Ce fac europedupatii in Parlamentul European

De curand s-a dat publicitatii o analiza realizata de un ONG (Quorum) care monitorizeaza activitatea alesilor in forul leigislativ al Uniunii Europene. Concluzia generala a raportului este ca activitatea noastra este una nesatisfacatoare, Romania nereusind „sa isi fructifice al 7-lea potential de influenta pe care il detine in Parlamentul European, potential calculat prin prisma numarului de deputati si al functiilor detinute”.

Partial sunt de acord cu verdictul care este foarte dur. Pentru a explica de ce s-a ajuns aici trebuie sa fac o scurta explicare a rolului nostru, al euro-deputatilor, in Parlamentul European, explicatie pe care o dau de fiecare data cand am ocazia: in emisiunile televizate, in fata grupurilor de vizitatori ai Parlamentului si acum aici, pe blog.

Influenta unui euro-deputat se calculeaza in functie de numarul de rapoartele legislative (sau chiar nelegislative) si amendamente pe care le redacteaza, respectiv le formuleaza si, evident, in importanta acestor rapoarte, respectiv amendamente. Din pacate, indusa in mare parte de atitudinea mass-media din Romania, toti euro-deputatii romani se arunca in caruselul declaratiilor in plen, deoarece acestea se preiau cel mai mult. De exemplu, Gigi Becali a vorbit despre bursele studentesti. Sau C.V. Tudor a vorbit despre mafia de la Rosia Montana. Sau Adriana Ticau a vorbit despre nu-stiu-ce (ca vorbeste despre absolut orice, avand sute de interventii). Pentru cei care nu stiu (si, cei mai multi nu stiu, evident), in plenul Parlamentului European nu exista dezbatere. Votul dureaza o ora (de la 12.00 la 13.00) si deputatii voteaza conform listei intocmita de grupul politic, in baza indicatiilor fiecarui raportor.

Spre deosebire de parlamentul national, unde un speech in plen poate aprinde spiritele, speech-urile din Parlamentul European se citesc si se adreseaza…peretilor plus, bineinteles, camerelor video, statisticilor si…mediei din Romania. In sala de plen nu se afla decat eurodeputatul care vorbeste si inca 5-10 colegi care asteapta si ei sa primeasca cuvantul. Atat. Restul sunt in birouri, muncind la rapoarte si amendamente pentru comisia de specialitate din care fac parte.

In concluzie, asa cum descopera si analiza citata, valoarea interventiilor in plen asupra procesului legislativ este…0 (zero). Si atunci ce faci? Iti vezi de rapoarte si amendamente sau iti pui asistentii sa iti redacteze speech-uri realizate printr-un „laborios” proces de copy-paste de pe diverse materiale postate pe Internet fara numar?

Un alt motiv pentru care am primit cel mai slab calificativ este legat de modalitatea de alcatuire, de catre partidele politice, a listelor cu candidati la alegerile pentru Parlamentul European. In cazul nostru, alcatuirea listelor din 2009 s-a facut pe cu totul alte criterii decat in 2007, ceea ce a dus la modificarea semnificativa a componentei delegatiei de euro-deputati. Ei bine, niciodata un euro-deputat nou nu va primi vreun raport legislativ (si cu atat mai putin de initiativa, care sunt limitate ca numar) de la coordonatorul comisiei de specialitate din care face parte decat, poate, in cazul cel mai fericit, unul pe care nu vrea nimeni altcineva sa il ia. Aceasta inseamna ca acel euro-deputat nu va fi decat un numar in structura grupului politic, o oaie care va vota fara sa stie ce voteaza.

Unui euro-deputat ii trebuie cel putin un an-doi ca sa se faca relativ cunoscut in comisia din care face parte, sa arate ce poate si sa castige increderea colegilor sai, incepand cu coordonatorul si terminand cu presedintele comisiei respective. Or, daca noi schimbam garnitura de euro-deputati la fiecare rand de alegeri, vom ramane doar material de umplutura iar Romania nu va castiga nimic de pe urma prezentei noastre in legislativul UE.

Nu am facut niciodata parte din categoria celor care vor sa se afirme cu orice pret, in orice situatie si in orice moment. In comisia mea (Comisia pentru Afaceri Juridice) am, cred, cel mai mare numar de rapoarte (2 votate si inca 3 in diverse faze procedurale) iar amendamentele mi le scriu singur, fara sa ii pun pe asistenti sa caute pe Internet ceva care sa se potriveasca, numai de dragul de a avea amendamente depuse. De asemenea, nu adresez Comisiei Europene si Consiliului intrebari scrise numai din dorinta de a-mi imbogati activitatea, pe spatele unor oameni care vor sta sa munceasca la raspunsuri care, pe mine, oricum nu ma intereseaza.

Si o ultima precizare: sunt lucruri in raportul Quorum cu care nu sunt de acord, cum ar fi acela ca un raport principal este mai important decat un raport din umbra. Degeaba esti raportor principal de la liberali sau de la verzi, cand grupul tau politic e prea mic ca sa influenteze votul in vreun fel; si atunci un raportor din umbra de la PPE poate avea o influenta mult mai mare. In continuare, nu sunt de acord ca un raport de aviz este mai putin important decat un raport de fond. Eu personal iau cu placere, in Comisia de Afaceri Juridice, rapoarte de aviz pentru Comisia de Afaceri Economice si Monetare, de exemplu (avand in vedere pregatirea economica post-universitara pe care o am, alaturi de cea juridica universitara) deoarece avizele noastre sunt obligatorii pentru comisia de fond. Am sa dau aici un singur exemplu care, din pacate, nu a fost mediatizat deloc in Romania, desi a facut obiectul unei conferinte de presa (la Constanta, cu ocazia inaugurarii biroului euro-parlamentar).

Exemplu consta in aceea ca, in calitate de raportor din umbra al PPE, am introdus in raportul de aviz pentru Comisia de Afaceri Economice si Juridice un amendament la Directiva 112 conform caruia IMM-urile sa plateasca TVA-ul aferent unei tranzactii la momentul incasarii facturii si nu la emiterea ei, cum se intampla in prezent in Romania. Asta apropos de modul in care un euro-deputat poate influenta propunerile legislative venite de la Comisia Europeana (singura care are drept de initiativa legislativa). Bineinteles ca rambursarea TVA-ului ramane imperativ legata de plata lui si nu cum voia un oarecare senator de pe la noi care, fara sa inteleaga nimic, a initiat un proiect de modificare a Codului Fiscal (nestiind ca exista Directiva 112 ce prevaleaza asupra dreptului intern) care nu mai conditiona rambursarea TVA-ului de plata lui, spre bucuria evazionistilor care s-ar fi imbulzit sa ceara TVA nedatorat la rambursare.

In ceea ce priveste analiza activitatii individuale a fiecarui euro-deputat, eu am fost cotat cu 3 puncte (peste medie). Cel mai mult a primit Marijean Marinescu (5 puncte) si cel mai putin Gigi Becali (0,3 puncte). Acest lucru nu face decat sa ma motiveze in a primi, anul viitor, mai multe puncte insa acest lucru stiu ca nu se poate face decat incarcand sa iau mai multe rapoarte de fond si/sau principale (in loc de rapoarte de aviz sau din umbra), lucru foarte dificil in Comisia pentru Afaceri Juridice unde numarul acestora este foarte mic. Actualul coordonator PPE din comisie, Tadeusz Zwiefka (distribuitorul rapoartelor), mi-a marturisit ca, in mandatul trecut, a asteptat 3 ani pana sa primeasca un raport principal de fond…Iar mie imi chiar plac avizele economice! 🙂

Radovan Karadzic

Mircuri (02.06.2010) am asistat la o audiere de martori in procesul lui Radovan Karadzic, fostul lider al sarbilor bosniaci, judecat pentru crime impotriva umanitatii de catre Tribunalul Penal International pentru fosta Yugoslavie (ICTY). Procesul a inceput pe 01.03.2010, dupa o amanare de cateva luni datorata ineditului solicitarii lui RK de a-si conduce singur apararea, refuzand deci reprezentarea juridica (fiind numai asistat de un avocat care doar ii dadea documentele „la mana”).

Lasand la o parte genocidul din Bosnia-Hertzegovina (in principal, masacrul de la Srebrenica), pentru care este judecat fostul lider al sarbilor bosniaci (SDS), toti cei prezenti in auditoriu (inca 5 colegi din Comisia Juridica a Parlamentului European) am fost surprinsi de abilitatea cu care RK isi conduce singur apararea, in speta de faptul cum interogheaza martorii adusi de acuzare. Acestia, indifierent de pozitie, erau vadit timorati, incurcati, intimidati sau ajungeau sa dea declaratii contradictorii, in timp ce RK avea o atitudine de parca ar fi fost avocat sau chiar procuror si nu inculpat. Desi nu are studii juridice, pozitia pe care a detinut-o, coroborata cu faptul ca, de profesie, este psihiatru, facea ca atitudinea lui sa fie una de dominare si nu de resemnare. Ba chiar, din cand in cand, arunca priviri expresive catre auditoriu, priviri care spuneau: „vedeti cata dreptate am si ce bine stiu sa mi-o dovedesc?”.

Cateva observatii concrete: unul din martorii audiati in ziua respectiva, doctor in istorie, domiciliat de multi ani in SUA, incerca sa fie calm desi ii tremurau genunchi. Incerca sa fie concludent insa, de fiecare data, replicile lui RK fata de raspunsurile lui erau taioase si distrugatoare, atat din punct de vedere juridic, cat si din punct de vedere al increderii in sine a martorului. Si inca ceva: RK i se adresa cu „domnule […]”, in timp ce martorul i se adresa cu „domnule doctor Karadzic”.

Vorba unui ofiter de securitate roman, angajat al UN in cadrul Tribunalului (bravo lui si celorlalti 14 romani care au slujbe similare acolo!) despre RK, „nu a ajuns degeaba ce a ajuns”.