Neconstituționalitatea cursului de schimb la accizele armonizate

În temeiul art. 13 lit. f din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si funcționarea instituției Avocatului Poporului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, formulez următoarea

PETIȚIE

prin care solicit sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor următoarelor texte de lege:

I. Art. I pct. 26 – 35 din Ordonanța de urgență adoptată de guvern în data de 10 decembrie 2014 de modificare a legii 571/2003 privind Codul fiscal, prin care prin care se schimbă modalitatea de calcul a accizelor, dintre care reproducem principalele texte normative, pentru edificare:

Pct. 26 „(1) Nivelul accizelor armonizate este cel prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu și se aplică începând cu 1 ianuarie 2015, cu excepția nivelului accizelor pentru țigarete care se aplică de la data de 1 aprilie 2015. Pentru anii următori, nivelul accizelor armonizate aplicabil începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an, respectiv 1 aprilie a fiecărui an pentru țigarete, este nivelul actualizat prevăzut la alin. (11).

Pct. 27 „(11) Nivelul accizelor armonizate prevăzut în anexa nr. 1 se actualizează anual cu creșterea prețurilor de consum, din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, față de perioada octombrie 2013 – septembrie 2014, comunicată oficial de Institutul Național de Statistică până la data de 15 octombrie. Nivelul accizelor actualizat se publică pe site-ul ministerului finanțelor publice până cel mai târziu pe data de 20 octombrie a fiecărui an“.

II. Anexa 1 a Ordonanței de urgență adoptată de guvern în data de 10 decembrie 2014 care înlocuiește anexa 1 a Titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

III. Art. I pct. 56 Ordonanța de urgență nr. 102/2013, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 703 din 15 noiembrie 2013, care modifică art. 218 „Conversia in lei a sumelor exprimate in euro” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu următorul cuprins:

„(1) Valoarea in lei a accizelor si a impozitului la titeiul din productia interna, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu in echivalent euro pe unitatea de masura, se determina prin transformarea sumelor exprimate in echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit in prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in situatia in care cursul de schimb valutar stabilit in prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat in jurnalul oficial al uniunii europene, este mai mic decat cursul de schimb valutar stabilit in prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent, valoarea in lei a accizelor si a impozitului la țițeiul din productia interna, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu in echivalent euro pe unitatea de masura, se determina prin transformarea sumelor exprimate in echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit in prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent, publicat in jurnalul oficial al uniunii europene, valoare care se actualizeaza cu media anuala a indicelui preturilor de consum calculata in luna septembrie din anul precedent, comunicata oficial de institutul național de statistică, pana la data de 15 octombrie.
(3) Pentru anul 2014, media anuala a indicelui preturilor de consum calculata in luna septembrie a anului 2013 prevazuta la alin. (2) este de 104,77%.”

Prevederile mai sus citate încalcă următoarele principii constituționale:

1. Cel al justei repartizări a sarcinilor fiscale, prevăzut la art. 56 alin. (2) din Constituția României, conform căruia „sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale”.

2. Cel al prevalenței normelor europene în fața celor naționale, prevăzut la art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform căruia “ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale uniunii europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.

1. Accizele armonizate sunt, conform art. 206^2 C. fisc., taxe speciale percepute direct sau indirect asupra următoarelor produse: (i) alcool și băuturi alcoolice, (ii) tutun prelucrat, (iii) preoduse energetice și electricitate. ele sunt stabilite la un nivel minim, în euro, prin directive europene pentru fiecare categorie de produse accizabile în parte (niveluri ce fac obiectul anexei nr. 1 la Titlul VII din Codul fiscal) și apoi sunt transformate în moneda națională a statelor care nu sunt membre ale zonei euro, valoarea astfel stabilită în lei fiind valabilă pentru întreg anul în curs.

Înainte de modificările aduse prin O.U.G. nr. 102/2013, art. 218 C. fisc. avea un singur alineat care prevedea în mod just și obiectiv că „valoarea in lei a accizelor si a impozitului la țițeiul din productia interna, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu in echivalent euro pe unitatea de masura, se determina prin transformarea sumelor exprimate in echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit in prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat in jurnalul oficial al uniunii europene“. După ce, de la aderarea din 2007, ani de zile moneda națională a fost pe un trend descendent în raport cu moneda europeană, în 2013 am asistat la o situație inversă, care a continuat și în 2014 și, pe fondul noii evoluții descrescătoare a monedei europene în raport cu moneda națională, guvernul româniei a decis în mod injust să schimbe modalitatea de calcul a accizelor armonizate.

Evolutia ratei de schimb a monedei euro din prima zi lucrătoare a lunii octombrie, in perioada 2010-2014, conform Jurnalului Oficial al Uniunii Europene:
2010: 4,2665 (valabil pentru 2011)
2011: 4,3001 (valabil pentru 2012)
2012: 4,5223 (valabil pentru 2013)
2013: 4,4485 (valabil pentru 2014)
2014: 4,4093

Așadar, pentru anul 2014, în loc să fi aplicat cursul de schimb de la 1 octombrie 2013 (4,44 lei/euro), prin modificările aduse Codului fiscal în noiembrie 2013 s-a stabilit un nou curs de schimb pentru transformarea în lei a accizei în euro, respectiv prin aplicarea cursului din 2012 (4,52 lei/euro) „actualizat“ cu rata inflației (calculată după metoda indicelui prețurilor de consum) din luna septembrie 2013 de 4,77% pe an, astfel încât a rezultat un curs de schimb de 4,74 lei/euro (!), cu 0,29 lei/euro sau 6,7% mai mare decât cursul de schimb care ar fi trebuit aplicat în mod just.

Pentru că în 2014 moneda europeană s-a devalorizat față de leu cu tendință până în 2018, conform Proiecției principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada 2014-2018 (Prognoza de toamnă, Comisia Națională de Prognoză), guvernul a decis, prin Ordonanța de urgență din 10 decembrie 2014, ca valoarea accizelor armonizate stabilite prin transformarea lor în lei la cursul de 4,74 lei/euro din 2014 să fie, pentru anul 2015, păstrate la nivelul celor din 2014 după care, din 2016, „actualizate“ anual și cu rata inflației de după 2013-2014 (calculată după aceeași metodă a indicelui prețurilor de consum). Așadar, începând cu 2016, vom plăti accizele în lei după o modalitate de calcul halucinantă și anume: cursul leu-euro din 2012 (4,52 lei/euro) ×rata inflației anuale pe 2013 (104,77%) × rata inflației pe anul anterior (calculată pe baza indicelui prețurilor de consum). Prin urmare, cursul de schimb pe care îl vom aplica pentru a calcula acciza pe 2016, conform metodologiei stabilite prin Ordonanța de urgență din 10 decembrie 2014, este de 4,52 lei/euro ×104,77% ×102,2% (rata anuală inflației prognozată pentru 2015, publicată de Comisia Națională de Prognoză, Prognoza de toamnă) = 4,84 lei/euro, comparativ cu cursul de schimb prognozat pentru 2014 care este de 4,42 lei/euro (ca medie anuală, deci oricum mai mare decât cursul lunii octombrie), adică mai mult cu 0,42 lei/euro sau 9,5%, în condițiile în care prețul barilului de petrol brent a scăzut de la 110 dolari, în decembrie 2013 (nivel specific perioadei 2012-2013), la 67 dolari, în decembrie 2014 (si se va mentine la 70 dolari in 2015 conform prognozelor Morgan Stanley), cel mai scazut nivel din ultimii 5 ani.

Guvernul nu poate să preia un curs de schimb din ce an îi convine și nu îl poate „actualiza” în funcție de un alt indicator macroeconomic precum rata infației deoarece cursul de schimb este un indicator de sine stătător ce rezultă din cererea și oferta de euro, respectiv lei pe piața valutară într-o anumită zi de tranzacționare, astfel că e ca și cum ai spune că rotundul se rotunjește; de altfel, cursul de schimb este oricum influențat de rata inflației, deci o include implicit. Valoarea în euro nu poate fi în mod logic transformată în lei decât prin aplicarea unui curs de schimb leu-euro, în timp ce rata inflației este utilizată la indexări ale unor valori în moneda națională (precum pensii și salarii). Mai bine zis, guvernul nu poate inventa un curs de schimb iar argumentația din expunerea de motive potrivit căreia fluctuația cursului de schimb afectează „păstrarea valorii reale a accizelor pentru anul următor” și „predicitibilitatea pentru bugetul de stat și mediul de afaceri” este falsă și puerilă deoarece: (i) nu există „valoare reală” stabilită administrativ; real înseamnă piață iar piața (și indicatorii ei, inclusiv rata inflației), fluctuază, (ii) valoarea în euro deja include rata inflației la nivelul Uniunii Europene, (iii) predictibilitate înseamnă păstrearea metodei și nu a valorii, actualele modificări demonstrând exact opusul, adică o lipsă de predictibilitate acoperită cu cinism prin invocarea protecției mediului de afaceri.

În aceste condiții, aplicarea unui curs de schimb fictiv atunci când cel real fluctuează într-un singur sens este o măsură fiscală inechitabilă care face ca acest impozit special, ca sarcină fiscală, să ajungă injust repartizată față de cetațeni iar echitatea alcătuiește, împreună cu proporționalitatea, sistemul legal de impozitare și chiar justiția socială, după cum s-a arătat în literatura de specialitate (Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu – Constituția României revizuită, comentarii și explicații, Editura All Beck, București, 2004, p. 113).

2. Conform art. 13 alin. 1 din Directiva 2003/96/CE privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, cu modificările și completările ulterioare, „pentru statele membre care nu au adoptat moneda euro, valoarea euro în monedele naționale care trebuie aplicată valorii ratelor de impozitare se fixează o dată pe an. Ratele de schimb care trebuie aplicate sunt cele obținute în prima zi lucrătoare din luna octombrie și publicate în jurnaulul oficial al uniunii europene și se aplică de la data de 1 ianuarie a anului următor calendaristic“. O dispoziție identică se găsește la art. 9 alin. 1 din directiva 92/84/CEE privind armonizarea ratelor accizelor la acool și băuturi alcoolice, adică exact forma art. 218 C. fisc. în varianta anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 107/2013. Nu în ultimul rând, conform art. 2 alin. 5 din directiva 2010/12/ue de modificare a directivelor 92/79/cee, 92/90/cee și 95/59/CE privind structura și nivelurile accizelor aplicabile tutunului prelucrat și a directivei 2008/118/CE prevede că executivul comunitar „publică anual valoarea euro exprimată în monede naționale care trebuie aplicată nivelurilor accizelor globale“. După cum vedem, armonizarea accizelor înseamnă nu doar stabilirea în mod uniform a nivelului accizei, ci și aplicarea cursului de schimb oficial, adică cel comunicat de Banca Centrală Europeană și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în prima zi a lunii octombrie, nu un curs de schimb inventat de guvernul unui stat membru. De fapt ceea ce impune Uniunea Europeană în materie de curs de schimb este logic și firesc, la fel cum ziua are 24 de ore și nu 23 sau 25, după cum vrea un guvern, fie și cel al României.

Directivele europene, chiar dacă nu se aplică direct, precum regulamentele, ci necesită a fi transpuse astfel încât să se atingă rezultatul lor, sunt obligatorii în ceea ce privește persoanele. În acest sens, Curtea Europeana de Justitie a precizat că „în special atunci când autoritățile comunitare, prin directivă, au impus statelor membre obligația de a urma o anumită cale de conduită, efectul util al acestui act ar fi diminuat dacă persoanele ar fi împiedicate să o invoce în fața tribunalelor naționale și dacă acestea din urma ar fi împiedicate să o ia în considerare ca element de drept comunitar” (Decizia c. 51/76, Verbond van Naderlandse Ondernemingen, consid. 23-24, c. 365/98 și Decizia Brinkmann Tabakfabriken Gmbh c. Hauptzollamt Biefeld, hot. prelim. din 15 iunie 2000, consid. 32).

În concluzie, prevederile art. I pct. 26 – 35, împreună cu anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență din 10 decembrie 2014, precum și ale art. I pct. 56 din O.U.G. nr. 102/2013 sunt contrare dispozițiilor art. 56 alin. 2 și art. 148 din Constituția României deoarece reprezintă o așezare injustă a sarcinilor fiscale, precum și o derogare nepermisă de la directivele europene care stabilesc transformarea în lei a accizelor armonizate prin aplicarea cursului de schimb, și nu de orice bancă ci de banca centrală europeană, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Neconstituționalitatea acestor prevederi este conjunctă (colectivă) și are ca scop repunerea în vigoare a prevederilor art. 218 C. fisc., așa cum erau acestea reglementate anterioare modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 102/2013.

Sebastian BODU

cetățean, contribuabil