reduse, avand in vedere numarul relativ mic, raportat la nr. total al populatiei, de familii cu averi de peste 500.000 EUR (un astefl de impozit a existat, dupa cum ati observat, in state bogate, in general germanice si nordice, filozofia lui fiind aceea de a se aplica unui numar mare de contribuabili instariti). In Franta, ca sa dau un exemplu de tara care ii place mult d-lui Surupaceanu, ponderea veniturilor colectate la buget in urma acestui impozit, din total venituri, este doar de 1,5%. Oare in Romania cat ar fi?

3. Masura este pro-ciclica, ducand la ingroparea segmentului imobiliar cand acum se incearca mentinerea lui in viata, cu perfuzii (vezi programul prima casa);

4. Ultimul contra-argument dar nu cel din urma: cheltuielile de administrare ar fi mult prea mari, disporoportionat de mari in comparatie atat cu costurile administrarii oricaror alte tipuri de impozit, cat si cu veniturile fiscale (mici) obtinute. Si acesta este al doilea mare motiv pt care statele bogate au renuntat la el. Daca noi am introduce acum un impozit in afara sistemului actual agregat de taxe si impozite am avea declaratii de impunere care trebuie completate, depuse si procesate, calculate deducerile si exceptiile, toate acestea presupunand un nou sistem informatic si o noua baza de date, personal ce trebuie instruit, contribuabili care trebuie informati prin campanii publice, costuri cu evaluari ale bunurilor, anchete si investigatii fiscale specifice.

Imi pare rau, dar nu suntem in feudalism cand boierul se trezea dimineata cu o noua taxa in minte si a doua zi perceptorul se ducea din poarta in poarta sa colecteze fie taxa, fie vaca sau oaia din curtea omului (fara nici o aluzie la un faimos proprietar neaos de oi si de terenuri, pe care l-a lovit brusc o dorinta aprinsa de a plati impozite fara numar-fara numar).

Daca o astfel de initiativa ar fi fost insotita de un studiu de impact, s-ar releva toate aceste aspecte. Si va dau doua exemple in acest sens:

1. In Olanda s-a realizat in anii ’80 un astfel de studiu (cand in Europa erau la putere guverne socialiste, ca acuma nu prea mai sunt) care a aratat ca, din punct de vedere al administrarii fiscale, un cost al impozitului pe avere e de 5 ori mai mare decat costul administrarii impozitului pe venit.

2. In Franta un studiu a aratat ca valoarea agregata a costurilor de administrare este egala cu valoarea venitului minim garantat, mai ales ca ele au fost introduse simultan.

In concluzie, initiativa d-lui Surupaceanu este, pe cat de populista, pe atat de improvizata. De altfel, specialist in astfel de propuneri este seful d-lui Mugurel, dl. Mirciulica care, acum cateva zile, la dezbaterea bugetului, cerea reducerea CAS-ului, masura care se bate cap in cap cu instituirea unui nou impozit pe avere (“taxa de solidaritate”).

Daca stimabilii mei colegi social-democrati vor protectie sociala (nu ca le-ar pasa de pensionari, dar da bine la cei naivi si cu uz de stamplia de vot), le pot spune ca aceasta se face prin subventii directe: pentru alimente, energie si nu prin reduceri de TVA la anumite produse sau prin majorari de taxe si impozite. Sau ar putea dl. Mugurei si colegii sai sa ii propuna d-lui Mircea Geoana sa ofere unor persoane cu venituri reduse, din banii care le-au ramas dupa campanie (eventual din ce a pus de-o parte soacra partidului), o excursie in Caraibe impreuna cu presedintele PSD. Iar d-lui Crin Antonescu de la PNL sa ii transmita ca, intr-adevar, PSD tine la cota unica si crede in caracterul pro-ciclic al majorarii sau inventarii unor impozite in perioada de severa recesiune economica. Insa doar pana sar groapa (pe care nu au sarit-o ca, asa e-n tenis).

P.S. Imi aduc aminte ca, dupa ce alt geniu al finantelor publice, fost ministru al Sanatatii „si-a tras” prin 2006 taxa pe viciu, ne-am chinuit la ANAF vreo trei luni cum sa facem sa administram noul impozit instituit printr-o lege speciala, adoptata prin asumarea raspunderii guvernului. Varianta gasita a fost acela de a include taxa in acciza si a se administra (evidentia si colecta) impreuna cu aceasta. Iar d-l Eugen Nicolaescu (caci despre el e vorba) se batea cu caramida in piept ca introducerea a fost un succes, pentu ca se colecteaza in proportie de 100%. Pai da, daca era prinsa in acciza si nu oricum, ci „deasupra” ei, adica se stingea cu prioritate, ceea ce a dus evident la o scadere a colectarii accizei. Adica ce a castigat bugetul Ministerului Sanatatii (caci taxa avea destinatie speciala) a pierdut bugetul statului.

P.P.S. Dl. Surupaceanu zicea ieri la TV ca nu vrea lege separata ci vrea o modificare la Codul Fiscal. Dar codul ce e, nu tot o lege? (L. nr. 671/2003), ca doar n-o fi bula papala. Ce nu intelege dl. Mugurel (am inteles, doctor in economie) e ca hartia suporta orice, dar de la adoptare si pana la implementare, in special in domeniul fiscalitatii si administrarii fiscale, distanta e cam mare si ochiul dansului nu bate asa departe.


Iunie 2017
L M M M V S D
« Aug    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Blog Stats

  • 110,624 hits