Ministerul Apocalipsei!

Scrisoare deschisa catre Victor Ponta, primul ministru al Guvernului Romaniei

Stimate Domnule Prim-Ministru,

Dupa cum probabil stiti, fiind cu siguranta la curent cu preocuparile principale ale populatiei, asa cum acestea reies din ratingurile de audienta ale principalelor posturi TV, astazi ar trebui sa aiba loc Apocalipsa. Fiind deci un eveniment care ingrijoreaza in mod serios o larga majoritate, multi dintre concetatenii nostri pregatindu-se dupa posibilitati pentru acest sfarsit de civilizatie, indraznesc sa va intreb public ce face Guvernul pe care il conduceti pentru a veni in intampinarea acestor ingrijorari.

Nu pot sa nu observ ca, in structura noului guvern pentru care urmeaza a solicita votul de investitura, exista o serie de portofolii nou infiintate si mi-as permite sa amintesc aici urmatoarele: ministerul (mediului si) schimbarilor climatice, ministerul bugetului (desi exista un minister al finantelor), ministerul apelor, padurilor si pisciculturi (desi exista un minister al mediului), ministerul proiectelor de infrastructura de interes national si investitii straine (desi exista un minister al transporturilor), ministerul energiei (desi exista un minister al economiei), precum si un minister al romanilor de pretutindeni. In aceste conditii nu inteleg de ce nu si-a putut gasi locul si un Minister al Apocalipsei? Cu ce este mai prejos Apocalipsa decat schimbarile climatice, de exemplu? Ba din contra, mediul si schimbarile climatice ar fi trebuit sa fie directii in cadrul Ministerului Apocalipsei, ca doar stim cu totii ca nu exista Apocalipsa fara dezastre naturale. Sau energia, ca sa iau un alt exemplu. Pai cazanele cu smoala care ii asteapta pe cei care nu supravietuiesc Apocalipsei cu ce merg, cu apa?

Consider, Domnule Prim-Ministru, ca inexistenta unui astfel de minister este o palma data electoratului care a votat in speranta ca vom avea in sfarsit un guvern care sa fie intr-adevar pentru romani. Un asa afront va avea repercursiuni grave la viitoarele alegeri, cand Dan Diaconescu (domnu’ Dan, cum este dansul cunoscut de multi dintre noi) nu va rata ocazia sa prinda in programul de guvernare al partidului sau infiintarea unui Minister al Apocalipsei condus chiar de un vicepremier. Desigur, o sa spuneti ca astazi ne confruntam cu Apocalipsa dupa calendarul mayas si de maine, gata. Va pun in vedere ca, pe langa calendarul mayas, mai exista calendarul aztec, egiptean, persan, chinezesc (astia au chiar si zodiac propriu) etc. si toate vorbesc, direct sau mai pe ocolite, de Apocalipsa (mai exista si calendarul Playboy, dar acesta prezinta mai mult situatia post-Apocalipsa, pentru cei care ajung in Rai).

O sa ma intrebati care ar fi scopul unui astfel de minister, cata vreme avem deja ministere precum cele enumerate mai sus. In primul rand, ar fi vorba de un minister care ar include toate atributiunile ministerelor respective, reducand astfel costurile administrative. In al doilea rand, ministerul in speta s-ar preocupa ca romanii (inclusiv cei de preturindeni) sa aiba, de exemplu, cele necesare intampinarii Apocalipsei: kit de supravietuire, bunkere, plan de rezistenta subterana, liste cu cetatenii care urmeaza sa se imbarce pe arca, numarul de animale pe care fiecare dintre ei il poate lua. Sau inteleg ca iar ne bazam pe Noe… Si sa stiti, domnule Prim-Ministru, ca nu toti romanii vor sa ia in mod prioritar o oaie-doua, precum unii dintre deputatii alesi pe listele aliantei politice pe care o co-prezidati, altii avand alte preferinte (caini, pisici, hamsteri etc.).

In concluzie, domnule Prim-Ministru, va rog sa analizati cu seriozitate sincopa ministeriala pe care va pregatiti sa o legitimati cu ocazia votului de investitura in Parlamentul Romaniei si sa modificati in consecinta structura noului guvern. In acest fel veti dovedi nu doar responsabilitate, ci si clarviziune politica, lucruri care va vor ajuta in perspectiva alegerilor din 2016.

Sebastian V. Bodu
Member of the European Parliament
Vice-Chairman of the Committee on Legal Affairs

Scrisoare deschisă către premierul desemnat Victor Ponta

Domnule Prim-ministru desemnat,

Astăzi ați primit din partea președintelui României mandatul de formare a noului guvern, pe baza susținerii parlamentare anunțate și care vă conferă o majoritate calificată. O astfel de majoritate știm cu toții că nu este sănătoasă pentru democrație dar votul popular trebuie respectat, chiar și atunci când, prin negocieri parlamentare, se poate ajunge la cifre chiar mai mari.

Domnule prim-ministru desemnat,

Vă scriu această scrisoare deschisă în legătură cu un subiect mai mult economic decat politic care știu că nu este în măsură să tulbure negocierile pentru formarea Guvernului, însă eu consider că el este important pentru funcționarea eficientă a celui mai important minister din structura oricărui guvern: cel al finanțelor publice.

Preconizata divizare a respectivului minister în două, buget ți finanțe, este o măsură care va genera consecințe deosebit de grave pe care, dacă nu le știți sau deși le știți, le ignorați, trebuie să vi le spun în mod public. Ruperea politicii fiscale de construcția bugetară și gestionarea separată a celor două portofolii nou apărute va duce la imposibilitatea alcătuirii unui buget anual realist, ca să nu mai vorbim de îngroparea definitivă a principiului bugetării multianuale. Diversele direcții și servicii care compun actualul Minister al Finanțelor Publice trebuie să continue să lucreze împreună, în cadrul aceleiași instituții. Nici măcar administrarea fiscală nu este total separată de politica fiscală, președintele ANAF fiind subordonat ministrului de finanțe și având rang de secretar de stat în Ministerul Finanțelor Publice.

Absorbția fondurilor europene va fi și ea afectată, având în vedere componenta reprezentând contribuția proprie. Ori, în loc să îmbunătățim absorbția, prin crearea unui cadru bugetar pe termen mediu, Dvs. pare ca va propuneti să incetiniti acest proces. Probabil că cifra de 20% – grad de absorbție pe care ați anunțat-o în campania electorala credeți că este reală și, deci, cam mare. Vă reamintesc că ea este de 9,3% pe plăți efective și cea mai mica din UE.

USL a venit cu argumentul că o astfel de structură ministerială a mai existat în 1991 și 1997. Fals. Nu a existat niciodată. Din 2000 li s-au creat doar secretarilor de stat portofolii, astfel încât unul să se ocupe de buget, altul de politica fiscală, altul de fondurile europene, altul de trezorerie și altul de administrarea fiscală (devenit apoi președinte al ANAF, după crearea agenției sub umbrela ministerului, în 2003). Separând însă instituțional bugetul de politica fiscală și de administrarea fiscală mai realizați, în plus, și o majorare a a numărului de secretari de stat (existând cam 4-5 în fiecare minister), fiecare cu cabinetul lui (consilieri, asistenți, secretare, șofer și curier), precum si o suplimentare a personalului care va alcatui directiile-suport subordonate direct ministrului (juridic, administrativ, contabilitate, achizitii etc.) cu costurile aferente. Dar, probabil că vă așteptați că acest lucru va fi acceptat de electorat, ca și explozia numărului de parlamentari sau orice altă măsură pe care o veți lua în mod arbitrar.

Un alt argument adus de USL în sprijinul divizării este acela că, în cadrul Comisiei Europene, există o direcție generală de buget (BUDG), separat de o direcție generală de impozitare și uniune vamală (TAXUD). Domnule Ponta, pe lângă acestea mai există și o direcție generală de economie și finanțe (ECFIN), precum și o direcție de piață internă și servicii financiare (MARKT). După cum vedeți, structura Comisiei Europene este total diferită de structura oricărui guvern european, asta dacă nu vă gândiți să rupeți Ministerul Finanțelor Publice în patru, ca să replicați structura Comisiei. În primul rând, politica fiscală, la nivelul UE, este mult mai redusă decât la nivelul statelor membre, având în vedere că fiscalitatea națională este o competență exclusivă a fiecărui stat membru, nici măcar partajată cu Comisia. În al doilea rând, direcțiile generale din cadrul Comisiei funcționează în subordinea unui comisar european, astfel încât o astfel de structură să se suprapună aproximativ peste numărul de state membre (27, în curând 28), rămânând loc și pentru viitoare eventuale noi state. Așadar, argumentul copierii modelului executivului comunitar cade, dacă nu cumva vreți să înființați 33 de ministere – câte direcții generale există acum în cadrul Comisiei – ceea ce nu este exclus, având în vedere nevoia politicienilor USL (și nu numai) de a ajunge în guvern în număr cât mai mare.

În concluzie, domnule prim-ministru desemnat, Dvs. vreți să slăbiți o instituție fundamentală a guvernului doar pentru a împăca și capra PSD-istă și varza PNL-istă sau, altfel spus, să creați instituții după persoane, în loc să numiți persoane în funcție de instituții. Adică exact ce ați declarat ca nu veți face. Desigur, acea declarație a fost făcută înainte de alegerile din 9 decembrie.

Tot înainte de alegeri a fost făcută și declarația referitoare la faptul ca nu veți majora taxele locale, ocazie cu care i-ați luat chiar peste picior pe oficialii Ministerului Finanțelor Publice, începând cu ministrul Florin Georgescu și terminând cu secretarul de stat Liviu Voinea, pentru că nu știați cine e de vina pentru asta. Probabil că vor urma și alte majorări de taxe și impozite, pentru a satisface toată armata USL și pentru a petici un buget ajuns la fundul sacului, înainte de a merge, după ce veți fi terminat toți banii, ADICĂ ÎN MAXIM 6 LUNI, pentru a cere un împrumut Uniunii Europene. După cum însă știți, un astfel de împrumut va fi condiționat de bunăvoința cancelarului Merkel, Germania fiind singurul stat membru care mai are bani. Așadar, domnule Ponta, veți proceda exact ca cei pe care i-ați criticat, cu deosebirea că armata USL este mai mare și mai flămândă, deci mai greu de hrănit.

Vă mai aduc doar aminte că, pe când se aflau singuri la guvernare, liberalii au făcut la Ministerul Finanțelor Publice exact ceea ce vreți să faceți Dvs. acum, dar în sens opus, adică l-au comasat cu Ministerul Economiei și Comerțului, însă din același motiv: desenarea instituțiilor guvernamentale după persoane. Astfel, pentru a-i oferi ministrului economiei de atunci, dl. Varujan Vosganian, plăcerea de a conduce ministerul pe care și l-a dorit dintotdeauna, fără însă a renunța la cel primit cu doar câteva luni înainte, Guvernul a hotărât, în „înțelepciunea” lui, să comaseze două ministere care nu au nici o legătură unul cu celalalt, creând pentru un an și 6 luni un minister mamut, jumătate din el necondus (pentru că dl. Varujan Vosganian stătea doar la finanțe).

Domnule prim-ministru desemnat,

Raportând votul covârșitor obținut de Uniunea Social-liberală la calitatea îndoielnică a candidaților acestei alianțe (nu am să dau acum exemple, le știți foarte bine) rezultă evident că românii v-au acordat un cec în alb. Lucruri pe care până pe 9 decembrie nu ați fi avut curajul electoral a le spune sau a le face apar acum unul după celălalt. Și vor mai apărea cu siguranță. Vă rog doar să vă gândiți de două ori înainte de a completa acest cec cu o notă de plată ireversibilă.

O analiza a cauzelor care au dus la rezultatele alegerilor din 9 decembrie

Scrutinul de duminica a adus cu el o sanctiune aspra din partea electoratului, PDL pierzand aproape tot ce a dobandit din 2004 incoace quasi-exclusiv pe mana lui. Castigurile electorale trecute ale partidului au facut ca acesta sa se umfle indeajuns de mult pentru ca liderii sai sa piarda contactul cu realitatea, pe de-o parte iar partidul sa adune in jurul lui mai multi oportunisti decat putea duce, pe de cealalta parte.

As imparti cauzele esecului electoral in trei. Prima dintre ele este, evident, perioada de guvernare. In decursul celui de-al doilea mandat, din motivele invocate mai sus, partidul s-a aflat intr-un declin ireversibil, in ciuda remanierilor guvernamentale, remanieri care ar fi trebuit sa aduca o revigorare a echipei executive prin cooptarea de oameni cu pregatire si credibilitate recunoscute dar si cu rezultate politice, adica ministeriabili (ministeriabil nu este orice membru de partid, fie el si parlamentar ci este o calitate pe care o ai sau nu o ai ori nu o ai inca). Remanierile facute nu numai ca nici nu s-au apropiat de ideea de revigorare ci au fost doar cosmetizari ori chiar reglari de conturi interne.

Partidul a esuat in a transmite mesaje de incredere catre electorat si catre cetateni, in general, din cauza desemnarii in functiile executive centrale sau deconcentrate a unor personaje total nepotrivite, unele de-a dreptul sinistre, cu sau fara carnet de partid, numite in mod netransparent sau chiar nestatutar. Nu poti sa vii si sa ceri populatiei sacrificii materiale greu de suportat avand in aceste functii oameni care, in sistemul privat nu ar fi avut nicio sansa, uneori de-o aroganta maxima sau chiar etalandu-si in mod stupid opulenta.

Din pacate guvernarea noastra a fost perceputa ca o echipa de mecanici (avand un grad de competenta invers proportional cu sprijinul parlamentar de care s-a bucurat) care incerca sa astupe fisurile unei instalatii ce pleznea pe la toate incheieturile. Sudura aplicata nu numai ca nu a astupat fisura ci din contra, a transformat fisura intr-o gaura si astazi vedem efectele.

Din punct de vedere strict economic, multe din masurile luate noi au fost pro-ciclice si anti-business. Adica exact ceea ce spuneam mai sus intr-un mod mai plastic: asa-zisele solutii nu au rezolvat problemele ci le-au adancit ori au creat probleme altora care isi vedeau de treaba. O masura ori o lege trebuie indelung chibzuita, incercand a i se anticipa toate efectele si nu doar cele aparente, mentionate in titlul actului normativ. Daca, la nivel de guvernare, am fi facut toate aceste lucruri si le-am fi facut in mod competent, poate nu am mai fi pierdut chiar si increderea mediului de afaceri ori a clasei mijlocii, adica a electoratului de dreapta caruia ne adresam in primul rand.

Trecand peste problemele cronice si de data asta amplificate, generate de incompetenta si coruptia demnitarilor si functionarilor numiti politic cu o crasa iresponsabilitate, din punct de vedere al strategiei economice (daca pot sa ii spun asa), suntem singura tara al carui guvern a ales ca principala solutie la iesirea din criza consolidarea fiscala abrupta. Din punctul meu de vedere (si nu numai, uitati de exemplu discutiile aprinse din SUA pe acest subiect), taierile foarte mari de cheltuieli insotite de cresterea brusca a fiscalitatii indirecte reprezinta o solutie nefericita doaru pentru tari ca Grecia (care are insa a avut totusi sansa de se bucura de asistenta financiara a statelor din zona euro). Consolidarea fiscala trebuie facuta intr-o masura rezonabila si fara sa omoare de tot consumul. Am scris despre aceste lucruri de mai multe ori, pe blog sau pe Contributors.ro. La noi insa masurile pro-business nu numai ca au lipsit, dar multe dintre cele luate au agresat mediul economic sau au creat confuzie si nervozitate in randul intreprinderilor. Si asta intr-o tara in care statul nu a fost nevoit nici sa salveze banci si nici sa acorde ajutor financiar altor state.

A doua cauza a esecului electoral de duminica a fost izolarea PDL pe scena politica, urmata de constituirea USL ca si alianta politica. Insasi aritmetica spune ca atunci cand exista trei forte politice importante iar doua dintre ele se aliaza, o scot din joc pe a treia. Si daca aritmetica nu era sufucienta ca sa rezulte asta, exista desigur si exemplul baladei Miorita. S-a crezut ca electoratul socialist si liberal nu va inghiti aceasta alianta. Fals. A inghitit-o pentru ca i-a unit ura fata de PDL iar ura este un liant mai puternic chiar decat prietenia. Primul semnal a fost rezultatul USL la alegrile locale, cand oameni ca Liviu Negoita, George Flutur sau Florin Popescu au pierdut pozitiile in administratia publica locala. Nu stiu cati au realizat ca a fost si va fi un vot clar anti-PDL (datorat modului cum a guvernat), dat cu ura, si nu pro-USL dar acest lucru a devenit astazi evident pentru oricine. Altfel spus, USL putea sa puna pe listele electorale idioti, curupti, arestabili, securisti, turnatori sau cretini profunzi, ca tot ar fi castigat. De fapt USL chiar a pus astfel de personaje, ceea ce inseamna ca USL putea sa puna si camile moarte, ca tot ar fi primit votul majoritatii alegatorilor.

A treia cauza a fost modul in care a fost gandita strategia partidului dupa pierderea guvernarii, in aprilie. In conditiile in care la locale am inregistrat un scor chiar onorabil (23,3%), avand in vedere – asa cum spuneam – modul cum am guvernat, in opozitie fiind trebuia sa conservam acest capital electoral (dificila sarcina, in conditiile in care multi primari au dezertat la USL, din ratiuni financiare) si sa speculam punctual greselile economice pe banda rulanta ale noilor guvernanti (privatizarea tragi-comica a Combinatului Oltchim sau programul de guvernare al USL scris probabil de Gigi Becali fiind cele mai elocvente exemple).

Noi insa ne-am pozitionat fata de electorat ca si cum am fi fost in opozitie de nu-stiu-cati ani: „Repornim (sic) Inima Romaniei”. E drept ca USL nu a facut nimic la guvernare iar masurile economice luate de ei s-au redus, grosso-modo, la reintregirea cu cea de-a doua transa a salariilor taiate si la restituirea contributiilor incasate neconstitutional, lucruri pe care noi am ratat ocazia de a le pune in pracatica prin parasirea intempestiva a guvernarii. Mesajele si sloganurile noastre oficiale, prin pozitionarea partidului ca fiind unul care vrea sa vina sa salveze Romania (dupa ce abia a plecat de la guvernare) au fost neinspirate, nefacand decat sa jigneasca inteligenta electoratului. Apropos de asta, electoratul nu este prost, asa cum zic unii, pentru a se imbata cu apa rece. Desigur ca gradul de inteligenta al alegatorilor difera de la persoana la persoana dar atragerea voturilor de la cat mai multi se numeste management politic. Atunci cand partidul trece printr-o evidenta criza acest proces se numeste management al crizei: te adaptezi situatiei.

Au fost desigur si greseli individuale, care vor face obiectul unei analize interne. Intrebarea este ce e de facut de acum incolo? Unii ii cer demisia actualului presedinte, chiar daca isi castiga mandatul de senator. Daca pleaca, are PDL alt lider? Evident este ca PDL nu are un lider care sa electrizeze electoratul si care sa mobilizeze partidul. Nu il are pentru ca politica de resurse umane a PDL a fost sinucigasa, incalcand chiar si prevederile formale ale partidului care vorbesc despre modul de promovare in structurile executive: competenta, capacitate administrativa, verticalitate si buna comunicare publica; deci oameni care sa fie vectori de imagine, care sa traga partidul, nu sa il ingroape. Solutia, in astfel de cazuri, este cea a unei echipe care sa se grupeze pe domenii de specialitate si care sa critice guvernul USL pe arii determinate si alocate dupa modelul unui real guvern din umbra. Mai ales ca loc de critica va fi din belsug, USL nefiind un partid ci o alianta ale carei partide componente se vor sfasia la un moment dat intre ele, care va face exact aceleasi greseli ca si PDL la guvernare, in ceea ce priveste functiile executive, scuipand seminte de la inaltimea actualelor procente electorale si care va termina banii de la buget in 6 luni, nemaiputand sa faca nimic din ce a promis, mai ales ca a promis numai lapte si miere. Desigur o reducere a numarului de functii de conducere este obligatorie, ca pentru un partid care se doreste a reveni la flexibilitatea, inventivitatea si dinamismul care l-au caracterizat intre 1996 si 2004.

Daca nu vom reusi sa facem asta, peste patru ani vom contempla sucombarea partidului, insotita de ascensiunea PPDD sau a altui partid populist fara limite. Iar atunci scapa din tara cine poate, iar ultimul va ramane sa stinga lumina.