Posts Tagged 'TVA'

Contributors.ro: Taxarea inversa si rolul ei in combaterea evaziunii fiscale

Începand cu 1 iunie, Romania introduce taxarea inversa pentru (inca) doua categorii de produse, respective cerealele si plantele tehnice (adica cele care suporta prelucrare, precum sfecla de zahar). Acestea doua se adauga lemnului si deșeurilor, de exemplu, deja prinse in categoria taxării inverse. Motivul unei astfel de proceduri exceptionale este acela de a reduce fraudele tip carusel sau export fictiv in care acest fel de produse sunt des intalnite, fraude constand in rambursari ilegale de TVA către firme fantoma. Fiind o masura exceptionala, conform Directivei 112 privind TVA, pentru fiecare produs a fost necesară aprobarea Comisiei Europene. Regula in Uniunea Europeana – conform aceleiași Directive – este taxarea normala, cand fiecare producator/comerciant factureaza cu TVA, colecteaza, deduce TVA-ul si vireza bugetului suma reprezentand diferenta intre TVA-ul colectat si dedus/platit, ramanand ca persoana fizică sa suporte, ca și consumator final, acest impozit indirect, neavând drept de deducere. In acest fel trezoreria incaseaza TVA-ul imediat, dupa fiecare tranzactie, spre deosebire de taxarea inversa unde fiecare participant din lanț se “autofactureaza” pentru TVA, adica nu platește TVA co-contractantului său (factura primită neavând TVA) ci auto-colecteaza TVA pe aceasta factura când incheie contractul de vanzare-cumparare. Asadar, in cazul taxarii inverse, cumparatorul nu vireaza TVA vânzătorului dar deduce TVA-ul autocalculat, urmand sa se procedeze in acest fel pe tot lanțul contractial, ceea ce face ca volumul rambursarilor de TVA de pe lanț sa fie considerabil reduse, respectiv posibile doar pentru marjă, si nu pentru intreaga baza. Deși este o metoda care elimina fraudele de tip carusel (vanzarea fictiva a unui bun de mai multe ori) sau de tip export cu livrare fictiva, în care se cerea rambursarea in bloc a TVA, aceasta metoda este considerata, in viziunea legiuitorului comunitar, una exceptionala pentru motivul mentionat mai sus, respectiv amanarea plații TVA pana la vânzarea catre consumatorul final, cand comerciantul vinde/facturează cu TVA, pe care il colecteaza de la respectivul consumator final. În primavara lui 2006 am pus pe masa ministrului de finante de la acea vreme, Sebastian Vladescu, un proiect de ordonanta de urgenta conform caruia o serie de produse cu risc ridicat de frauda prin rambursare ilegala de TVA urmau sa facă obiectul taxarii inverse. Cam aceleasi care, in sfarșit, sunt cuprinse acum in aceasta listă (in plus, in acel proiect, mai apareau materialele de constructii). Neprimind nici un raspuns de la dl. Vladescu, am reluat procedura, de data aceasta in mod formal, de la cabinetul presedintelui ANAF catre cabinetul ministrului. Nici asa nu a functionat si, dupa cum vedem, a trebuit sa treaca ceva ani pana cand taxarea inversa pentru acele categorii de produse sa ajunga in Monitorul Oficial. Si, odata cu acesti ani, un numar considerabil de fraude. Desigur ca taxarea inversa nu elimina total fraudele fiscale. Firmele fantoma pot in continuare sa se interpuna pe lanțul comercial, dar nu in scopul de a primii TVA in mod ilegal ci pentru a mari marjele tranzactiilor, ducand astfel la profituri umflate. E adevarat ca statul încaseaza impozite de pe urma acestor profituri, doar ca ele nu reprezinta decat o modalitate de spalare a banilor, de introducere a lor in circuitul legal. Sau, deși autoturismele aduse in Romania de catre persoanele juridice fac si ele obiect al taxării inverse, există numeroase situatii in care mașini de lux sunt introduse in țară de firme fantoma și vandute către persoane fizice fară ca autoturismele respective sa fi fost inregistrate ca si active in contabilitatea unei astfel de firme și, fara ca TVA-ul colectat de la consumatorul final – persoana fizica sa fie virat la buget. Toate aceste lucruri se petrec in conditiile in care viteza de reacție al fiscului este cam de…3 ani. Concret, fiscul verifica in prezent tranzacții intracomunitare (și raportarile aferente) derulate in 2007. Câte firme fantoma mai gasește fiscul dupa 3 ani e o intrebare cu raspuns previzibil. Cam asta este capacitatea administrativa de care dispunem. Cam asta realizează fiscul care, in plus, nu vede ce vede vama sau garda financiară care, la randul lor, nu vad ce vede fiscul din cauza ca sistemele informatice ale fiecarei instituții sunt incompatibile si nu permit interconectarea. Colaborarea administrativa in cadrul ANAF se face prin…adrese, fiecare institutie facând către celelalte adrese peste adrese. Și uite asa suntem o țara de „andrisanți”, care nu sunt in stare să isi convinga factorii decizionali de necesitatile reale ale modernizarii sistemului informatic.

Reducerea deficitului bugetar. Pana unde?

Guvernul a trecut la reducerea drastica a deficitului bugetar prin taieri salariale si cresterea TVA-ului cu 5 puncte procentuale. Aceste masuri se suprapun peste cea de a treia contractie economica prin care trece Romania, in conditiile in care, in 2010, noi si letonii ramanem singurii aflati in recesiune.

Cred ca in acest context, in care economia Romaniei ar fi bine sa cunoasca un proces gradual de recuperare economica in 2011, este nevoie de o diminuare a pasului de consolidare bugetara. Reducerea deficitului bugetar de la 7,4% la 4,4% este fortata si abrupta, putand genera consecinte nedorite in ceea ce priveste unul din principalii piloni de stimulare a cresterii economice: consumul. Cu cat se va forta o reducere mai rapida a deficitului bugetar cu atat procesul de relansare economica (oricum fragil) va fi intarziat, avand in vedere acutalele circumstante: investitii straine reduse, somaj ridicat, piata a muncii blocata, contractii salariale si reducere drastica a consumului guvernamental.

In concluzie, Ministerul Finantelor Publice ar fi trebuit (sau ar trebui, pe cat se mai poate) sa propuna o diminuare graduala a deficitului bugetar care sa nu depaseasca anul acesta 1,2-1,5% din PIB (in loc de 3%).

De asemenea ar trebui gasite alte surse de finantare decat cresterea majora a fiscalitatii (sincer, ma asteptam la o crestere de maxim 3% a TVA-ului) precum cresterea redeventelor, revizuirea politicilor de pensionare pe caz de boala si , nu in ultimul rand, reducerea evaziunii fiscale care a ajuns la 3,6% din PIB pe fondul coruptiei generalizate.

Pe criza nu trebuie in nici un caz marite exagerat de mult impozitele, chiar cu riscul obligativitatii acoperirii deficitului bugetar din imprumuturi (Romania avand inca destula capacitate de a se imprumuta, spre deosebire de multe alte state). Aderarea la zona euro este o prioritate insa acum cade pe planul II, pe primul plan trecand relansarea economica.

Ce fac europedupatii in Parlamentul European

De curand s-a dat publicitatii o analiza realizata de un ONG (Quorum) care monitorizeaza activitatea alesilor in forul leigislativ al Uniunii Europene. Concluzia generala a raportului este ca activitatea noastra este una nesatisfacatoare, Romania nereusind „sa isi fructifice al 7-lea potential de influenta pe care il detine in Parlamentul European, potential calculat prin prisma numarului de deputati si al functiilor detinute”.

Partial sunt de acord cu verdictul care este foarte dur. Pentru a explica de ce s-a ajuns aici trebuie sa fac o scurta explicare a rolului nostru, al euro-deputatilor, in Parlamentul European, explicatie pe care o dau de fiecare data cand am ocazia: in emisiunile televizate, in fata grupurilor de vizitatori ai Parlamentului si acum aici, pe blog.

Influenta unui euro-deputat se calculeaza in functie de numarul de rapoartele legislative (sau chiar nelegislative) si amendamente pe care le redacteaza, respectiv le formuleaza si, evident, in importanta acestor rapoarte, respectiv amendamente. Din pacate, indusa in mare parte de atitudinea mass-media din Romania, toti euro-deputatii romani se arunca in caruselul declaratiilor in plen, deoarece acestea se preiau cel mai mult. De exemplu, Gigi Becali a vorbit despre bursele studentesti. Sau C.V. Tudor a vorbit despre mafia de la Rosia Montana. Sau Adriana Ticau a vorbit despre nu-stiu-ce (ca vorbeste despre absolut orice, avand sute de interventii). Pentru cei care nu stiu (si, cei mai multi nu stiu, evident), in plenul Parlamentului European nu exista dezbatere. Votul dureaza o ora (de la 12.00 la 13.00) si deputatii voteaza conform listei intocmita de grupul politic, in baza indicatiilor fiecarui raportor.

Spre deosebire de parlamentul national, unde un speech in plen poate aprinde spiritele, speech-urile din Parlamentul European se citesc si se adreseaza…peretilor plus, bineinteles, camerelor video, statisticilor si…mediei din Romania. In sala de plen nu se afla decat eurodeputatul care vorbeste si inca 5-10 colegi care asteapta si ei sa primeasca cuvantul. Atat. Restul sunt in birouri, muncind la rapoarte si amendamente pentru comisia de specialitate din care fac parte.

In concluzie, asa cum descopera si analiza citata, valoarea interventiilor in plen asupra procesului legislativ este…0 (zero). Si atunci ce faci? Iti vezi de rapoarte si amendamente sau iti pui asistentii sa iti redacteze speech-uri realizate printr-un „laborios” proces de copy-paste de pe diverse materiale postate pe Internet fara numar?

Un alt motiv pentru care am primit cel mai slab calificativ este legat de modalitatea de alcatuire, de catre partidele politice, a listelor cu candidati la alegerile pentru Parlamentul European. In cazul nostru, alcatuirea listelor din 2009 s-a facut pe cu totul alte criterii decat in 2007, ceea ce a dus la modificarea semnificativa a componentei delegatiei de euro-deputati. Ei bine, niciodata un euro-deputat nou nu va primi vreun raport legislativ (si cu atat mai putin de initiativa, care sunt limitate ca numar) de la coordonatorul comisiei de specialitate din care face parte decat, poate, in cazul cel mai fericit, unul pe care nu vrea nimeni altcineva sa il ia. Aceasta inseamna ca acel euro-deputat nu va fi decat un numar in structura grupului politic, o oaie care va vota fara sa stie ce voteaza.

Unui euro-deputat ii trebuie cel putin un an-doi ca sa se faca relativ cunoscut in comisia din care face parte, sa arate ce poate si sa castige increderea colegilor sai, incepand cu coordonatorul si terminand cu presedintele comisiei respective. Or, daca noi schimbam garnitura de euro-deputati la fiecare rand de alegeri, vom ramane doar material de umplutura iar Romania nu va castiga nimic de pe urma prezentei noastre in legislativul UE.

Nu am facut niciodata parte din categoria celor care vor sa se afirme cu orice pret, in orice situatie si in orice moment. In comisia mea (Comisia pentru Afaceri Juridice) am, cred, cel mai mare numar de rapoarte (2 votate si inca 3 in diverse faze procedurale) iar amendamentele mi le scriu singur, fara sa ii pun pe asistenti sa caute pe Internet ceva care sa se potriveasca, numai de dragul de a avea amendamente depuse. De asemenea, nu adresez Comisiei Europene si Consiliului intrebari scrise numai din dorinta de a-mi imbogati activitatea, pe spatele unor oameni care vor sta sa munceasca la raspunsuri care, pe mine, oricum nu ma intereseaza.

Si o ultima precizare: sunt lucruri in raportul Quorum cu care nu sunt de acord, cum ar fi acela ca un raport principal este mai important decat un raport din umbra. Degeaba esti raportor principal de la liberali sau de la verzi, cand grupul tau politic e prea mic ca sa influenteze votul in vreun fel; si atunci un raportor din umbra de la PPE poate avea o influenta mult mai mare. In continuare, nu sunt de acord ca un raport de aviz este mai putin important decat un raport de fond. Eu personal iau cu placere, in Comisia de Afaceri Juridice, rapoarte de aviz pentru Comisia de Afaceri Economice si Monetare, de exemplu (avand in vedere pregatirea economica post-universitara pe care o am, alaturi de cea juridica universitara) deoarece avizele noastre sunt obligatorii pentru comisia de fond. Am sa dau aici un singur exemplu care, din pacate, nu a fost mediatizat deloc in Romania, desi a facut obiectul unei conferinte de presa (la Constanta, cu ocazia inaugurarii biroului euro-parlamentar).

Exemplu consta in aceea ca, in calitate de raportor din umbra al PPE, am introdus in raportul de aviz pentru Comisia de Afaceri Economice si Juridice un amendament la Directiva 112 conform caruia IMM-urile sa plateasca TVA-ul aferent unei tranzactii la momentul incasarii facturii si nu la emiterea ei, cum se intampla in prezent in Romania. Asta apropos de modul in care un euro-deputat poate influenta propunerile legislative venite de la Comisia Europeana (singura care are drept de initiativa legislativa). Bineinteles ca rambursarea TVA-ului ramane imperativ legata de plata lui si nu cum voia un oarecare senator de pe la noi care, fara sa inteleaga nimic, a initiat un proiect de modificare a Codului Fiscal (nestiind ca exista Directiva 112 ce prevaleaza asupra dreptului intern) care nu mai conditiona rambursarea TVA-ului de plata lui, spre bucuria evazionistilor care s-ar fi imbulzit sa ceara TVA nedatorat la rambursare.

In ceea ce priveste analiza activitatii individuale a fiecarui euro-deputat, eu am fost cotat cu 3 puncte (peste medie). Cel mai mult a primit Marijean Marinescu (5 puncte) si cel mai putin Gigi Becali (0,3 puncte). Acest lucru nu face decat sa ma motiveze in a primi, anul viitor, mai multe puncte insa acest lucru stiu ca nu se poate face decat incarcand sa iau mai multe rapoarte de fond si/sau principale (in loc de rapoarte de aviz sau din umbra), lucru foarte dificil in Comisia pentru Afaceri Juridice unde numarul acestora este foarte mic. Actualul coordonator PPE din comisie, Tadeusz Zwiefka (distribuitorul rapoartelor), mi-a marturisit ca, in mandatul trecut, a asteptat 3 ani pana sa primeasca un raport principal de fond…Iar mie imi chiar plac avizele economice! 🙂


August 2017
L M M M V S D
« Aug    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Blog Stats

  • 110,827 hits