Lasa, ca se poate si asa!

Guvernul taie salariile, pensiile, ajutorul de somaj, alocatia de maternitate, bursele s.a. Din investitii oricum nu prea mai ramasese mai nimic. PIB-ul de anul asta va fi pe 0 in cel mai optimist caz, ceea ce inseamna ca nu se intrevede vreo speranta in reducerea deficitului prin cresterea veniturilor statului.

Sindicalistii sunt in strada, fac cu schimbul. Pensionarii isi dau demisia din PD. Partidele de opozitie ne arata cum sunt ele devastate de mila bugetarilor si pensionarilor. Dl. Ponta a gasit solutia iesirii din criza: revenirea la cota progresiva de impozitare, adica sa ia mai mult de la bogati si mai putin de la saraci. Prin mai mult intelegand o cota mai mare, pentru ca, si in sistem de cota unica, in suma absolute „bogatii” (adica angajatii de la privat, in general, respectiv de la multinationale, in particular) contribuie mai mult decat „saracii”. Adica adio avantaj competitiv al Romaniei in atragerea de investitii straine directe, singurele in masura sa ridice economia din mocirla. Dl. Antonescu ne spune ca are masuri anticriza. Care sunt alea? A inventat dl. Antonescu roata si n-a primit inca premiul Nobel pentru economie?

De fapt lucrurile stau cam asa: dl. Ponta si dl. Antonescu stau pe margine si se fac ca plang pe umarul celor care acum sunt in strada, dar de fapt se bucura ca niste copii idioti ca gogoasa a explodat in timp ce la guvernare sunt altii. Asta dupa ce, intre 2006 si 2008, cheltuielile cu salariile bugetare au crescut cu 110%! A crescut eficienta administratiei publice cu 110%? Pe dracu! In 2009, PSD vota frenetic, impreuna cu PD-ul, legea care transforma functionarii publici cu functii de conducere in manageri…scuze, in „manageri” (ghilimelele sunt absolut necesare). Au ajuns astfel sa conduca structuri descentralizate ale institutiilor publice fosti stripperi, soferi, ospatari s.a. (in fisc, intr-un judet, a ajuns director unul venit de la societatea de salubrizare). Era la guvernare, ce-i pasa? Ca doar, vorba aia, e hot sau prost (sau si una si alta), dar e al nostru. Si uite asa, aia pusi de PNL (care ii inlocuisera pe cei de la PD prin diverse artificii facute la Legea functionarului public) au plecat acasa, asteptand salariul pentru faptul ca, fiind dati afara printr-o lege neconstitutionala, instantele i-au repus in drepturi, in timp ce noii manageri se calificau la locul de munca, dupa reteta patentata la cel mai inalt nivel de dl. Bogdan Olteanu, care se califica la locul de munca oferit de partid (in speta, Viceguvernator al BNR).

A explodat, dupa cum ziceam gogoasa. Orice om cu capul pe uneri stia ca va exploda. Ca bugetul nu mai poate sa sustina aceste cheltuieli uriase cauzate de politicianism (votul cu doua maini a oricaror propuneri de majorare de pensii si salarii, ca doar nu da nimeni din buzunar ci din bugetul statului, adica din banii nimanui), incompetentei („managerii” calificati la locul de munca fiind doar un exemplu aleatoriu) si coruptiei (aici e treaba DNA-ului sa dea exemple). Stia si PNL atunci cand a votat, alaturi de PSD  propunerea d-lui Geoana de majorare a pensiilor cu 30%. Stia si PSD atunci cand a votat, alaturi de PD propunerea aceluiasi domn Geoana de majorare a salariilor profesorilor cu…50%. Bine ca nu s-a votat si propunerea aceluiasi domn Geoana de alocare a 20.000 euro romanilor care se intorc in tara 🙂 Lasand gluma la o parte, bine ca dupa alegerile prezidentiale au fost suspendate efectele legii de majorare a salariilor profesorilor, pentru ca legea s-ar fi aplicat doar vreo trei luni, cam pentru atat ajungeau banii din buget.

Ghinionul PD? Ca gogoasa s-a spart pe guvernarea PD. Norocul PSD si PNL? Ca sunt in opozitie. Dar daca erau la putere, ce ar fi facut? Pai, cu dl. Antonescu prim-ministru am fi avut un guvern format din domnii: Vosganian, Rusanu si Fenechiu (prin interpusi, desigur, in cazul d-lui Fenechiu). Pai, din ce a demonstrat dl. Vosganian ca ministru, am inteles ca el e un mare specialist al provocarii crizei si nu al solutionarii. Ca asta a insemnat cheltuirea iresponsabila a banilor din privatizarea BCR in loc sa mearga pe investitii, conform destinatiei legale, suspendarea emisiunilor de obligatiuni de stat, acceptarea cresterii numarului de salariati bugetari cu 110% , supraestimarea cu buna stiinta a veniturilor bugetare pentru a putea acomida cheltuieli generoase si, bineinteles, cresterea pensiilor cu 30% peste noapte, crestere stearsa intr-un an de zile din cauza inflatiei…

Ce ar fi facut dl. Ponta stim, ar fi desfiintat cota unica si, nu numai ca nu mai venea nici un investitor strain, dar plecau si aia care au venit intre 2005 si 2008. Plecau in Bulgaria, in Croatia sau chiar in Vietnam, Brazilia, China sau India (ca mai bine mai departe, dar mai bine si mai ieftin decat aproaope, dar mai prost si mai scump). Si vedeam eu atunci de unde mai platea dl. Ponta pensii pentru cei carora astazi le plange pe umar.

De fapt toata problema se reduce la un singur lucru: noi, romanii, nu suntem nemti. Nu suntem nici macar francezi sau italieni si, cu siguranta nu suntem elvetieni. Ce ne ghideaza pe noi in viata e principiul neaos ca „lasa, ca se poate si asa”. Ei, uite ca nu se poate. Sau se poate cat se poate, pana cand nu se mai poate. Si atunci cand nu se mai poate, bubuie tot ce s-a acumulat in perioadele de „lasa, ca se poate „, ca acum.

De ce imi permit sa scriu acest lucru? Deoarece intre 2005-2007 am condus ANAF-ul, perioada in care colectarea la bugetul de stat a atins cel mai ridicat nivel de cand s-a inventat fiscul in Romania. Da, o sa spuneti ca atunci era crestere economica. Asa e, dar colectarea in 2006 a fost de 4,5 ori mai mare decat cresterea economica. A fost de aproape 1% din PIB… (dl. Isarescu spunea recent ca Romaniei ii este imposibil sa ajunga la o crestere a colectarii cu 2% din PIB; poate, dar 1% a crescut si, cine stie ce ar fi fost daca mai conduceam fiscul doi ani).

Scurt, dar vioi, cum s-ar zice. N-a tinut decat doi ani din patru pentru ca dl. Tariceanu (impins de d-nii Antonescu si Orban), a considerat de cuviinta sa ma elibereze din functie pentru ca am criticat taxa de prima inmatriculare. Cica nu am fost solidar cu guvernul din care faceam parte. Cum dracu sa fii solidar cu o masura dispusa in dispretul unei directive europene fundamentale din punct de vedere economic (piata comuna), masura dispusa exact in momentul la care aderam? Adica facem toti eforturi pentru a implementa aquis-ul, recuperam interzierile catastrofice ale celor de la PSD, intram in UE cam pe nemeritate, din punct de vedere economic (adica aia ne primesc in casa lor chiar daca nu prea indeplineam conditiile) si, cand trebuie sa le respectam regulile care devin si ale noastre tu, Primul Ministru al tarii care a intrat astfel (si care are, in afara Bulgariei, cea mai mica contributie la bugetul UE) si tu, Ministrul Finantelor Publice ziceti: „da-i naibii cu directiva lor, lasa ca se poate si asa„.

Ponta, criza economica si cota progresiva de impozitare

Zice dl. Ponta, proaspat ales prsedinte al PSD, ca solutia (romaneasca?) la iesirea din criza este desfiintarea cotei unice si revenirea la cota progresiva de impozitare. De unde stie dl. Ponta acest lucru nu stiu, pentru ca nu exista inca vreun precedent in care un stat care a trecut de la cota de impozitare progresiva la cota unica sa decida acum invers. In schimb toate statele care au adoptat cota unica au avut crestere economica. Asta ar trebui sa stie dl. Ponta deoarece nu e o chestiune de economie (domnia sa fiind jurist de profesie) ci de istorie recenta. Iar toti anii acestia de crestere economica au ajuns sa se simta si in buzunarul cetateanului de rand (pt care cica lupta PSD-ul). Numai ca intre timp a venit criza peste noi si toata amarata de crestere economica s-a spulberat.

De ce vrea insa dl. Ponta sa schimbe o metoda care a demonstrat ca functioneaza, doar doctrinarii socialisti gen Cristian Parvulescu pot sa spuna. E adevarat ca, pe termen foarte scurt (max. 1 an),  s-ar strange bani mai multi la bugetul statului, bani care evident s-ar duce in pensii si salarii majorate artificial, ca asa fac socialistii; de fapt asa au facut si bravii nostrii liberali, care cica sunt de dreapta (stiu, asa a facut si PD-L insa doar la nivel de intentie deoarece legea nu s-a pus niciodata in aplicare pentru ca altfel ar fi fost un dezastru comparabil poate cu cel grecesc). Asa ca bine ca nu suntem in locul grecilor, desi as vrea sa il intreb pe liberalul Tariceanu urmatorul lucru: daca, marind cheltuielile cu salariile de la 5% din PIB la inceputul lui 2005 la 9% din PIB la inceputul lui 2009, a obtinut si o dublare a eficientei administratiei publice sau doar a cumparat niste voturi pe banii trezoreriei (adica ai nostri), cu efecte pe care azi cu totii le resimtim. Poate imi raspunde tot pe blog, daca ii dau un „ping” 🙂

Dar sa revenim la dl. Ponta care, prin declaratiile sale, nu stiu cate voturi aduna de pe la creduli insa cu siguranta daca va si pune candva in aplicare aceasta masura (desi nu cred), va spulbera si bruma de avantaj competitiv al Romaniei in raport cu alte state, in speta fiscalitatea redusa.  Ca avantajul fortei de munca ieftine si calificate s-a cam dus pe apa sambetei, o stie toata lumea, incepand cu angajatorii, adica nici ieftina nu prea mai este si nici cu calificarea nu mai stam bine, la cat de performant a devenit sistemul nostru de invatamant unde fiecare nou ministru al educatiei „reformeaza” sistemul.

P.S. Cred ca am plagiat in titlu. Seamana cu titlul unui film romanesc, „Pruncul, petrolul si ardelenii” 🙂

inconstantin, krossfire, lovingvama, Narcis Gavan, Ovidiu Draghia, Piticu, Subiectiv, Visurat, Vlad Bogos, Voce, zoso, cristealizari, Victor Ciutacu, Pavel Lucescu, Calin Constantin Anton Popescu-Tariceanu

Statistici grecesti

Prefata:

Acum vreo doi ani era la moda, atunci cand vroiai sa iei peste picior vreun sofer in trafic, sa il intrebi daca a facut scoala de soferi cu Piedone. Ei bine, Piedone a ajuns primar de sector, cu sau fara permisul auto anulat.

Grecia a fost, inca de la inceputul intrarii sale in Uniunea Europeana, codasa la accesarea fondurilor comunitare. Dar, baieti destepti (?), grecii s-au descurcat: au conditionat largirea Uniunii de crearea unui fond „mediteranean” (citeste „grecesc”), unde conditiile de accesare erau mult mai blande. Deci, se poate.

Anul trecut, Grecia a conditionat admiterea Macedoniei la negocierile de acces in Uniune de schimbarea numelui statului, pe motiv ca exista o provincie greceasca cu acelasi nume. Republica Macedonia apare acum in actele oficiale ale UE ca FYROM (Former Yugoslavian Republic Of Macedonia)…

Acum vreo cativa ani, Grecia a intrat in zona Euro a Uniunii Europene. Deh, clubul select la care fiecare tara de la marginea Europei aspira… Pentru asta, Grecia trebuia sa indeplineasaca si sa pastreze anumiti indicatori macro-economici in parametrii foarte stricti. Aceasta deoarece responsibilitatea este mult mai mare cand te afli in zona Euro decat in afara ei, orice derapaj atragand consecinte negative asupra intregii zone Euro. Conform statisticilor grecesti, totul era roz. Mai roz chiar decat o aratau ungurii acum vreo doi ani, inainte de a iesi in strada, cu bate si cocktailuri Molotov.

Dar iata ca am aflat cu surprindere ca, in realitate, finantele publice grecesti sunt la pamant: deficitul public e urias iar gradul de indatorare al Greciei include si veniturile pe care nepotii actualului ministru de finante elen le vor obtine, venituri cu care s-a garantat cam tot ce se putea garanta pentru a se imprumuta.

Concluzia este ca, pe langa metodele statistice pe care le-am invatat la scoala, ar trebui sa se introduca inca o metoda, noua, respectiv statistica greceasca.

Postfata

Nu stiu daca Piedone mai are sau nu permis de conducere, dar Grecia asteapta sa fie salvata de colegii ei din Uniunea Europena. Culmea, inclusiv sindicatele grecesti asteapta noi bani. Pentru salarii…

In concluzie, dupa ce mi-a spus astazi un amic, „economiseste, economiseste, economisteste”, am zis OK, doar ca e posibil sa economisesc pentru a-i salva pe greci.