Posts Tagged 'PDL'

Se rupe USL?

Evenimentele din ultimele zile au adus in prim-planul vietii politice o serie de declaratii razboinice facute de liderii PSD si PNL, la cel mai inalt nivel. Pe marginea lor s-au (re)aprins discuțiile privind ruperea aliantei, considerată de mulți (inclusiv din partidele sale componente) una contra naturii. Începem prin a reitera ca alianța nu s-a făcut ca urmare a vreunei compatibilitati între doctrine sau programe si nici in baza vreunei afinitati personale sau prietenii între lideri. Ca si alta alianță realizată cu 150 de ani in urma intre conservatori si liberali, denumită atunci „monstruoasa coalitie”, actuala alianță s-a făcut pentru un scop comun: înfrângerea lui Traian Basescu, asa cum predecesoara s-a facut pentru inlaturarea sefului statului nou format, Alexandru Ioan Cuza, acuzat de derapaje dictatoriale.

Deși USL si-a asumat inițial orice costuri politice generate de reactia electoratului celor doua partide, electorate absolut antagonice, acestea nu au existat iar scopul care scuza mijloacele a fost imbratișat de votanti. Mai mult, prin alianța realizată, clasa politică din România a descoperit ca, atunci cand exista trei mari forte si doua dintre ele se aliaza, o scot pe a treia din joc. Initial au castigat cvasi-totalitatea presedintiilor consiliilor judetene si a marilor primarii. Iar dacă nu ar fi fost respins la Curtea Constitutionala proiectul legii electorale a USL de alegeri uninominale pe baza principiului „castigatorul ia tot” (susținută inițial de Traian Basescu), ar fi câștigat si cvasitotalitatea mandatelor de parlamentar. Ceea ce ar fi dus, in mod ironic, la ruperea USL pentru ca ar fi avut o majoritate parlamentara de 99%, restul de 1% fiind reprezentat de minoritatile nationale. Totuși, chiar si cu pastrarea principiului electiv, USL a obținut o majoritate mai mult decât generoasa ce-i permite sa facă orice, inclusiv modificarea Constitutiei.

După ajungerea la guvernare, frictiunile dintre PSD si PNL au început sa se intețeasca. Cum e si normal, rabufnirile din teritoriu au fost primele, generate de impartirea funcțiilor. Apoi de gestionarea acestora, fiecare încercând sa conserve avantajele funcției exclusiv in folosul propriei tabere. După aceea au început sa apară reacții la nivel central, dar minore, batista de pe țambal fiind relativ bine fixata de cei doi lideri ai USL (de fapt mai e si un al treilea, dar acela nu contează). Scandalul legat de Roşia Montană a făcut, poate pentru prima data, ca batista sa cadă de pe țambal. Ambii lideri ai USL au scăpat hațurile declarațiilor, ajungând la ironii personale sau legate de familia fiecăruia dintre ei. Mai mult, s-a trecut la faza amenintarilor legate de suportul parlamentar actual, respectiv de suportul electoral pentru alegerile prezidențiale. Opiniile privind rezultatul acestor declarații belicoase s-au împărțit in doua: prima, conform căreia cei doi lideri fac un joc de imagine pentru a acapara spațiul public, războiul declarațiilor fiind unul simulat. Asupra acestei opinii nu insist, pentru ca o consider stupida din doua motive. Primul, pe cine sa scoata din prim-planul declaratiilor, pe Vasile Blaga? Pe bune? Al doilea motiv este intensitatea si gravitatea declaratiilor, care ma duc cu gandul la schimbul de replici dintre Gigi Becali si Dumitru Dragomir: „M-am certat si cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat”. A doua opinie imbratișează teza ruperii USL, pe care intenționeaz sa o dezvolt.

Am sa încep cu concluzia: USL nu se va rupe. Sau, cel putin, nu se va rupe acum. Asa cum spuneam la inceput, aceasta casatorie nu s-a facut din dragoste si nici nu si-a atins inca scopul. Sa zicem, pe fondul escaladarii declaratiilor, ca liderii USL pot sa uite de scopul care i-a unit, si chiar au uitat, partial. Crin Antonescu a decarat la un post TV ca, „in anumite chestiuni Traian Basescu are dreptate”. Niciodata nu te-ai fi asteptat la o astfel de formulare din partea liderului liberal. Poate sa fie de acord cu „chestiunea”, dar nu cu Traian Basescu. Exclus. Insa ce ii uneste acum pe socialisti si pe liberali este pastrarea guvernarii, respectiv suportul politic petru prezidentiale. PSD nu este pregatit inca (matematic si politic) pentru o excludere din Guvern a liberalilor. Nu si-a consolidat o alta majoritate, deși lucrează la acest lucru. Liberalii, pe de alta parte, nu vor pleca niciodată voluntar de la guvernare. Niciodată un partid politic nu lasa guvernarea. Nu o lasa nici măcar atunci cand mai cade câte un ministru sau secretar de stat pe câmpul de lupta, ceea ce nu s-a întâmplat (încă), deci cu atat mai putin din cauza unor declaratii, oricat de dure ar fi. Nu stiu cum se va incheia episodul Rosiei Montane. Indiferent de rezultat insa (trece sau pica legea) USL nu se rupe. Așa cum nu s-a rupt nici dupa numirea sefilor parchetelor si cum nu se va rupe nici cu ocazia urmatorului diferend politic major. Oricate declaratii vor fi, pana la europarlamentare batista va sta pe tambal sau, in cel mai rau caz, intr-o rână, pe jos, pe geam, sa o vadă poporul, dar nu va fi ruptă si aruncata celuilalt in față. Si chiar dacă, in extremis, USL se va rupe, ca alianță politică, la europarlamentare (mai ales ca fiecare va candida pe liste proprii, cu susținerea propriei familii politice europene), nu se va rupe ca si coalitie de guvernare, câtă vreme PSD nu si-a construit o majoritate alternativă (pentru asta mai are de racolat parlamentari de la PPDD sau PDL) iar Crin Antonescu e perfect constientient ca, dacă PSD își pune candidat propriu, nu mai are nicio șansă să câștige alegerile prezidențiale, urmând sa piardă ulterior si președinția PNL. Pe de alta parte, Victor Ponta simte presiunea din ce in ce mai mare din partea partidului de a se angaja in cursa pentru presedintie, singura sa varianta de back-up fiind impingerea lui Sorin Oprescu (căruia tocmai i-a reconfirmat susținerea personală, in ciuda loviturii publice pe care a primit-o – prima, de altfel – legată de moartea copilului sfâșiat de maidanezi). Așadar, pana la prezidențiale, sa auzim de bine. Pe cât posibil.

Anunțuri

Protest. Iesim din UE?

Domnului Victor Ponta, Guvernul Romaniei, Prim-Ministru

Domnule Prim-Ministru,

Va scriu aceast protest in contextul intetirilor atacurilor la adresa Comisiei Europene din partea Guvernului pe care il conduceti, din partea Dvs. personal, precum si din partea unor reprezentanti ai coalitiei guvernamentale, inclusiv dupa recenta publicare a raportului privind Mecanismul de Cooperare si Verificare in domeniul justitiei.

Fara a comenta motivele pentru care ati decis sa va pozitionati nu ca partener, ci ca adversar al Comisiei Europene, va cer, domnule Prim-Ministru, sa va asumati pana la capat aceasta politica de adversitate care a dus, mai ales pe fondul crizei economice prelungite, la scaderea drastica a increderii romanilor in Uniunea Europeana. O astfel de asumare presupune ca Guvernul Romaniei si Uniunea Social-Liberala sa spuna clar, neechivoc, daca doresc ca Romania sa paraseasca Uniunea Europeana, eliberandu-se de sub „jugul Bruxellesului” sau sa ramana in Uniune, ca si partener al Comisiei, precum celelalte state membre. Guvernul Roamaniei si USL nu pot duce la nesfarsit o politica ambigua, acceptand, pe de-o parte beneficiile accesarii fondurilor europene, precum si a celorlalte beneficii directe sau indirecte care decurg din calitatea de stat membru si, pe de alta parte, sa duca o campanie acerba de denigrare a executivului comunitar.

Dupa cum stiti, domnule Prim-Ministru, dar nu spuneti, finantele publice ale Romaniei sunt intr-o situatie nu tocmai roza. Prin comparatie cu structura bugetara de la inceputul anului 2012, veniturile la bugetul de stat au scazut real cu 1,6 miliarde lei, respectiv cu 0,8% sub tinta de colectare. In aceasta situatie sunteti constient ca Romania este dependenta de ajutor financiar international si european. Ultima vizita a FMI a aratat ca nu s-a facut nimic in realizarea reformelor structurale iar ragazul de 3 luni acordat Guvernului va trece mai repede decat credeti, evident fara schimbari majore in ceea ce priveste implementarea acestor reforme. Ati preluat de la guvernele anterioare un deficit bugetar sustenabil insa chiar si acest deficit trebuie finantat. Stau si ma intreb la ce costuri veti ajunge sa-l finantati, in lipsa unui acord cu FMI (si, implicit, cu institutiile europene).

Prin politicile de austeritate extreme, bazate mai mult pe aritmetica decat pe calcule economice, coroborat cu lipsa de reforme structurale si de gestionare a politicilor publice (in special de resurse umane), PDL s-a auto-condamnat si acest lucru s-a vazut in preferintele electorale, dandu-va in acelasi timp Dvs. posibilitatea de a guverna practic fara opozitie si, mai mult, fara nici un fel de risc electoral. Ati preluat asadar o Romanie cu un deficit bugetar mic si cu o opozitie anemica. Aceasta situatie va confera avantajul – unic in istoria post-decembrista – de a face aproape orice, sub umbrela votului masiv anti-PDL din 9 decembrie: majoritatea electoratului va sustine neconditionat. Inclusiv in lupta cu „Inalta Poarta”, cum va place sa denumiti Comisia Europeana, desi 50 de ani inainte de Revolutie si inca 17 dupa aceea am sperat sa ne intoarcem acolo unde am fost inainte de comunism, respectiv alaturi de Europa civilizata.

In aceste conditii, domnule Victor Ponta, va solicit in mod public sa luati, in cadrul executivului pe care il conduceti, precum si in cadrul coalitiei guvernamentale, o decizie demna de un sef de guvern: hotarati-va daca vreti inauntrul sau in afara Uniunii Europene. Daca vreti in afara ei, asa cum rezulta din actiunile liderilor USL si ale Dvs. personal, fiti consecvent cu Dvs. insusi si cu partenerii de guvernare si cereti, precum primul ministru britanic, organizarea unui referendum pe aceasta tema, profitand de gradul minim la care ati adus increderea romanilor in Uniunea Europeana. Dar spuneti-le in acelasi timp romanilor despre toate consecintele retragerii, incepand cu pierderea a miliarde de euro din fonduri europene si pana la pierderile de competitivitate ale economiei Romaniei ca urmare a iesirii din piata unica. Spuneti-le romanilor cum se va contracta economia si cum vom ajunge la iesiri semnificative de capital, avand ca efect pierderi masive de locuri de munca. Mai spuneti-le romanilor cum o serie de state membre ne vor (re)institui vizele de calatorie, pe langa pierderea dreptului de munca, si cum exporturile catre UE (care acum reprezinta 90%) vor scadea dramatic. Si incercati sa ii convingeti pe romanii care totusi cred in Uniune sa nu emigreze, pentru ca altfel veti ramane doar cu asistatii social, liber sa implementati oricate „reforme” fiscale de stanga doriti, daca veti mai avea de unde sa luati impozite.

Daca vreti insa inauntrul ei, va cer, domnule Prim-Ministru, sa incetati atacurile la adresa executivului comunitar, la adresa liderilor unor importante state membre – care ar trebui sa fie pentru noi un model de urmat, nu un cal de bataie si un prilej de exacerbare a unui nationalism rudimentar – si sa deveniti partenerul Comisiei Europene, incadrandu-va in cerintele acesteia. Faceti reformele structurale cerute de FMI pentru a putea continua acordul de finantare. Fiti un lider politic adevarat si nu unul duplicitar, un jolly-joker al politicii europene ce isi schimba culoarea in functie de context.

Sebastian Bodu
cetatean european

Spre stiinta: Excelentei Sale, Domnului Jose Manuel Durao Barroso, Comisia Europeana, Presedinte (in limba engleza)

O analiza a cauzelor care au dus la rezultatele alegerilor din 9 decembrie

Scrutinul de duminica a adus cu el o sanctiune aspra din partea electoratului, PDL pierzand aproape tot ce a dobandit din 2004 incoace quasi-exclusiv pe mana lui. Castigurile electorale trecute ale partidului au facut ca acesta sa se umfle indeajuns de mult pentru ca liderii sai sa piarda contactul cu realitatea, pe de-o parte iar partidul sa adune in jurul lui mai multi oportunisti decat putea duce, pe de cealalta parte.

As imparti cauzele esecului electoral in trei. Prima dintre ele este, evident, perioada de guvernare. In decursul celui de-al doilea mandat, din motivele invocate mai sus, partidul s-a aflat intr-un declin ireversibil, in ciuda remanierilor guvernamentale, remanieri care ar fi trebuit sa aduca o revigorare a echipei executive prin cooptarea de oameni cu pregatire si credibilitate recunoscute dar si cu rezultate politice, adica ministeriabili (ministeriabil nu este orice membru de partid, fie el si parlamentar ci este o calitate pe care o ai sau nu o ai ori nu o ai inca). Remanierile facute nu numai ca nici nu s-au apropiat de ideea de revigorare ci au fost doar cosmetizari ori chiar reglari de conturi interne.

Partidul a esuat in a transmite mesaje de incredere catre electorat si catre cetateni, in general, din cauza desemnarii in functiile executive centrale sau deconcentrate a unor personaje total nepotrivite, unele de-a dreptul sinistre, cu sau fara carnet de partid, numite in mod netransparent sau chiar nestatutar. Nu poti sa vii si sa ceri populatiei sacrificii materiale greu de suportat avand in aceste functii oameni care, in sistemul privat nu ar fi avut nicio sansa, uneori de-o aroganta maxima sau chiar etalandu-si in mod stupid opulenta.

Din pacate guvernarea noastra a fost perceputa ca o echipa de mecanici (avand un grad de competenta invers proportional cu sprijinul parlamentar de care s-a bucurat) care incerca sa astupe fisurile unei instalatii ce pleznea pe la toate incheieturile. Sudura aplicata nu numai ca nu a astupat fisura ci din contra, a transformat fisura intr-o gaura si astazi vedem efectele.

Din punct de vedere strict economic, multe din masurile luate noi au fost pro-ciclice si anti-business. Adica exact ceea ce spuneam mai sus intr-un mod mai plastic: asa-zisele solutii nu au rezolvat problemele ci le-au adancit ori au creat probleme altora care isi vedeau de treaba. O masura ori o lege trebuie indelung chibzuita, incercand a i se anticipa toate efectele si nu doar cele aparente, mentionate in titlul actului normativ. Daca, la nivel de guvernare, am fi facut toate aceste lucruri si le-am fi facut in mod competent, poate nu am mai fi pierdut chiar si increderea mediului de afaceri ori a clasei mijlocii, adica a electoratului de dreapta caruia ne adresam in primul rand.

Trecand peste problemele cronice si de data asta amplificate, generate de incompetenta si coruptia demnitarilor si functionarilor numiti politic cu o crasa iresponsabilitate, din punct de vedere al strategiei economice (daca pot sa ii spun asa), suntem singura tara al carui guvern a ales ca principala solutie la iesirea din criza consolidarea fiscala abrupta. Din punctul meu de vedere (si nu numai, uitati de exemplu discutiile aprinse din SUA pe acest subiect), taierile foarte mari de cheltuieli insotite de cresterea brusca a fiscalitatii indirecte reprezinta o solutie nefericita doaru pentru tari ca Grecia (care are insa a avut totusi sansa de se bucura de asistenta financiara a statelor din zona euro). Consolidarea fiscala trebuie facuta intr-o masura rezonabila si fara sa omoare de tot consumul. Am scris despre aceste lucruri de mai multe ori, pe blog sau pe Contributors.ro. La noi insa masurile pro-business nu numai ca au lipsit, dar multe dintre cele luate au agresat mediul economic sau au creat confuzie si nervozitate in randul intreprinderilor. Si asta intr-o tara in care statul nu a fost nevoit nici sa salveze banci si nici sa acorde ajutor financiar altor state.

A doua cauza a esecului electoral de duminica a fost izolarea PDL pe scena politica, urmata de constituirea USL ca si alianta politica. Insasi aritmetica spune ca atunci cand exista trei forte politice importante iar doua dintre ele se aliaza, o scot din joc pe a treia. Si daca aritmetica nu era sufucienta ca sa rezulte asta, exista desigur si exemplul baladei Miorita. S-a crezut ca electoratul socialist si liberal nu va inghiti aceasta alianta. Fals. A inghitit-o pentru ca i-a unit ura fata de PDL iar ura este un liant mai puternic chiar decat prietenia. Primul semnal a fost rezultatul USL la alegrile locale, cand oameni ca Liviu Negoita, George Flutur sau Florin Popescu au pierdut pozitiile in administratia publica locala. Nu stiu cati au realizat ca a fost si va fi un vot clar anti-PDL (datorat modului cum a guvernat), dat cu ura, si nu pro-USL dar acest lucru a devenit astazi evident pentru oricine. Altfel spus, USL putea sa puna pe listele electorale idioti, curupti, arestabili, securisti, turnatori sau cretini profunzi, ca tot ar fi castigat. De fapt USL chiar a pus astfel de personaje, ceea ce inseamna ca USL putea sa puna si camile moarte, ca tot ar fi primit votul majoritatii alegatorilor.

A treia cauza a fost modul in care a fost gandita strategia partidului dupa pierderea guvernarii, in aprilie. In conditiile in care la locale am inregistrat un scor chiar onorabil (23,3%), avand in vedere – asa cum spuneam – modul cum am guvernat, in opozitie fiind trebuia sa conservam acest capital electoral (dificila sarcina, in conditiile in care multi primari au dezertat la USL, din ratiuni financiare) si sa speculam punctual greselile economice pe banda rulanta ale noilor guvernanti (privatizarea tragi-comica a Combinatului Oltchim sau programul de guvernare al USL scris probabil de Gigi Becali fiind cele mai elocvente exemple).

Noi insa ne-am pozitionat fata de electorat ca si cum am fi fost in opozitie de nu-stiu-cati ani: „Repornim (sic) Inima Romaniei”. E drept ca USL nu a facut nimic la guvernare iar masurile economice luate de ei s-au redus, grosso-modo, la reintregirea cu cea de-a doua transa a salariilor taiate si la restituirea contributiilor incasate neconstitutional, lucruri pe care noi am ratat ocazia de a le pune in pracatica prin parasirea intempestiva a guvernarii. Mesajele si sloganurile noastre oficiale, prin pozitionarea partidului ca fiind unul care vrea sa vina sa salveze Romania (dupa ce abia a plecat de la guvernare) au fost neinspirate, nefacand decat sa jigneasca inteligenta electoratului. Apropos de asta, electoratul nu este prost, asa cum zic unii, pentru a se imbata cu apa rece. Desigur ca gradul de inteligenta al alegatorilor difera de la persoana la persoana dar atragerea voturilor de la cat mai multi se numeste management politic. Atunci cand partidul trece printr-o evidenta criza acest proces se numeste management al crizei: te adaptezi situatiei.

Au fost desigur si greseli individuale, care vor face obiectul unei analize interne. Intrebarea este ce e de facut de acum incolo? Unii ii cer demisia actualului presedinte, chiar daca isi castiga mandatul de senator. Daca pleaca, are PDL alt lider? Evident este ca PDL nu are un lider care sa electrizeze electoratul si care sa mobilizeze partidul. Nu il are pentru ca politica de resurse umane a PDL a fost sinucigasa, incalcand chiar si prevederile formale ale partidului care vorbesc despre modul de promovare in structurile executive: competenta, capacitate administrativa, verticalitate si buna comunicare publica; deci oameni care sa fie vectori de imagine, care sa traga partidul, nu sa il ingroape. Solutia, in astfel de cazuri, este cea a unei echipe care sa se grupeze pe domenii de specialitate si care sa critice guvernul USL pe arii determinate si alocate dupa modelul unui real guvern din umbra. Mai ales ca loc de critica va fi din belsug, USL nefiind un partid ci o alianta ale carei partide componente se vor sfasia la un moment dat intre ele, care va face exact aceleasi greseli ca si PDL la guvernare, in ceea ce priveste functiile executive, scuipand seminte de la inaltimea actualelor procente electorale si care va termina banii de la buget in 6 luni, nemaiputand sa faca nimic din ce a promis, mai ales ca a promis numai lapte si miere. Desigur o reducere a numarului de functii de conducere este obligatorie, ca pentru un partid care se doreste a reveni la flexibilitatea, inventivitatea si dinamismul care l-au caracterizat intre 1996 si 2004.

Daca nu vom reusi sa facem asta, peste patru ani vom contempla sucombarea partidului, insotita de ascensiunea PPDD sau a altui partid populist fara limite. Iar atunci scapa din tara cine poate, iar ultimul va ramane sa stinga lumina.

Idei pentru noul premier (I)

Vom avea un nou guvern cu un premier avand o imagine foarte buna (desigur ca acesta va trebui validat de Parlament iar votul va fi unul strans). Guvernul condus de Emil Boc pleaca si un altul, condus de Mihai Razvan UIngureanu, ii va lua locul, fara a sti care va fi componenta lui si cine va ocupa ministerele-cheie. In toate cazurile, as vrea sa remarc cateva chestiuni, economice pe fond, dar cu serioase implicatii sociale, politice si electorale. Spun electorale avand in vedere declinul PDL de la 35% in 2007 la 21% la sfarsitul lui 2011 si 15% la inceputul lui 2012, ceea ce pune partidul pe o panta descendenta periculoasa, in ciuda remanierilor, schimbarilor si alegerilor interne care ar fi trebuit sa aduca o revigorare a echipei politice si, mai ales, guvernamentale prin cooptarea de oameni cu pregatire si credibilitate recunoscute dar si cu rezultate politice, adica ministeriabili. Rolul noului premier este sa aleaga, dintre ministeriabili pusi la dispozitie de coalitia care va sustine guvernul, pe cei mai buni, fie ei parlamentari, functionari in administratia publica si, de ce nu, specialisti din mediul privat (daca e cineva dispus sa faca acest pas) care sa formeze o echipa coerenta si competenta, cu masuri bine tintie care sa produca maxim de efecte.

Intai de toate, ar trebui ca noii ministri sa nu adopte imediat orice idee care zburda pe buzele unor functionari publici dornici de afirmare. De asemenea, noii ministri vor trebui sa fie atat manageri performanti in domeniul lor, cat si sa dea dovada de solidaritate cu primul ministru, pentru a-i consolida autoritatea necesara unui tehnocrat. In cei 2 ani cat am fost presedinte al ANAF eu personal am invatat sa nu plec urechea la orice astfel de idee si sa invat sa discern intre initiativele corecte si cele de vitrina. Inainte de asta, in cei 10 ani de cariera in domeniul privat (incheiata intr-o functie de top management al unei banci multinationale) am invatat sa decid nu doar de dragul de a arata ca decizia e in mana mea ci pentru a fi de folos unei echipe, pentru a obtine rezultate financiare. Si, mai nou, in aproape 4 ani de mandat in Parlamentul European am invatat ca o propunere de lege trebuie indelung chibzuita, incercand a i se anticipa toate efectele si nu doar cele aparente, mentionate in titlul actului normativ. Daca, la nivel de guvernare, am face toate aceste lucruri si le-am face in mod competent, poate nu am mai da legi care, in loc sa reduca evaziunea fiscala, creaza probleme mari contribuabililor corecti. Sau un loc sa aduca mai multi bani la buget, alimenteaza economia neagra ori bulverseaza contribuabilii. Sau in loc sa stimuleze cresterea economica alimenteaza coruptia si birocratia.

Este cat se poate de adevarat si ar trebui sa fie clar pentru orice cetatean care lasa deoparte emotiile politice ca situatia prin care trece Romania a reprezentat la origini rezultatul imbinarii nefericite a unei crize financiare globale cu populismul unui fost prim-ministru in perioada 2007-2008, santajat din parlament de o “opozitie” iresponsabila. E de notorietate faptul ca adancirea deficitului public a avut loc in guvernarea Tariceanu II (nu pot insa sa nu afirm deschis ca supraevaluarea veniturilor bugetare ori cheltuirea banilor din Fondul National de Dezvoltare a inceput sub mandatul unui ministru de finante liberal preluat apoi de noi ca si mare specialist). Tin insa sa remarc faptul ca Romania este printre putinele state membre UE care simte efectele crizei in cel mai grav mod, din 2009 pana in prezent, in sensul ca atat criza financiara cat si criza ce a urmat acesteia, adica cea a deficitelor bugetare, au fost traduse, fara intermitente pentru Romania, intr-o criza sociala.

Bineinteles ca exista cresterea economica de aproximativ 2% in 2011, crestere care este reala, desigur, dar care este totusi bazata pe agricultura si pe exporturi, adica pe doua elemente conjuncturale: agricultura este dependenta de vreme iar exporturile de situatia economica a statelor din vestul Europei. Cum Europa se pregateste de o noua recesiune, situatia exporturilor noastre se va inratutati cu siguranta. Romania nu a fost, nu este si nu va fi niciodata o tara preponderent exportatoare si, in nici un caz, cu exporturi globale. Mai mult, fara o crestere a consumului (a carui pondere in PIB este uriasa), cresterea economica nu va ajunge sa se simta in buzunarele populatiei. Consumul nu este rau, asa cum poate spun consilierii guvernamentali, rau este doar consumul in exces sau bazat prea mult pe creditare. Singura, consolidarea fiscala nu este o solutie decat, eventual pentru tari ca Grecia, care a avut si are in continuare o situatie economica dezastruoasa, incomparabila cu a Romaniei. Toate statele membre UE au adoptat masuri de reducere a cheltuluielilor publice (masuri moderate de consolidare fiscala) in combinatie cu masuri de stimulare a cresterii economice.

La noi stimulii guvernamentali s-au tradus prin alocarea unui procent insemnat din PIB catre investitii, masura neinspirata si care ar nu fi trebuit insusita sau macar abandonata dupa primul an, ca si strategie anti-criza, cand toata lumea a vazut ca nu produce nici un efect de antrenare. Probabil ca sfatuitorii guvernatentali pe probleme de ecomomie i-au vorbit premierului Emil Boc despre factorul de multiplicare al investitiilor publice, asa cum scrie prin manuale. Din pacate insa, acest factor este, in cazul Romaniei, aproape inexistent din cauza problemelor structurale precum coruptia, birocratia, intarzierea lucrarilor, transferul profiturilor in strainatate etc. E drept ca Romania are mare nevoie, printre altele, de infrastructura rutiera, de autostrazi si de alte investitii. Dar nu asta este, astazi, prioritatea nr. 1. Asa cum am stat 20 de ani fara autostrazi mai putem sta inca 2-3 ani. Si cum banii sunt putini, Guvernul trebuie sa fie foarte atent atunci cand stabileste prioritatile alocarilor bugetare, pentru ca nu poti face prea multe. Prioritatea nr. 1 a Romaniei de astazi este pastrarea locurilor de munca si crearea altora noi (acest ultim indicator este de fapt si cel mai relevant privind mersul economiei, nu rata somajului). Dupa ce depasim aceasta etapa critica putem vorbi si de continuarea investitiilor in infrastructura.

Acest obiectiv ar putea fi realizat prin subventionarea partiala a dobanzii la creditele (noi sau deja contractate) ale IMM-urilor. In acest fel s-ar realiza, pe langa obiectivul esential mai sus amintit, urmatoarele: (i) cresterea productiei, (ii) pastrarea sau cresterea nivelului salariilor din mediul privat, (iii) cresterea consumului, (iv) stimularea creditului, in prezent semi-blocat si consolidarea sistemului bancar, precum si alte efecte pozitive induse de cele deja enumerate, printre care si inchiderea ciclului economic, componentele enumerate ajutandu-se una pe cealalta si toarte ducand catre crestere economica.

Largirea bazei de impozitare este intr-adevar importanta in general, nu numai pe perioada de criza, insa nu trebuie confundate masurile inteligente luate in afara influentei financiare obscure, cu masurile haotice, adoptate cu elan heirupist care nu reduc in nici un caz evaziunea fiscala ci doar agreseaza mediul economic sau creaza confuzie si nervozitate in randul contribuabililor si asa afectati de situatia economica. Si asta intr-o tara in care statul nu a fost nevoit nici sa salveze banci si nici sa acorde ajutor altor state.

Noul guvern va trebui de asemenea sa reconsidere tinta de deficit public. Actuala tinta de 1,9% din PIB (3% pe ESA, diferenta regasindu-se in pierderile companiilor de stat) nu numai ca este nerealista pentru Romania de astazi, dar este in afara chiar si a noului pact fiscal convenit de 25 din 27 de state membre UE, care prevede acest maxim incepand cu data de 1 ianuarie 2014, si asta cu exceptii. Diminuarea deficitului public prin noi masuri de austeritate (ca de largirea bazei de impozitare cu aproape 2% nici nu poate fi vorba) nu poate conduce decat la recesiune economica, in conditiile unui deficit cronic de cerere in sectorul privat. Si atunci se va intra intr-un cerc vicios, poate cel mai periculos. De altfel, daca el s-ar realiza, am putea asista la situatia in care operatia reuseste, dar pacientul moare.

Ar trebui revizuita de asemenea si legatura intre masurile de consolidare fiscala si dobanda la obligatiunile de stat ale Romaniei, in conditiile in care nu se vede o imbunatatire a randamentului acestora, comparativ cu statele vecine. Cu exceptia Ungariei, state care au o situatie macro-economica mult mai dificila decat a Romaniei beneficiaza de mai multa incredere din partea pietelor. Altfel spus, observam ca ratingul de tara si valoarea CDS-urilor nu au fost aproape deloc influentate de gradul consolidarii fiscale (si mai uit aici la statele PIIGS, cu exceptia Portugaliei), Romania nedevenind o insula de stabilitate si o exceptie economica est-europeana. Pietele sunt in continuare sensibile la faptul ca economia este nerestructurata (ma refer aici la companiile de stat generatoare de pierderi uriase) si ca sistemul bancar autohton poate fi vulnerabil, daca criza europeana se accentueaza, capitalul acestora fiind majoritar grecesc si austriac.

T. Paleologu, discursul si politica

M-am saturat sa aud ca T. Paleologu a fost simpatic in discursul sau. A fost pe dracu. Daca voiam glume din partea unui candidat-gluma, il luam pe Garcea. Si macar ne-am fi ales cu un ras copios, nu doar cu niste zambete de cafenea (de la cineva care a intrat in politica direct din cafenea, fie ea si pariziana). Sunt momente in care se poate face caterinca, sunt situatii cand e nevoie de seriozitate.

Despre moralitate si macroeconomie (sau ce as fi spus la CNC al PDL daca as fi apucat sa iau cuvantul)

Tocmai s-a incheiat sedinta Consiliului National de Coordonare al PDL. A fost un fel de teatru de operatiuni militare avandu-i ca protagonisti pe Monica Macovei si Cristian Preda, pe de-o parte si aproape tot partidul, pe de cealalta parte (cu exceptia, parca, a lui Ioan M. Oltean al carui discurs mi-a amintit, inca o data, de marele Caragiale). Tema atacurilor? Procentul propunerilor „grupului reformistilor” preluate in statut, interpretat diferit in functie de interesul si filozofia fiecarei parti. Dezbaterea cea mai aprinsa s-a produs pe tema suspendarii de drept a unui membru in cazul in care acesta este trimis in judecata pentru frauda sau coruptie. O fi bine sau o fi rau ca acesta sa fie suspendat de drept? O fi bine sau o fi rau ca acesta doar sa poata fi suspendat sau sa se auto-suspende?

(Din nou) proaspat beneficiarii unei exceptii de la regula ca, pentru a putea candida la presedintia unui partid politic, ai nevoie de o minima vechime in acel partid, au pledat pentru stabilirea de reguli. Drastice. Dupa 9 ani de politica (au trecut deja 9 ani?) pot sa spun ca nu de reguli duce lipsa partidul asta, dupa cum nu de legi duce lipsa tara asta. Ceea ce lipseste la noi este aplicarea regulilor existente sau, altfel spus, responsabilitatea aplicarii lor. Acest lucru, in configuratia unui partid politic, se traduce prin responsabilitatea numirilor in functie. Dupa 9 ani de politica am observat ca nu in asprimea regulilor sta rezolvarea problemei coruptiei. Din contra, se ajunge la situatia absurda ca un partid sau o tara sa aiba de pierdut ca urmare a unei astfel de abordari, deoarece se pot atinge situatii absurde si isterice cand oameni nevinovati ori doar cu o vina marginala sa fie pusi in aceeasi oala cu cei a caror vina este maxima si apoi lapidati. Ori ca cei cu vina maxima  sa se ridica deasupra regulilor, conform fabulei lui Grigore Alexandrescu cu cainele si catelul, la fel de actual ca si Ion Luca.

Daca suntem de acord ca politica se face pe voturi, i-as spune lui Cristian Preda ca, asa cum el a avut dreptate cand i-a replicat lui Adriean Videanu ca omul de rand nu intelege macroeconomie cand voteaza, ci vede doar ca nu mai are bani sa cumpere imbracaminte la copii, acelasi argument poate fi folosit si atunci cand stabilim ca draconizarea regulilor morale dau satisfactie doar unui grup restrans de votanti. Or, daca suntem de acord ca politica se face pe voturi si la guvernare nu se ajunge doar cu voturile celor 200.000 de elitisti, atunci aceeasi logica se aplica atat fata de votantul cu burta goala ca si fata de votantul preocupat mai mult de nivelul lui de trai decat de morala in politica.

In concluzie, e atat de simplu sa impaci utilul cu placutul doar numind oameni in diferite functii guvernamentale si administrative cu responsabilitate. Si, in loc de reguli drastice privind primirea in partid, suspendarea, excluderea etc., crearea unor mecanisme de control intern asupra acestor numiri, incepand cu stabilirea criteriilor de eligibilitate, urmate de respectarea lor in fapt, nu doar in vorbe goale, continuand cu transparenta acestor numiri si terminand cu raspunderea celui care a sustinut sau impus o persoana pentru a ocupa o astfel de functie.

Altfel vom ajunge sa ne autodistrugem, atat ca partid cat si ca clasa politica, in general si, odata cu noi, sa distrugem economia si societatea. Iar daca credem, precum Vasile Blaga, ca daca am castigat toate alegerile partiale, o sa castigam si alegerile generale din 2012, ne imbatam cu apa rece. Eu cred ca daca vom trata in continuare cu durere in cot procesul de numiri politice, nici burta romanului nu se va umple prea curand si nici tolba de principii a elitistului. Si vom avea in acest fel toate sansele sa ajungem a cincea roata la caruta politicii pentru ca, sa nu uitam, e adevarat ca am castigat alegeri partiale, dar ele au avut loc in mediul rural. In mediu urban (cu exceptia Valcei),  am pierdut cam tot. Exceptie care confirma regula, conform argumentelor de mai sus, ca politica se face pe voturi luate cu pragmatism si responsabilitate individuala iar nu cu statut aprobat de Vatican.

P.S. Imi permit sa spun toate aceste lucruri ca unul care, dupa 9 ani de poltica din care de 2 ani cu maxima expunere mediatica, nu am avut si nu am nici macar o acuzatie in mass media de coruptie, cu atat mai putin o trimitere in judecata.


Octombrie 2017
L M M M V S D
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Blog Stats

  • 111,077 hits