Posts Tagged 'Victor Ponta'

Se rupe USL?

Evenimentele din ultimele zile au adus in prim-planul vietii politice o serie de declaratii razboinice facute de liderii PSD si PNL, la cel mai inalt nivel. Pe marginea lor s-au (re)aprins discuțiile privind ruperea aliantei, considerată de mulți (inclusiv din partidele sale componente) una contra naturii. Începem prin a reitera ca alianța nu s-a făcut ca urmare a vreunei compatibilitati între doctrine sau programe si nici in baza vreunei afinitati personale sau prietenii între lideri. Ca si alta alianță realizată cu 150 de ani in urma intre conservatori si liberali, denumită atunci „monstruoasa coalitie”, actuala alianță s-a făcut pentru un scop comun: înfrângerea lui Traian Basescu, asa cum predecesoara s-a facut pentru inlaturarea sefului statului nou format, Alexandru Ioan Cuza, acuzat de derapaje dictatoriale.

Deși USL si-a asumat inițial orice costuri politice generate de reactia electoratului celor doua partide, electorate absolut antagonice, acestea nu au existat iar scopul care scuza mijloacele a fost imbratișat de votanti. Mai mult, prin alianța realizată, clasa politică din România a descoperit ca, atunci cand exista trei mari forte si doua dintre ele se aliaza, o scot pe a treia din joc. Initial au castigat cvasi-totalitatea presedintiilor consiliilor judetene si a marilor primarii. Iar dacă nu ar fi fost respins la Curtea Constitutionala proiectul legii electorale a USL de alegeri uninominale pe baza principiului „castigatorul ia tot” (susținută inițial de Traian Basescu), ar fi câștigat si cvasitotalitatea mandatelor de parlamentar. Ceea ce ar fi dus, in mod ironic, la ruperea USL pentru ca ar fi avut o majoritate parlamentara de 99%, restul de 1% fiind reprezentat de minoritatile nationale. Totuși, chiar si cu pastrarea principiului electiv, USL a obținut o majoritate mai mult decât generoasa ce-i permite sa facă orice, inclusiv modificarea Constitutiei.

După ajungerea la guvernare, frictiunile dintre PSD si PNL au început sa se intețeasca. Cum e si normal, rabufnirile din teritoriu au fost primele, generate de impartirea funcțiilor. Apoi de gestionarea acestora, fiecare încercând sa conserve avantajele funcției exclusiv in folosul propriei tabere. După aceea au început sa apară reacții la nivel central, dar minore, batista de pe țambal fiind relativ bine fixata de cei doi lideri ai USL (de fapt mai e si un al treilea, dar acela nu contează). Scandalul legat de Roşia Montană a făcut, poate pentru prima data, ca batista sa cadă de pe țambal. Ambii lideri ai USL au scăpat hațurile declarațiilor, ajungând la ironii personale sau legate de familia fiecăruia dintre ei. Mai mult, s-a trecut la faza amenintarilor legate de suportul parlamentar actual, respectiv de suportul electoral pentru alegerile prezidențiale. Opiniile privind rezultatul acestor declarații belicoase s-au împărțit in doua: prima, conform căreia cei doi lideri fac un joc de imagine pentru a acapara spațiul public, războiul declarațiilor fiind unul simulat. Asupra acestei opinii nu insist, pentru ca o consider stupida din doua motive. Primul, pe cine sa scoata din prim-planul declaratiilor, pe Vasile Blaga? Pe bune? Al doilea motiv este intensitatea si gravitatea declaratiilor, care ma duc cu gandul la schimbul de replici dintre Gigi Becali si Dumitru Dragomir: „M-am certat si cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat”. A doua opinie imbratișează teza ruperii USL, pe care intenționeaz sa o dezvolt.

Am sa încep cu concluzia: USL nu se va rupe. Sau, cel putin, nu se va rupe acum. Asa cum spuneam la inceput, aceasta casatorie nu s-a facut din dragoste si nici nu si-a atins inca scopul. Sa zicem, pe fondul escaladarii declaratiilor, ca liderii USL pot sa uite de scopul care i-a unit, si chiar au uitat, partial. Crin Antonescu a decarat la un post TV ca, „in anumite chestiuni Traian Basescu are dreptate”. Niciodata nu te-ai fi asteptat la o astfel de formulare din partea liderului liberal. Poate sa fie de acord cu „chestiunea”, dar nu cu Traian Basescu. Exclus. Insa ce ii uneste acum pe socialisti si pe liberali este pastrarea guvernarii, respectiv suportul politic petru prezidentiale. PSD nu este pregatit inca (matematic si politic) pentru o excludere din Guvern a liberalilor. Nu si-a consolidat o alta majoritate, deși lucrează la acest lucru. Liberalii, pe de alta parte, nu vor pleca niciodată voluntar de la guvernare. Niciodată un partid politic nu lasa guvernarea. Nu o lasa nici măcar atunci cand mai cade câte un ministru sau secretar de stat pe câmpul de lupta, ceea ce nu s-a întâmplat (încă), deci cu atat mai putin din cauza unor declaratii, oricat de dure ar fi. Nu stiu cum se va incheia episodul Rosiei Montane. Indiferent de rezultat insa (trece sau pica legea) USL nu se rupe. Așa cum nu s-a rupt nici dupa numirea sefilor parchetelor si cum nu se va rupe nici cu ocazia urmatorului diferend politic major. Oricate declaratii vor fi, pana la europarlamentare batista va sta pe tambal sau, in cel mai rau caz, intr-o rână, pe jos, pe geam, sa o vadă poporul, dar nu va fi ruptă si aruncata celuilalt in față. Si chiar dacă, in extremis, USL se va rupe, ca alianță politică, la europarlamentare (mai ales ca fiecare va candida pe liste proprii, cu susținerea propriei familii politice europene), nu se va rupe ca si coalitie de guvernare, câtă vreme PSD nu si-a construit o majoritate alternativă (pentru asta mai are de racolat parlamentari de la PPDD sau PDL) iar Crin Antonescu e perfect constientient ca, dacă PSD își pune candidat propriu, nu mai are nicio șansă să câștige alegerile prezidențiale, urmând sa piardă ulterior si președinția PNL. Pe de alta parte, Victor Ponta simte presiunea din ce in ce mai mare din partea partidului de a se angaja in cursa pentru presedintie, singura sa varianta de back-up fiind impingerea lui Sorin Oprescu (căruia tocmai i-a reconfirmat susținerea personală, in ciuda loviturii publice pe care a primit-o – prima, de altfel – legată de moartea copilului sfâșiat de maidanezi). Așadar, pana la prezidențiale, sa auzim de bine. Pe cât posibil.

Scrisoare deschisa catre Ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu

Domnule Ministru,

Va atrag atentia, in legatura cu privatizarea CFR Marfa ca, in lipsa unei notificari catre Comisia Europeana cu privire la conversia datoriilor in actiuni, exista riscul maxim ca DG Competition sa declanseze o investigatie care sa duca la recuperarea ajutorului de stat. Mentionarea, in preambulul ordonantei de urgenta privind conversia (OUG nr. 61/2013), a Comisiei Europene (alaturi de FMI si Banca Mondiala) nu tine loc de notificare catre DG Competition.

Cum conversia datoriilor CFR Marfa a fost facuta dupa ce, in prealabil, prin aceeasi ordonanta de urgenta au fost transferate datorii de la CFR SA (detinatorul infrastructurii), in schimbul compensarii datoriilor CFR Marfa fata de CFR SA, este evident ca s-a dorit ca operatorul CFR Marfa sa nu aiba datorii catre detinatorul infrastructurii, CFR SA. Adica sa ii creasca valoarea de piata.

Cum riscul de care vorbeam mai sus este real, lucru pe care nimeni nu il poate ignora, inclusiv unicul participant ramas in cursa pentru privatizarea CFR Marfa, nu pot trage decat concluzia ca, imediat dupa privatizarea CFR Marfa, va incepe un proces de transfer cu titlu gratuit sau pseudo-gratuit a tuturor activelor CFR Marfa, astfel incat, dupa terminarea investigatiei de catre DG Competition, sa nu mai existe posibilitatea recuperarii ajutorului de stat deoarece compania nu va mai avea niciun activ vandabil, lichidarea fiind eminenta.

In concluzie, va asumati gestionarea unei fraude de proportii care va arunca, din nou, Romania la marginea lumii civilizate. Stiu ca nu va intereseaza, dar poate ii intereseaza pe cei care v-au trimis in fruntea ministerului, prin votul lor.

De astazi intram in faza europeana a luptei pentru decontarea serviciilor medicale

Domnule Prim-Ministru,

Ma adresez Dvs. in primul rand in calitate de asigurat in sistemul asigurarilor sociale de stat, contribuabil la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate. Dupa cum bine stiti, Ministerul Sanatatii intentioneaza sa suprime, de la 1 martie anul in curs, decontarea cheltuielilor aferente serviciilor medicale prestate contribuabililor-pacienti de catre spitalele private, ramanand eligibile pentru decontare doar prestatiile medicale realizate de spitalele publice.

Domnule Prim-Ministru, conform Legii sanatatii nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se recunoaste in mod expres dreptul pacientului platitor de asigurari de sanatate de a-si alege furnizorul de servicii medicale (art. 208 alin. 3 lit. c si art. 218 alin. 2 lit. a). Din acest punct de vedere, Legea amintita nu face distinctie intre spitalele publice, spitalele publice cu sectii private si spitalele private, oricare dintre aceste unitati putand incheia contracte cu casele de asigurari de sanatate, singura cerinta fiind legalitatea functionarii spitalului (art. 245 alin 1 lit. a).

Avand in vedere ca interesul urmarit de stat este si trebuie sa ramana exclusiv dreptul pacientului-contribuabil de a beneficia de cele mai bune servicii, conform propriei optiuni (art. 249 alin. 2), acest drept este inviolabil si nu poate fi restrans doar la asistenta ambulatorie, de exemplu. Legea nu distinge intre spitale publice si private ci contine doar o lista cu natura serviciului medical ce face obiectul decontarii, indiferent de capitalul prestatorului serviciului, de stat sau privat.

In lumina declaratiilor publice facute de ministrul sanatatii, ca si de alti demnitari guvernamentali, va aduc la cunostinta ca suprimarea in orice fel a platilor aferente serviciilor medicale prestate de catre spitalele private, indiferent de nataura serviciului, catre asiguratii platitori de contributii incalca flagrant Legea sanatatii. Acest lucru va duce la o avalansa de actiuni in instante, si asa incapabile sa faca fata actualului volum de cereri de chemare in judecata. Vreau sa fiu foarte clar, domnule Prim-Ministru, desi sunt convins ca stiti: decontarea cheltuielilor medicale nu are nici o legatura cu finantarea spitalelor, fie ele publice sau private. Mai mult, Legea sanatatii interzice folosirea banilor din Fondul national unic de asigurari de sanatate – administrat de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate – pentru astfel de scopuri (art. 263 si art. 265), spitalele publice finantandu-se din venituri proprii sau de la bugetul de stat, prin Ministerul Sanatatii.

Domnule Prim-Ministru, in calitate de deputat in Parlamentul European, va fac cunoscut faptul ca Directiva 2011/24/EU cu privire la dreptul asiguratilor, platitori de contributii sociale, de a beneficia de prestatii medicale furnizate de unitati sanitare din alte state membre UE reprezinta si ea o garantie a dreptului la optiune, prevazut in legislatia nationala (Legea sanatatii). In conformitate cu aceasta Directiva se recunoaste dreptul la libera circulatie a pacientilor, serviciilor si medicamentelor, asa cum acest drept fundamental este statuat de Tratatul de Functionare al UE.

Conform considerentului 31 din Directiva, „daca un pacient solicita in mod expres sa fie tratat intr-un alt stat membru decat cel al resedintei, acesta beneficiaza de rambursarea cheltuielilor in aceleasi conditii cum ar fi beneficiat in statul sau”. Mai mult, „mobilitatea pacientilor-asigurati este o libertate considerata fundamentala [inclusiv] in interiorul statului membru”, conform considerentului 35. Printre exemplele de pacienti-asigurati care vor sa beneficieze de servicii medicale in alt stat membru, considerentul 39 al Directivei enumera enuntiativ inclusiv pacientii „care vor sa aiba acces la metode diferite de tratament decat cele disponibile in propriul stat membru sau care vor sa beneficieze de o calitate sporita a serviciilor medicale.”

In conditiile in care Directiva nu face, evident, distinctie intre spitalele publice si cele private (art. 3 lit g: „furnizor de servicii medicale este orice persoana fizica sau juridica ori alta entitate legala furnizoare de servicii medicale pe teritoriul unui stat membru”), decontarea este obligatorie, conform art. 5 lit. a („statul-membru va face astfel incat costul tratamentului transfrontalier sa fie rambursat”).

Avand in vedere dispozitiile Directivei, se va ajunge la situatia bizara ca mai multi cetateni romani sa se indrepte catre serviciile medicale ale spitalelor din strainatate, mai ales ca anul 2013 este anul cetatenilor europeni iar Comisia Europeana va incepe o campanie sustinuta de informare a acestora despre drepturile lor transfrontaliere, dreptul la servicii medicale fiind o prioritate. Acest lucru va crea, desigur, o problema institutionala intre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si casele de asigurari din celelalte state membre.

In concluzie, dupa cum probabil ati sesizat din articolele citate, dreptul asiguratilor de a-si alege spitalul, inclusiv in afara statului membru, cu obligatia acestora de a deconta serviciul prestat, este un drept fundamental derivat din Tratatul de Functionare a UE. Altfel spus, daca un cetatean european asigurat are dreptul de a beneficia de tratament decontabil in strainatate, la un spital public sau privat, cu atat mai mult el are acelasi drept in statul membru al carui resortisant este. Astfel stand lucrurile, Comisia Europeana va putea deschide o actiune impotriva Romaniei.

Domnule Prim-Ministru, in cazul in care Ministerul Sanatatii sau Guvernul va defiinta sau va goli in orice fel de continut dreptul asiguratilor din Romania de a-si alege furnizorul de servicii medicale, subsemnatul, in virtutea dreptului de reprezentare a cetatenilor care m-au trimis, prin votul lor, in Parlamentul European pentru a le sustine interesele, nu voi ezita sa sesizez Comisia Europeana asupra acestui caz de infringement, care va duce Romania in fata Curtii Europene de Justitie.

Sebastian BODU
Europarlamentar PPE

Scrisoare deschisă către premierul desemnat Victor Ponta

Domnule Prim-ministru desemnat,

Astăzi ați primit din partea președintelui României mandatul de formare a noului guvern, pe baza susținerii parlamentare anunțate și care vă conferă o majoritate calificată. O astfel de majoritate știm cu toții că nu este sănătoasă pentru democrație dar votul popular trebuie respectat, chiar și atunci când, prin negocieri parlamentare, se poate ajunge la cifre chiar mai mari.

Domnule prim-ministru desemnat,

Vă scriu această scrisoare deschisă în legătură cu un subiect mai mult economic decat politic care știu că nu este în măsură să tulbure negocierile pentru formarea Guvernului, însă eu consider că el este important pentru funcționarea eficientă a celui mai important minister din structura oricărui guvern: cel al finanțelor publice.

Preconizata divizare a respectivului minister în două, buget ți finanțe, este o măsură care va genera consecințe deosebit de grave pe care, dacă nu le știți sau deși le știți, le ignorați, trebuie să vi le spun în mod public. Ruperea politicii fiscale de construcția bugetară și gestionarea separată a celor două portofolii nou apărute va duce la imposibilitatea alcătuirii unui buget anual realist, ca să nu mai vorbim de îngroparea definitivă a principiului bugetării multianuale. Diversele direcții și servicii care compun actualul Minister al Finanțelor Publice trebuie să continue să lucreze împreună, în cadrul aceleiași instituții. Nici măcar administrarea fiscală nu este total separată de politica fiscală, președintele ANAF fiind subordonat ministrului de finanțe și având rang de secretar de stat în Ministerul Finanțelor Publice.

Absorbția fondurilor europene va fi și ea afectată, având în vedere componenta reprezentând contribuția proprie. Ori, în loc să îmbunătățim absorbția, prin crearea unui cadru bugetar pe termen mediu, Dvs. pare ca va propuneti să incetiniti acest proces. Probabil că cifra de 20% – grad de absorbție pe care ați anunțat-o în campania electorala credeți că este reală și, deci, cam mare. Vă reamintesc că ea este de 9,3% pe plăți efective și cea mai mica din UE.

USL a venit cu argumentul că o astfel de structură ministerială a mai existat în 1991 și 1997. Fals. Nu a existat niciodată. Din 2000 li s-au creat doar secretarilor de stat portofolii, astfel încât unul să se ocupe de buget, altul de politica fiscală, altul de fondurile europene, altul de trezorerie și altul de administrarea fiscală (devenit apoi președinte al ANAF, după crearea agenției sub umbrela ministerului, în 2003). Separând însă instituțional bugetul de politica fiscală și de administrarea fiscală mai realizați, în plus, și o majorare a a numărului de secretari de stat (existând cam 4-5 în fiecare minister), fiecare cu cabinetul lui (consilieri, asistenți, secretare, șofer și curier), precum si o suplimentare a personalului care va alcatui directiile-suport subordonate direct ministrului (juridic, administrativ, contabilitate, achizitii etc.) cu costurile aferente. Dar, probabil că vă așteptați că acest lucru va fi acceptat de electorat, ca și explozia numărului de parlamentari sau orice altă măsură pe care o veți lua în mod arbitrar.

Un alt argument adus de USL în sprijinul divizării este acela că, în cadrul Comisiei Europene, există o direcție generală de buget (BUDG), separat de o direcție generală de impozitare și uniune vamală (TAXUD). Domnule Ponta, pe lângă acestea mai există și o direcție generală de economie și finanțe (ECFIN), precum și o direcție de piață internă și servicii financiare (MARKT). După cum vedeți, structura Comisiei Europene este total diferită de structura oricărui guvern european, asta dacă nu vă gândiți să rupeți Ministerul Finanțelor Publice în patru, ca să replicați structura Comisiei. În primul rând, politica fiscală, la nivelul UE, este mult mai redusă decât la nivelul statelor membre, având în vedere că fiscalitatea națională este o competență exclusivă a fiecărui stat membru, nici măcar partajată cu Comisia. În al doilea rând, direcțiile generale din cadrul Comisiei funcționează în subordinea unui comisar european, astfel încât o astfel de structură să se suprapună aproximativ peste numărul de state membre (27, în curând 28), rămânând loc și pentru viitoare eventuale noi state. Așadar, argumentul copierii modelului executivului comunitar cade, dacă nu cumva vreți să înființați 33 de ministere – câte direcții generale există acum în cadrul Comisiei – ceea ce nu este exclus, având în vedere nevoia politicienilor USL (și nu numai) de a ajunge în guvern în număr cât mai mare.

În concluzie, domnule prim-ministru desemnat, Dvs. vreți să slăbiți o instituție fundamentală a guvernului doar pentru a împăca și capra PSD-istă și varza PNL-istă sau, altfel spus, să creați instituții după persoane, în loc să numiți persoane în funcție de instituții. Adică exact ce ați declarat ca nu veți face. Desigur, acea declarație a fost făcută înainte de alegerile din 9 decembrie.

Tot înainte de alegeri a fost făcută și declarația referitoare la faptul ca nu veți majora taxele locale, ocazie cu care i-ați luat chiar peste picior pe oficialii Ministerului Finanțelor Publice, începând cu ministrul Florin Georgescu și terminând cu secretarul de stat Liviu Voinea, pentru că nu știați cine e de vina pentru asta. Probabil că vor urma și alte majorări de taxe și impozite, pentru a satisface toată armata USL și pentru a petici un buget ajuns la fundul sacului, înainte de a merge, după ce veți fi terminat toți banii, ADICĂ ÎN MAXIM 6 LUNI, pentru a cere un împrumut Uniunii Europene. După cum însă știți, un astfel de împrumut va fi condiționat de bunăvoința cancelarului Merkel, Germania fiind singurul stat membru care mai are bani. Așadar, domnule Ponta, veți proceda exact ca cei pe care i-ați criticat, cu deosebirea că armata USL este mai mare și mai flămândă, deci mai greu de hrănit.

Vă mai aduc doar aminte că, pe când se aflau singuri la guvernare, liberalii au făcut la Ministerul Finanțelor Publice exact ceea ce vreți să faceți Dvs. acum, dar în sens opus, adică l-au comasat cu Ministerul Economiei și Comerțului, însă din același motiv: desenarea instituțiilor guvernamentale după persoane. Astfel, pentru a-i oferi ministrului economiei de atunci, dl. Varujan Vosganian, plăcerea de a conduce ministerul pe care și l-a dorit dintotdeauna, fără însă a renunța la cel primit cu doar câteva luni înainte, Guvernul a hotărât, în „înțelepciunea” lui, să comaseze două ministere care nu au nici o legătură unul cu celalalt, creând pentru un an și 6 luni un minister mamut, jumătate din el necondus (pentru că dl. Varujan Vosganian stătea doar la finanțe).

Domnule prim-ministru desemnat,

Raportând votul covârșitor obținut de Uniunea Social-liberală la calitatea îndoielnică a candidaților acestei alianțe (nu am să dau acum exemple, le știți foarte bine) rezultă evident că românii v-au acordat un cec în alb. Lucruri pe care până pe 9 decembrie nu ați fi avut curajul electoral a le spune sau a le face apar acum unul după celălalt. Și vor mai apărea cu siguranță. Vă rog doar să vă gândiți de două ori înainte de a completa acest cec cu o notă de plată ireversibilă.

O alta „victima inocenta” a lobbyului din Parlamentul European :)

Plenul Parlamentului European a dat astazi aviz negativ candidaturii d-lui Yves Mersch pentru functia de membru al Consiliului Executiv al Bancii Centrale Europene din partea Luxemburgului. Voturile impotriva, in numar de 325 (fata de 300 pentru) au venit de la socialisti, verzi si liberali, care nu si-au putut ascunde bucuria dupa afisarea rezultatului votului.

In ciuda opiniei favorabile exprimate prin vot in comisia de specialitate unde a fost audiat, candidatul luxemburghez avand o prestatie care il califica, din punct de vedere al competentei si independentei, pentru functia in speta, plenul a votat impotriva pentru motivul ca este barbat, socialistii, verzii si liberalii dorind pentru aceasta functie o femeie.

In concluzie, avizul Parlamentului European pentru nu este o formalitate, cum s-a spus in cazul d-lui Leonard Orban. Votul din plen poate fi negativ chiar in ciuda unei opinii pozitive din partea comisiei de specialitate, deci cu atat mai mult in cazul unei opinii negative, precum in cazul d-lui Orban. Daca un candidat este respins pentru simplul motiv ca sunt deja prea multi barbati intr-un organ colectiv al unei institutii europene, cu atat mai mult un altul poate fi respins pentru lipsa pregatirii si lipsa independentei, precum in cazul d-lui Orban (care nu este si nu a fost niciodata auditor, finantist sau contabil si se afla intr-un vadit conflict de interese, ca actual responsabil cu gestiunea fondurilor europene, gestiune care face obiectul controlului Curtii Europene de Conturi, unde dl. Orban isi dorea sa fie membru). Si, desigur, nu a facut nimeni lobby pentru ca acest vot sa fie impotriva, cum nu s-a intamplat nici in cazul d-lui Orban, pentru simplul motiv ca o mana de oameni nu pot influenta votul a mai mult de jumatate din parlament nici daca ar vrea.

Serialul Elodia, varianta extinsa

Odata cu adjudecarea, de catre Dan Diaconescu, a pachetului majoritar al Oltchim, realizatorul TV deschide o noua pagina a celebrei telenovele, de data asta cu efecte sociale, economice si, bineinteles politice ce depasesc aria de emisune de pana acum a antenei OTV.

Intai de toate, cateva consideratii despre procesul de privatizare. Acesta a fost facut in pripa, conceput pe genunchi si pus in aplicare cu un amatorism demn de inceputul anilor ’90, de catre persoane aduse la OPSPI direct de la lipit afise de capmanie. Nu a existat o publicitate corespunzatoare, o evaluare serioasa a companiei, o camera de date si, in aceste conditii (pe langa altele, la fel de obiective, ce tin de situatia dezastruoasa in care se gaseste compania), au lipsit cu desavarsire investitorii reali, stragegici sau institutionali (prin investitor strategic se intelege acel investitor care opereaza in aceeasi industrie ca si compania al carui pachet de actiuni face obiectul vanzarii, investitor care vine cu capital, expertiza, know-how, piete de desfacere s.a.; prin investitor institutional se intelege un fond de investitii care vine cu capital si, eventual, management, restructureaza compania si apoi o vinde unui investitor strategic).

Pe langa aceste lipsuri elementare, cel mai grav a fost ca au lipsit criteriile de eligibilitate minime, care sa filtreze accesul unui ofertant fictiv, interesat de cu totul altceva decat de preluarea reala a companiei. Un astfel de filtru putea fi usor conceput chiar si in situatia economica grava in care se gaseste Oltchim, de exemplu prin conditii de bonitate si experienta ale ofertantilor. Ca sa nu mai spun ca „vehiculul investitional al lui Dan Diaconescu” pare-se ca nici nu trecuse de faza de inmatriculare la Registrul Comertului. Un alt minus urias al procesului a fost vanzarea, separat sau impreuna cu pachetul de actiuni, a doua creante apartinand Electrica S.A. si AVAS. Astfel ca am avut niste oferte total diferite, imposibil de evaluat si comparat, cata vreme fiecare se referea la altceva: doar la pachetul de actiuni, la pachetul de actiuni si la creante sau doar la una din creante.

In lipsa investitorilor de care aminteam mai sus am avut urmatorii ofertanti: unul strategic, ce-i drept, dar care pare ca nu si-a dorit prea mult sa-si schimbe statutul de actionar minoritar existent cu cel de actionar majoritar (sau poate ca pretul cerut pentru acest lucru era prea mare, fie fata de posibilitatile sale de plata, fie fata de valoarea de piata a companiei vandute), altul rechin si al treilea hai sa spunem exotic.

Investitorul Vuza a aratat clar ca nu este interesat de companie ca si afacere (going concern), ci mai degraba de creanta Electrica S.A. pentru ca, asa cum a afirmat, este garantata. De aici rezulta ca interesul acestuia pentru Oltchim era unul punctual, in contextul clar al lichidarii companiei si vanzarii ei pe bucati, pret de vanzare care ar fi revenit cu preferinta d-lui Vuza, ca si creditor garantat. Restul ar fi ramas, evident, cu creantele nerealizate, pentru ca sunt chirografari (fara garantii reale sau personale).

Investitorul Diaconescu (prin firma nou infiintata), care si-a adjudedcat pachetul majoritar (pentru care, de altfel, a si licitat exclusiv), si-a calculat pretul ofertat intr-un mod care nu are nici o legatura cu o reala operatiune de privatizare: suma salariilor restante ale angajatilor Oltchim. Acesta este primul indiciu ca oferta este una neserioasa, din punct de vedere financiar. Au urmat apoi o serie de declaratii ale realizatorului TV, dintre care cea mai importanta este aceea ca banii pe care acesta ii plateste cu titlu de pret al actiunilor trebuie neaparat sa se intoarca in companie, cu titlu de imprumut din partea statului, pentru a putea fi folositi la plata salariilor reastante. Adica un fel de Leveraged Buy-Out la fel de original ca si prestatia publica a ofertantului. Sa ii spunem LBO de Dambovita. Sau de Caracal. Poate ajunge si in manualele de management financiar. Mai pe intelesul tuturor, Dan Diaconescu plateste 45 milioane euro cu titlu de pret al pachetului majoritar de actiuni, bani care ajung la vanzator (statul, prin AVAS), dupa care acelasi stat vireaza banii inapoi unei societati comerciale devenita proprietatea lui Dan Diaconescu (Oltchim). Adica, din punct de vedere juridic, statul pierde calitatea de actionar majoritar si se alege in schimb cu o (noua) creanta chirigrafara (ca Oltchim nu mai are cu ce sa garanteze) si cu sanse de rambursare 0, in conditiile in care combinatul are deja o datorie totala de peste 700 milioane de euro si o cifra de afaceri in 2011 de doua ori mai mica, cu piete in cadere, totul pe fondul lipsei de materie prima si cu productia oprita din cauza intreruperii furnizarii energiei electrice. In schimb Dan Diaconescu, din punct de vedere juridic, se alege cu dreptul de proprietate asupra unui combinat (actionar majoritar). Culmea e ca aceasta schema financiara ridicola de este incurajata prin declaratii iresponsabile chiar de seful OPSPI, Remus Vulpescu: „Banii urmează să fie viraţi luni, iar miercuri vor fi transferaţi în contul Oltchim pentru plata salariilor şi asigurarea capitalului de lucru”. Ce nu stie dl. Vulpescu – dar stiu d-nii Florin Georgescu si Liviu Voinea, insa tac malc, poate-poate Dan Diaconescu chiar plateste luni cele 45 milioane euro (altfel, dl. Liviu Voinea fiind foarte activ in declaratii referitoare la buget, finante publice si chiar administrare fiscala, desi acest din urma domeniu este in responsabilitatea d-lui Serban Pop) – este ca un astfel de imprumut ar fi o noua gaura in buget, cu efecte asupra deficitului public. Mai mult, este ajutor de stat si trebuie aprobat de Bruxelles. Plus ca statul, direct, nu acorda imprumuturi ci cel mult garantii de stat, cu aceleasi efecte ca si in cazul unui imprumut direct.

Pentru linistea domnilor Georgescu, Voinea sau Ponta, le pot spune cu responsabilitatea unuia care a lucrat 10 ani in private equity si banking, dintre care multe privatizari (Banca Agricola, Rolast, Policolor, Marmosim, Orgachim-Bulgaria), ca dl. Dan Diaconescu nu va plati un leu. Va pune tot felul de conditii si va inventa tot felul de tertipuri si de amanari pe care le va folosi in a arata tuturor ca el, salvatorul Oltchim, nu poate plati salariile angajatilor si nu poate reporni combinatul din cauza ciocoilor care nu il lasa, care nu tin cu romanii, care blocheaza tranzactia si fluxul banilor. Deja a spus că nu poate garanta că va semna contractul luni, întrucât trebuie să studieze „o serie de elemente”. Pentru oricine cu o minima experienta in domeniul privatizarilor si achizitiilor este evident ca Dan Diaconescu nu are acesti bani si nu are nici vreun investitor miraculos in spate. Nu are nici un „gigant”, ca sa il citez pe dl. Vulpescu, convins ca dl. Dan Diaconescu nu poate juca la cacialma, ca doar „a studiat documentele si s-a convins ca un astfel de nivel de siguranta (a ofertei lui DD, n.n) nu poate veni decat din posibilitati de finantare foarte serioase”. Un investitor sanatos la cap nu ii da unuia ca Dan Diaconescu 45 de milioane de euro sa se joace cu ei de-a privatizarea. Prin insasi faptul cum a conceput pretul pachetului de actiuni este clar ca a fost un calcul strict electoral din partea presedintelui PPDD. Un calcul meschin, facut pe seama a trei mii de angajati aflati intr-o situatie disperata, un calcul meschin facut cu concursul OPSPI care a aratat o incompetenta imposibil de egalat. Un calcul in care singura pierdere financiara a lui Dan Diaconescu este garantia de participare la licitatie, pentru care va face in continuare un circ fantastic, macar sa merite banii. Asta daca nu cumva scrisoarea de garantie bancara (ca nu cred ca a depus vreo garantie in cash) este scrisa in asa fel incat sa nu poata fi executata, ca la cat sunt de competenti angajatii OPSPI, ne putem astepta la orice…

Asadar in continuare vom asista la un joc de-a soarecele si pisica, din care Dan Diaconescu va castiga cu siguranta puncte politice pe seama unui electorat care nu va intelege mare lucru din chestiunile economice si juridice. In alcelasi timp, guvenul USL si-a agatat de gat o bomba cu ceas care va expolda in capul tuturor, incepand cu Daniel Chitoiu si terminand cu Victor Ponta. Deocamdata, week-end-ul asta, suntem inca la stadiul la care ne-a lasat dl. Vulpescu vineri, adica avem „o privatizare de succes”. De luni incolo insa, ticaitul bombei se va auzi si in afara zidurilor Palatului Victoria. Tic, tac, tic, tac…

Am primit pe adresa „redactiei”: Jurnalul lui Remus Cernea (partea a II-a)

Duminica, 24 iunie

M-am indragostit!!! Pentru prima oara in viata mea m-am indragostit (aproape) la prima vedere! De aceea ar trebui sa numesc acest jurnal „Jurnalul Fericirii”, dar mi-e teama sa nu fiu acuzat ca l-am plagiat de Steinhardt. Oricum e mort, deci el nu poate sa ma mai acuze de nimic. Da’ ce, parca pe Ponta, cand a plagiat, l-a acuzat de ceva Diaconu, ala dupa care a plagiat? Mai bine renunt la idee, ca cine stie cand ajung prim ministru si o sa se ia astia de mine cum se iau acum de Ponta. Si bine ca nu mi-am dat licenta, ca cine stie cum ajungeam si eu doctor, precum aia care au ajuns colonei fara sa traga un glont.

Oricum, divaghez. Nu stiu daca v-am zis, dar m-am indragostit! M-am indragostit nebuneste de o bruneta focoasa, o adevarata diva. E drept ca nu ne-am vazut inca fata in fata ci suntem doar prieteni pe facebook, dar cand e dragoste e dragoste, am stiut-o imediat. I-am povestit si mamei dar ea nu a inteles cum e treaba cu feisbucul asta, asa ca i-am zis ca mi-a prezentat-o Mazare, cu care chipurile m-am imprietenit in Brazilia, la Rio.

O cheama Gianina si ne conversam in fiecare seara pe chat. I-am declarat iubirea si ea a zis ca un barbat trebuie sa stie sa isi exprime sentimentele fara ocolisuri. Si ca ea ar face la fel, daca ar fi barbat, dar nu este. Evident ca nu este, de ce o fi tinut sa precizeze? Ma rog, de abia astept sa o intalnesc fata in fata, sa o duc apoi sa o prezint parintilor mei. Mai la vara poate o sa mergem sa ii arat cat de frumoasa e patria noastra, o sa ii arat Rosia Montana, desi nu stiu cu ce sa ajungem ca masina si permis de conducere nu am iar trenul cica nu mai trece pe acolo de mult, ca n-are lumea bani de bilet. Poate il conving pe Ponta sa imi dea o masina de la guvern, cu sofer, sa vada Gianina ce inseamna sa fii conslier de stat!

Pana atunci insa ma voi intalni cu ea aici, in Bucuresti! Daaa! Ziua cea mare este chiar maine! M-a invitat sa o insotesc la un mars prin centrul capitalei, Marsul Diversitatii parca ii spune. He, he, pai la cata experienta am eu pe partea asta, sunt perfect pentru a o insoti! Nu stiu exact despre ce diversitate e vorba, probabil diversitate politica. Voi putea in sfarsit imbina experienta mea civica cu cea guvernamentala iar Gianina va fi absolut incantata! Ba chiar o sa spun ca reprezint Guvernul si asa il mai derobez pe primul ministru de inca o sarcina grea, de a reprezenta el executivul si la acest eveniment, ca saracul e foarte ocupat cu tot felul de ordonante de urgenta.

Luni, 25 iunie

Am fost la Marsul Diversitatii si m-am intalnit cu „Gianina”. Am constatat ca era un fel de gay-parade iar pe „Gianina”, dupa ce a legitimat-o un politist, am aflat ca o cheama de fapt George Chirvasiuc. Politistul s-a uitat la mine si m-a intrebat cu un aer asa, sugubat, daca si mie imi plac bastoanele. Ce-o fi vrut sa zica? Ar trebui sa stie ca eu am fost intotdeauna impotriva violentei fortelor de ordine. Ma rog, nu conteaza ce a vrut sa zica, oricum, sunt distrus… Diseara ar fi trebuit sa o duc acasa, ca mama a facut placinta cu dovleac special pentru ea, ca mi-a spus ca ii place. O sa ii spun Gianinei…lui George, lua-l-ar dracu’, ca diseara e sedinta extraordinara de guvern si ca voi avea un program foarte incarcat in zilele urmatoare, avand in vedere cat de mult se bazeaza primul ministru pe sfaturile mele. Dupa aia o sa o sterg din lista prieteni.

Joi, 6 iulie

Se pare ca in spatele acestei manevre de bataie de joc la adresa sentimentelor mele se afla Basescu. Asta nu e democratie.


Iunie 2017
L M M M V S D
« Aug    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Blog Stats

  • 110,624 hits