Arhivă pentru Septembrie 2013

Scrisoare deschisă ministrului francez de interne

Domnului Manuel Valls,
Ministru de Interne al Republicii Franceze

Domnule Ministru,

Recenta dumneavoastră declarație referitoare la problemele pe care romii le cauzează statului francez și comunităților franceze evoca, intr-adevăr, stilul diferit de viață al acestora. Înțeleg ca incompatibilitatea cu stilul de viață al francezilor este foarte clară drept pentru care foarte puțini romi ajung să se integreze în societatea franceză.

Recunoașterea acestei incompatibilității este o realitate care nu poate fi însă rezolvată printr-o politică simplistă, de genul repatrierii romilor in țările unde s-au născut și de unde provin. Oricum am privi lucrurile, indiferent de statul membru de origine romii sunt cetățeni europeni si, in aceasta calitate, se pot deplasa oricând si oriunde pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Ieri au fost în România, Bulgaria sau Ungaria, astăzi sunt in Franța și mâine pot fi în Luxemburg.

Domnule ministru, așa cum v-a transmis comisarul Reding, simpla ridicare din umeri nu conduce niciunde iar resemnarea neputincioasă nu este o soluție. Primesc deci cu bucurie informația cu privire la existența fondurilor europene de 50 de miliarde de euro pe care Uniunea Europeană vă încurajează să le cheltuiți în vederea incluziunii sociale. Nu știu câte eforturi a depus Franța pentru a-i integra pe acești cetățeni europeni, dar stiu eforturile depuse de țara mea, România, eforturi pe care nimeni nu le-a apreciat, considerând pe nedrept că lipsa de efecte echivalează cu lipsa de străduință. Eram, sincer, optimiști că Franța are metode mai bune si mai eficiente decât cele folosite de est-europeni și că veți reuși unde noi am eșuat.

In concluzie, închei prin a va spune ca incluziunea socială trebuie făcută în statul de reședință pe care romii și l-au ales in virtutea dreptului la liberă circulație și nu în statul de origine pe care, oricum, il vor părăsi imediat după ce Franța ii va „repatria”, pentru a se întoarce acolo unde se simt ei mai bine. Trebuie sa înțelegeți că, istoric, romii sunt o etnie nomadă care, așa cum s-a așezat în România cu o mie de ani în urmă, o parte dintre ei a decis acum, in aceeași manieră, să se așeze în Franța iar românii așteaptă cu speranță și nerăbdare să vadă nu acțiuni simpliste si inutile precum „repatrierea” ci decizii îndrăznețe și europene care să ducă la integrarea lor socială acolo unde doresc ei să locuiască, sa muncească, sa studieze.

Urându-vă succes în misiunea ce vă așteaptă
Cu deosebita stimă,

Sebastian Bodu,
Deputat PPE in Parlamentul European

Notă: Scrisoarea a fost remisă și Misiunii Franței pe lângă Uniunea Europeană

Se rupe USL?

Evenimentele din ultimele zile au adus in prim-planul vietii politice o serie de declaratii razboinice facute de liderii PSD si PNL, la cel mai inalt nivel. Pe marginea lor s-au (re)aprins discuțiile privind ruperea aliantei, considerată de mulți (inclusiv din partidele sale componente) una contra naturii. Începem prin a reitera ca alianța nu s-a făcut ca urmare a vreunei compatibilitati între doctrine sau programe si nici in baza vreunei afinitati personale sau prietenii între lideri. Ca si alta alianță realizată cu 150 de ani in urma intre conservatori si liberali, denumită atunci „monstruoasa coalitie”, actuala alianță s-a făcut pentru un scop comun: înfrângerea lui Traian Basescu, asa cum predecesoara s-a facut pentru inlaturarea sefului statului nou format, Alexandru Ioan Cuza, acuzat de derapaje dictatoriale.

Deși USL si-a asumat inițial orice costuri politice generate de reactia electoratului celor doua partide, electorate absolut antagonice, acestea nu au existat iar scopul care scuza mijloacele a fost imbratișat de votanti. Mai mult, prin alianța realizată, clasa politică din România a descoperit ca, atunci cand exista trei mari forte si doua dintre ele se aliaza, o scot pe a treia din joc. Initial au castigat cvasi-totalitatea presedintiilor consiliilor judetene si a marilor primarii. Iar dacă nu ar fi fost respins la Curtea Constitutionala proiectul legii electorale a USL de alegeri uninominale pe baza principiului „castigatorul ia tot” (susținută inițial de Traian Basescu), ar fi câștigat si cvasitotalitatea mandatelor de parlamentar. Ceea ce ar fi dus, in mod ironic, la ruperea USL pentru ca ar fi avut o majoritate parlamentara de 99%, restul de 1% fiind reprezentat de minoritatile nationale. Totuși, chiar si cu pastrarea principiului electiv, USL a obținut o majoritate mai mult decât generoasa ce-i permite sa facă orice, inclusiv modificarea Constitutiei.

După ajungerea la guvernare, frictiunile dintre PSD si PNL au început sa se intețeasca. Cum e si normal, rabufnirile din teritoriu au fost primele, generate de impartirea funcțiilor. Apoi de gestionarea acestora, fiecare încercând sa conserve avantajele funcției exclusiv in folosul propriei tabere. După aceea au început sa apară reacții la nivel central, dar minore, batista de pe țambal fiind relativ bine fixata de cei doi lideri ai USL (de fapt mai e si un al treilea, dar acela nu contează). Scandalul legat de Roşia Montană a făcut, poate pentru prima data, ca batista sa cadă de pe țambal. Ambii lideri ai USL au scăpat hațurile declarațiilor, ajungând la ironii personale sau legate de familia fiecăruia dintre ei. Mai mult, s-a trecut la faza amenintarilor legate de suportul parlamentar actual, respectiv de suportul electoral pentru alegerile prezidențiale. Opiniile privind rezultatul acestor declarații belicoase s-au împărțit in doua: prima, conform căreia cei doi lideri fac un joc de imagine pentru a acapara spațiul public, războiul declarațiilor fiind unul simulat. Asupra acestei opinii nu insist, pentru ca o consider stupida din doua motive. Primul, pe cine sa scoata din prim-planul declaratiilor, pe Vasile Blaga? Pe bune? Al doilea motiv este intensitatea si gravitatea declaratiilor, care ma duc cu gandul la schimbul de replici dintre Gigi Becali si Dumitru Dragomir: „M-am certat si cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat”. A doua opinie imbratișează teza ruperii USL, pe care intenționeaz sa o dezvolt.

Am sa încep cu concluzia: USL nu se va rupe. Sau, cel putin, nu se va rupe acum. Asa cum spuneam la inceput, aceasta casatorie nu s-a facut din dragoste si nici nu si-a atins inca scopul. Sa zicem, pe fondul escaladarii declaratiilor, ca liderii USL pot sa uite de scopul care i-a unit, si chiar au uitat, partial. Crin Antonescu a decarat la un post TV ca, „in anumite chestiuni Traian Basescu are dreptate”. Niciodata nu te-ai fi asteptat la o astfel de formulare din partea liderului liberal. Poate sa fie de acord cu „chestiunea”, dar nu cu Traian Basescu. Exclus. Insa ce ii uneste acum pe socialisti si pe liberali este pastrarea guvernarii, respectiv suportul politic petru prezidentiale. PSD nu este pregatit inca (matematic si politic) pentru o excludere din Guvern a liberalilor. Nu si-a consolidat o alta majoritate, deși lucrează la acest lucru. Liberalii, pe de alta parte, nu vor pleca niciodată voluntar de la guvernare. Niciodată un partid politic nu lasa guvernarea. Nu o lasa nici măcar atunci cand mai cade câte un ministru sau secretar de stat pe câmpul de lupta, ceea ce nu s-a întâmplat (încă), deci cu atat mai putin din cauza unor declaratii, oricat de dure ar fi. Nu stiu cum se va incheia episodul Rosiei Montane. Indiferent de rezultat insa (trece sau pica legea) USL nu se rupe. Așa cum nu s-a rupt nici dupa numirea sefilor parchetelor si cum nu se va rupe nici cu ocazia urmatorului diferend politic major. Oricate declaratii vor fi, pana la europarlamentare batista va sta pe tambal sau, in cel mai rau caz, intr-o rână, pe jos, pe geam, sa o vadă poporul, dar nu va fi ruptă si aruncata celuilalt in față. Si chiar dacă, in extremis, USL se va rupe, ca alianță politică, la europarlamentare (mai ales ca fiecare va candida pe liste proprii, cu susținerea propriei familii politice europene), nu se va rupe ca si coalitie de guvernare, câtă vreme PSD nu si-a construit o majoritate alternativă (pentru asta mai are de racolat parlamentari de la PPDD sau PDL) iar Crin Antonescu e perfect constientient ca, dacă PSD își pune candidat propriu, nu mai are nicio șansă să câștige alegerile prezidențiale, urmând sa piardă ulterior si președinția PNL. Pe de alta parte, Victor Ponta simte presiunea din ce in ce mai mare din partea partidului de a se angaja in cursa pentru presedintie, singura sa varianta de back-up fiind impingerea lui Sorin Oprescu (căruia tocmai i-a reconfirmat susținerea personală, in ciuda loviturii publice pe care a primit-o – prima, de altfel – legată de moartea copilului sfâșiat de maidanezi). Așadar, pana la prezidențiale, sa auzim de bine. Pe cât posibil.

Am atacat Legea Marinescu la Curtea Constitutionala, prin intermediul Avocatului Poporului

Am depus astazi o cerere catre Avocatul Poporului pentru ca acesta sa sesizeze Curtea Constitutionala cu privire la dispozitiile art. 7¹ din Legea nr. 205/2004 privind protectia animalelor, cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 9/2008 („Legea Marinescu“). Acest articol interzice, in toate cazurile, „eutanasierea cainilor, pisicilor si a altor animale, cu exceptia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar“. Articolul in speta incalca art. 34, art. 35 si art. 20 din Constitutie.
Prin prevederile considerate neconstitutionale, autoritatile locale sunt in imposibilitate de a lua toate masurile necesare controlului administrativ al animalelor fara stapan periculoase. In acest fel se incalca articolele constitutionale mentionate. Prin prezenta masiva pe strazi (in special in mediul urban – Bucurestiul fiind in capul listei) a cainilor fara stapan, viata si sanatatea cetatenilor sunt puse in pericol, cetatenii fiind muscati sau agresati in fiecare zi, uneori cu consecinte tragice.Dreptul la sanatate este un drept ce tine de conditia umana la nivelul cerintelor moderne de viata, care asigura cetateanului insusi dreptul la viata. El nu poate fi garantat atata timp cat autoritatile publice locale sunt impiedicate de lege sa ia masuri pentru prevenirea eficienta a situatiilor in care sanatatea si viata cetatenilor este afectata in mod semnificativ. Situatia actuala este caracterizata de realitate ca un mediu periculos, nociv si dezechilibrat ecologic. Iar statul (prin autoritatile locale), obligat sa instituie si sa asigure cadrul legislativ necesar pentru a asigura cetatenilor un mediu sanatos si ferit de pericole care ameninta sanatatea si chiar viata acestora, este in prezent impiedicat prin insasi legea care ar trebui sa il protejeze pe cetatean, nu sa il lase expus la riscul de a-si pierde viata.
Suprimarea cainilor fara stapan este permisa expres de art. 12 „Reducerea numarului de animale fara stapan“, lit. (a) pct. (ii) din Conventia europeana pentru protectia animalelor de companie, ratificata de Romania: „atunci cand un stat-parte estimeaza ca numarul de animale fara stapan constituie o problema, el trebuie sa ia masuri legislative si/sau administrative necesare pentru reducerea numarului acestora prin metode care nu cauzeaza dureri, suferinte sau temeri evitabile. Astfel de masuri trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: in cazul in care animalele capturate sunt adapostite sau sacrificate, aceasta trebuie sa se faca in conformitate cu principiile conventii“. In speta, conventia interzice „orice forma de cauzare inutila a durerii, suferintei fizice sau psihice a unui animal de companie“ (art. 3) precum cainele, cu sau fara stapan. Conform actualei legislatii, in speta Ordonanta de urgenta nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 227/2002, se prevede ca metoda de sacrificare eutanasierea prin procedee rapide si nedureroase a cainilor fara stapan ori care nu au fost revendicati sau adoptati, deci o metoda care se incadreaza in standardele Conventiei.
Din pacate, Legea Marinescu a transpus abuziv art. 13 „Exceptii privind capturarea, detinerea si sacrificarea“ din aceeasi Conventie, care prevede ca „exceptiile de la principiile stabilite prin prezenta conventie, referitoare la capturarea, detinerea si sacrificarea animalelor fara stapan nu pot fi admise decat daca acestea sunt inevitabile, in cadrul programelor guvernamentale de control al bolilor“. Dupa cum se vede, acest text reglementeaza exceptiile in care principiile enumerate la art. 3, adica de la „orice forma de cauzare inutila a durerii, suferintei fizice sau psihice“, atunci cand nu sunt posibil a fi evitate; deci nu reglementeaza exceptii de la sacrificare, care pot avea loc in conditiile art. 12, deci nu atunci cand animalul este bolnav, Legea Marinescu.
Avand in vedere ca CCR s-a pronuntat prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 (publicata in M.Of. nr. 53 din 23.91.2012) pe proiectul de modificare a Ordonantei de urgenta nr. 155/2001 privind cainii fara stapan, nu pe Legea Marinescu (legea animalelor), deci are toata libertatea sa o faca. De altfel, avand in vedere declaratiile publice ale Primarului General al Municipiului Bucuresti, autoritatile locale si-au indeplinit atributiunile in mod corespunzator, conform unui buget din ce in ce mai mare, in a aplica alte metode de reducere sau eradicare a fenomenului cainilor fara stapan, dupa cum cerea CCR, fara insa sa isi fi atins scopul.

Scuze si demitere!

Având in vedere argumentele ridicole cu care au motivat obiecția de neconstituționalitate depusă pe data de 25 noiembrie 2011 la CCR împotriva legii de modificare a actualei Ordonanțe privind câinii fără stăpân, ar trebui ca PSD si PNL să își ceară scuze in mod public față de toate victimele făcute de maidanezi de la acea data pana in prezent.

Citez din motivația obiecției:
– proiectul de lege încalcă Conventia europeană pentru protecția animalelor de companie
– contravine demnității umane, întrucât eutanasierea este o măsura violentă, traumatizantă, care împiedica libera dezvoltare a personalități umane
– eutanasierea în masă a câinilor va periclita existența rasei comune și va produce dezechilibre previzibile, ceea ce încalcă dreptul populației la un mediu sănătos și echilibrat ecologic
– prevede limitări injuste ale dreptului de proprietate privată al adoptatorului a mai mult de doi câini, întrucât acesta trebuie sa îndeplinească unele condiții privind spațiul de locuit. In acest fel se aduce atingere si vieții private a cetateanului
– proprietarii câinilor fără stăpân sunt discriminați in raport cu proprietarii altor specii de animale fără stăpân, întrucât aceste din urmă animale nu pot fi eutanasiate.

Dacă situația nu ar fi tragică, probabil că citatele enumerate ar putea fi din Caragiale. Dar nu sunt. Nu sunt o glumă proastă ci fac parte din realitatea cotidiană si prezentă.

Cum însă și glumele proaste sunt, in acest moment, o dovada de imbecilitate politică, cer în același timp consilierilor generali ai municipiului București să procedeze de îndată la revocarea mandatului de viceprimar general al lui Marcel Nicolaescu, in temeiul art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, pentru declarațiile deplasate făcute ieri. Acesta a afirmat: „am luat toate măsurile, am mutat toți câinii pe stadionul Dinamo” (unde va avea loc meciul România – Ungaria).

Adoptatorul cainelui ucigas trebuie sa raspunda!

Am sesizat Politia Capitalei si Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara pentru a incadra fapta Asociatiei „Caleidoscop”, reprezentata prin Carmen Secareanu – Presedinte, cu privire la infractiunea de omor din culpa, conform art. 178 C. Pen., respectiv pentru contraventia prevazuta la art. 14 lit. a din Ordonanta de urgenta nr. 155/2001, cu modificarile si completarile ulterioare privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan.

Conform art. 8 alin. 2 Ordonanta, adoptia cainilor de catre solicitanti se va face pe baza declaratiei-angajament al carei model este prevazut in anexele nr. 4 si 5 iar conform pct. 4 din angajamentul semnat, adoptatorul se obliga sa nu abandoneze cainele (in cazul in care nu il mai doreste, animalul trebuie predat Serviciului de gestionare a cainilor fara stapan).

In fapt, cainele care a omorat prin muscaturi un copil de 4 ani si l-a ranit pe fratele acestuia, de 6 ani, in zona Parcului Tei din Bucuresti, fusese adoptat de asociatia mai sus mentionata iar lasarea lui in libertate, din orice motive, constituie o incalcare a angajamentului care prevede fie pastrarea, fie predarea lui. Odata adoptat, cainele intra in paza juridica a adoptatorului care raspunde contraventional, civil si penal pentru acesta. O astfel de iresponsabilitate crasa din partea reprezentantilor asociatiei nu poate ramane nesanctionata cu maxim de celeritate. Nu poti face adoptii fictive indiferent de motiv, mai ales unul pur mercantil, legat de contractele cu primaria. Cine adopta un caine trebuie sa stie ca raspunde pentru animal exact ca pentru propria fapta.

Responsabilitatea civila bazata pe paza juridica a adoptatorului este independenta de orice culpa. Asadar raspunderea Asociatiei „Caleidoscop” este una obiectiva, nimic neputand inlatura raspunderea delictuala reglementata de art. 1375 si urm. C. Civ. In aceste conditii, ii incurajez pe parintii celor doi copii sa se indrepte impotriva asociatiei „Caleidoscop” si a persoanei care a semnat formularul de adoptie cu o actiune in pretentii.

 

Imi exprim compasiunea fata de familia copilului omorat intr-un mod salbatic si sper ca raspunderea contraventionala, civila si penala, chiar daca nu poate compensa pierderea unui suflet de om, sa aduca cel putin dreptatea pe care  legea o poate face.


Septembrie 2013
L M M M V S D
« Aug   Oct »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Blog Stats

  • 110,624 hits