Renuntarea la prejudiciu de catre ISC, in dosarul „Trofeul Calitatii”, trebuie imputata reprezentantului legal al ISC. Sesizare Curtea de Conturi

Domnule Presedinte,

Va solicit ca, in temeiul art. 3 alin. 2 din Legea nr. 94/1992, republicata, privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi a Romaniei, sa va autosesizati cu privire la faptul ca Inspectoratul General in Constructii (ISC), prin reprezentantiul sau legal, Constantin Adrian Balaban Grajdan -inspector general, a renuntat la calitatea de parte civila in Dosarul penal 2470/2012 („Trofeul Calitatii”), aflat in recurs pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

In adresa nr. 22/22.05.2012 remisa instantei, reprezentantul legal al ISC considera ca nu exista nici un prejudiciu adus institutiei publice pe care o conduce, desi instanta de fond stabilise, prin hotararea judecatoreasca recurata, un prejudiciu de 64,8 miliarde lei.

In motivarea solicitarii sale, reprezentantul legal al ISC ignora o hotarare judecatoreasca prin care se stabileste prejudiciul respectiv, care capata astfel certidunie si lichiditate. Acesta considera ca relevanta nu este hotararea judecatoreasca ci raportul de expertiza contabila, care stabileste prejudiciul ca inexistent. Acest lucru nu poate fi retinut de Curtea de Conturi deoarece expertiza contabila (care nu poate raspunde oricum la obiective precum valabilitatea unor contracte sau capacitatea de reprezentare legala a structurilor interne ale ISC) este doar un mjloc de proba care a fost administrat de catre instanta de fond, alaturi de alte probe in dosar. Asadar relevanta este exclusiv hotararea instantei de judecata, ISC neputandu-se pronunta asupra modului in care instanta a administrat probele. Mai mult, nu are nici macar interes, din punct de vedere juridic si economic, sa nu tina cont de hotararea instantei prin care se constata calitatea sa de parte civila, indreptatita la recuperarea prejudiciului de 64,8 miliarde lei de la inculpati.

In aceste conditii, domnule presedinte, Curtea de Conturi ar trebui sa declanseze cu celeritate un control la ISC, in baza art. 22 lit. g) din Legea nr. 94/1992, nerecuperarea prejudiciului ca urmare a renuntarii la drept urmand a fi imputabila reprezentantului legal al ISC, simultan cu sesizarea organului de urmarire penala pentru savarsitea infractiunii prevazute de art. 64din Legea nr. 94/1992.

Sebastian Bodu
Deputat, Parlamentul European
Vicepresedinte, Comisia pentru Afaceri Juridice

DOMNULUI PRESEDINTE AL CURTII DE CONTURI A ROMANIEI

Scrisoare deschisă adresată preşedintelui PSD, Victor Ponta

Stimate domnule Victor Ponta,

Am ales să mă adresez Dvs. pe această cale având în vedere calitatea de preşedinte al Partidului Social Democrat şi, teoretic, şef al d-lui Adrian Năstase, preşedinte al Consiliului Naţional al partidului şi fost prim-ministru al României între anii 2000 şi 2004.

Motivul acestui demers este o scrisoare privată pe care dl. Adrian Năstase a trimis-o Comisiei pentru Afaceri Juridice a Parlamentului European, pe care v-o transmit şi dvs. în cazul în care nu aveţi cunoştinţă de ea, şi în care se consideră o victimă a Mecanismului de Cooperare şi Verificare în domeniul justiţiei. Dosarul despre care vorbeşte dl. Adrian Năstase este cel în care a fost trimis în judecată pentru fapte de corupţie legate de finanţarea campaniei sale electorale din 2004 prin intermediul Inspectoratului de Stat în Construcţii (desigur că dl. Adrian Năstase nu a menţionat în scrisoare că mai are şi alte dosare penale precum cel al „mătuşii Tamara” – cea mai vestită matuşă şi „dosarul Zambaccian”). Toate aceste dosare sunt, aşa cum ştiţi foarte bine, ca fost procuror, supuse unor termene de prescripţie.

Nu am să pun accent în această scrisoare deschisă pe aşa-zisele merite pe care dl. Adrian Năstase şi le arogă, în cuprinsul scrisorii sale, în materie de combatere a corupţiei şi reformare a sistemului judiciar din România întrucât sunt arhi-cunoscute steguleţele roşii şi galbene de pe harta integrării Romaniei, la capitolul justiţie, precum şi faptul că închiderea acestui capitol în 2006 s-a făcut in condiţii fără precedent în istoria UE.

Nu am să pun în discuţie nici faptul că autorul scrisorii, dl. Adrian Năstase, este inconsistent în propriile susţineri, considerând, pe de-o parte, că prelungirea finalizării în instanţă a dosarului său (deschis în 2006) „ridică mari semne de întrebare cu privire la dreptul unui proces corect într-o perioadă de timp rezonabilă” pentru ca, pe de altă parte, să se plângă că aceeaşi finalizare este grabită de justiţie sub presiunea Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Nu acesta este scopul acestei scrisori, în speţă problemele de logică ale d-lui Adrian Năstase, profesor de drept la Universitatea Bucureşti, printre altele.

Ce mă preocupă pe mine şi ceea ce consider eu grav în scrisoarea d-lui Adrian Năstase (care nu este un simplu membru al partidului Dvs. ci este omul căruia îi datoraţi cariera Dvs. politică, mentorul Dvs. atlfel spus) este faptul că domnia sa nu consideră că acest dosar poate fi încadrat la capitolul „mare corupţie” din cauza sumei prea mici (conform expertizei proprii) pentru care a fost trimis în judecată.

Stimate domnule Preşedinte al Partidului Social Democrat,

Şi eu sunt convins că, între 2000 şi 2004, dl. Adrian Năstase nici nu s-ar fi dat jos din pat pentru o sumă neconformă cu rangul său. Iar pentru că nu cunosc averea reală a d-lui Adrian Năstase, ca să îi pot evalua „rangul”, am sa mă uit – aşa cum sugera un coleg de partid – la averea fostului său şef de cabinet, dl. Remus Truică (dezvaluită cu ocazia celebrului sau divorţ), adică a omului care adună firimiturile din spatele şefului său pe linie administrativă şi am să o înmulţesc cu orice coeficient supraunitar vreţi Dvs.

Aşadar, domnule Victor Ponta, marea corupţie nu se raportează numai la cuantumul fraudei, indiferent de diferenţele de evaluare a acesteia, ci şi la persoana care săvârşeşte fapta. Cu cât funcţia acesteia este mai înaltă în ierarhia statului, cu atât eticheta de mare corupţie este mai pertinentă. Dacă îmi amintesc bine, mita în palincă si caltaboş a dus la demisia unui ministru liberal al agriculturii, dl. Decebal Traian Remeş, faptă încadrată la mare corupţie, după standardele europene.

În concluzie, vă întreb public, domnule Victor Ponta: care este viziunea dvs. asupra conceptului de „mare corupţie”? Se referă el, aşa cum crede fostul premier Năstase, doar la cuantumul prejudiciului adus statului de un oficial sau se referă si la înălţimea funcţiei celui care comite actul de corupţie? Şi vă adresez aceasta întrebare deoarece şi Dvs. v-aţi asumat optica potrivit căreia dosarele aflate pe rolul instanţei avându-l pe Adrian Năstase drept inculpat sunt grăbite în mod artificial, din dorinţa de a demonstra Europei că România ia în serios lupta împotriva corupţiei,

Vă adresez însă această întrebare şi ca fost procuror – mai ales că amintiţi acest lucru cu aproape orice ocazie – iar un procuror ar trebui să ştie că dovedirea actelor de corupţie este cu atât mai dificilă cu cât persoana care săvârşeşte actul este mai influentă. Dacă ar fi altfel, şi probele în procesul penal ar avea acelaşi regim juridic ca în procesul civil, am putea foarte bine folosi prezumţiile. Aceasta s-ar traduce, în dosarele d-lui Adrian Năstase, în inculparea sa pe baza averii prezumate prin compararea ei cu averea d-lui Remis Truică. Dar, fiind un stat de drept şi, mai mult, unul în care justiţia funcţioneaza şi parchetul trimite acum în judecată persoane cu funcţii importante indiferent de partidul din care fac parte, regimul probelor în dreptul procesual penal este diferit de cel din dreptul procesual civil.

Încheind capitolul întrebări publice, vă sugerez, domnule Victor Ponta, dacă îmi permiteţi, să îi spuneţi domnului Adrian Năstase (desigur, dacă vă permiteţi) că a invoca în faţa unui organism european disfuncţii in personam în aplicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare la fapte de corupţie este cel putin inoportun, dacă nu deplasat, în condiţiile în care v-aţi exprimat în favoarea aderării României la Spaţiul Schengen iar motivul rămânerii noastre pe dinafară este aşa-zisa lipsă a rezultatelor în combaterea marii corupţii (valabilitatea unui astfel de argument invocat astăzi ca pretext de către un singur guvern din UE, cu componentă radicală, este desigur o altă discuţie).

În final, vă mai precizez doar că scrisoarea d-lui Adrian Năstase nu va primi un răspuns din partea Comisiei pentru Afaceri Juridice a Parlamentului European deoarece competenţa materială de a formula un astfel de răspuns aparţine Comisiei pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne, lucru pe care Adrian Năstase ar fi trebuit să îl cunoască, în calitatea sa de profesor de drept internaţional public.

Ştiu, domnule Victor Ponta, că aveţi deja în tolbă un răspuns politicianist la problemele ridicate de mine, dar aştept din partea Dvs. un altfel de răspuns, dacă vreţi să arătaţi că sunteţi independent de influenţa d-lui Adrian Năstase, omul care v-a deschis calea către actuala ascensiune politică.

Ma jos scrisoarea d-lui Adrian Năstase.

H.E Klaus-Heiner LEHNE
Chair of the Legal Affairs Committee of the European Parliament

Dear Mr. President,

Please allow me to draw your attention to some aspects of a particular importance concerning not only the situation of a litigant in a penal trial in Romania nowadays (even being the former Prime Minister), but the use of the Cooperation and Verification Mechanism (CVM) for political purposes before the electoral year 2012.

As former Prime Minister, leading the Government between 2001 and 2004 and leader of the Social Democratic Party(and President of SDP in the related period of time), I deeply understand the positive role of the Cooperation and Verification Mechanism for strengthening the judiciary reforms in Romania, after the closure of EU accession negotiations, in 2004. I coordinated the entire activity of the Government that closed all negotiations chapters, including Chapter 24 – Justice and Home Affairs. The three laws guaranteeing the reform of the Judiciary, the fully independence of the magistrates, the empowerment of the Superior Council of Magistracy with all aspects regarding the career of magistrates, in accordance to EU requirements and best practices have been drafted and adopted under my coordination (the Law on judiciary organization, the Law of the Superior Council of Magistracy and the Status of Magistrates), as well as the creation of the National Anti-Corruption Prosecutorial Office, in 2002 (one of the notable results of a PHARE project).Through a continuous effort of four years I had numerous chances to prove my attachment to European values and ideals and also concrete results in this heavy work, illustrated by the accession of Romania to NATO (in 2002) and the successful ending of accession negotiations, in 2004.

Unfortunately the evolution of my political situation after 2004 and the actual status of the penal files opened on my name starting 2006, raise serious doubts regarding the right to a fair trial in a reasonable period of time that I should benefit as any other citizen of Romania.
Three files on my name are now pending on the High Court of Cassation of Justice, in penal matters, and the public message transmitted through various channels is that there is ‘a must’ for all these to be finalized in December by obtaining a penal conviction against me (no matters in which form), in order to demonstrate to EU representatives that Romania is capable to deal with “high level corruption”. The CVM’ requirements are invoked repeatedly as a basis for “forcing” a penal decision against me and in this respect, please allow me to ask your opinion on the following matters:
 could it be a “European need” to obtain penal convictions in all these files in less than one month and, if so, could it represent a “success story” for the implementation of MCV, capable to be exported in other European countries?;
 could it represent a fair trial, in any sense, considering, for example, the fact that in so-called “electoral posters” of 2004 presidential elections file the National Anti-corruption Department (DNA) asked 974 witnesses to be heard by the judges, probably for strengthening the impression that it is a real “high level corruption” case (three times more than the number of witnesses in the famous Nurenberg trial) and an important part of them are to be heard by the HCCJ this month which seems to be practically impossible without substantially injuring the penal rules and affecting the fair judgment?

Please allow me to point in short only some essential aspects on the above-mentioned “electoral posters” file: it was several times postponed not for “gaining” undue time, but due to the fact that in 2005 the Minister of Justice has modified the law on ministerial liability, by infringing a Decision of the Constitutional Court of 1999, which was mandatory, so judges had to wait for a new decision of the Constitutional Court.

The main accusation of the DNA prosecutors was that a civil damage of approx. 175.000 Euro was produced in the detriment of a public body (The State Inspectorate for Constructions), presuming that the amount of money was used to sponsor the electoral posters, pens and pencils and other campaign materials, during the political campaign for Presidency that I ran for in 2004. But please let me offer you an information of a crucial importance at this stage of the file: the specialized expertise administrated recently (end of October) by the HCCJ and produced by a team of judiciary experts (independent bookkeepers, according to the law) shows clearly that in the respective case it was produced a damage of only 148.228.917 lei (old lei), meaning approximately 3.700 Euro. According to the experts, this small amount of money is usually coming from some in-service negligence of the SIC’ representatives and in any case has nothing to do with my person, as former candidate. Beside its valuable contribution in solving this file, please let me question (even rhetorical) if a damage of 3.700 Euro, not imputable to the former candidate to Presidency, in 2004, could be considered a “high level corruption case”?

This represents, Your Excellency, the famous “corruption case” used against me in a terrible political fight during seven long years and it finally leads to a kind of ridiculous situation, even for DNA prosecutors who spent a lot of time and resources for proving a damage which represents, in fact, less than 3.700 euro and not directly imputable to the candidate. The above-mentioned files have not follow the procedural rules and, under an immense pressure through invoking publicly the CVM’ requirements, they shall have six court hearings in the month of November in order to obtain a possible (desirable) conviction in December and to “offer” a good “reason” for closing the CVM in 2012 (a new evaluation report is expected for February next year) or at least this is the public perception and its corresponding pressure.

Other question may be raised, with your permission: could it be the will of EU’ member states and official bodies to use the “umbrella” of the so-called “anti-corruption principles” for supporting purely political goals of the actual political establishment of Romania in its struggle with political opponents? (At this stage I am president of the National Council of SDP, coordinating all the departments of the party) Is there a real need of the EU Member States and EU bodies to find and agree with a “scape-goat” in Romania in order to close CVM and to escape from such a sensible (and real) problem represented by high level corruption which couldn’t be in any sense a damage of 3.700 Euro, cause by a negligence?

Thanking you in advance for taking some time to read and reflect to this case affecting not only a person but an entire system of making justice in Romania, please allow me, Dear Mr. President, to express my highest consideration and esteem,

ADRIAN NĂSTASE MP
Former prime-minister of Romania

Adevaratul invingator in razboiul Ponta-Geoana (si pe ziare.com)

„Prostanac” si frustrat, Mircea Geoana nu s-a putut impaca cu ideea ca a iesit din linia intai a PSD si ca nu va fi candidatul socialist la alegerile prezidentiale din 2014, desi le-a pierdut cu brio pe cele din 2009.

Imatur si orgolios, Victor Ponta crede ca intarirea pozitiei sale de lider al PSD presupune eliminarea totala si definitiva a lui Mircea Geoana, pe care il percepe ca pe un adversar care incearca sa revina in fruntea PSD prin orice mijloace. Judecata falsa, frustrarea si iesirile sale repetate din „linia partidului” (de fapt initiative care, in viziunea lui Geoana, il ajuta pe acesta in pastrarea unei imagini de potential challanger a lui Ponta) nefiind decat convulsii disparate, fara sorti de izbanda si nici macar cu potential mediatic prea mare, amplificate mai degraba de reactia dispoportionata din partea lui Ponta si a altora din PSD (Miron Mitrea, Valeriu Zgonea etc.). Altfel spus, Geoana ar fi trebuit lasat in plata lui si ignorat complet, el fiind mort politic, cu certificatul de deces scris in decembrie 2009 si parafat la congresul PSD din 2010.

Vazuta de Ponta ca ultima greseala a lui Geoana, vizita acestuia in SUA il determina pe cel dintai sa treaca la solutia finala: mazilirea lui Geoana de la sefia Senatului, precedata de o excludere din partid. Initial sprijinit de Adrian Nastase si Ion Iliescu, poate chiar sfatuit ca se afla pe calea cea buna, Ponta considera ca a venit momentul sa ii dea lui Geoana lovitura de gratie, lovitura care sa ii asigure linistea in fruntea PSD. Doar ca, pe fondul discutiilor privind succesiunea, respectiv carei formatiuni politice ii revine dreptul de a numi pe urmasul lui Geoana la sefia Senatului, Nastase (care, trecut printr-o procedura de revocare el insusi, stie perfect care va fi rezultatul unui meci in Senat) si Iliescu fac pasul la off-side si il lasa pe Ponta singur in lupta cu Geoana. Nu este exclus ca, mai mult sau mai putin voalat, Nastase si Iliescu sa il fi sprijinit si atitudinea „rebela” a lui Geoana, mai ales ca acesta, din disperare, frustrare si prostie, era dispus sa faca orice pentru a iesi in evidenta ca si potential lider.

Constient ca un pas inapoi din partea lui inseamna pierderea autoritatii si un punct important castigat de Geoana, Ponta continua procedura si il exclude pe Geoana din partid, dupa o sedinta de birou la care acesta din urma nu a fost prezent, presedintele comisiei de disciplina (Dan Sova, prieten si fost coleg de facultate cu Ponta) invocand motive ridicole in argumentarea deciziei luate in lipsa. Chiar si de ochii lumii, chiar cand decizia era ca si luata, Geoana trebuia lasat sa apara in fata comisiei de disciplina. Insa Ponta si cu Sova au considerat fondul mai important decat forma, concentrandu-se asadar pe eliminarea cat mai rapida a lui Geoana si ignorand efectele publice ale unei decizii privite, chiar si de o parte din membrii PSD, ca nedemocratica si abuziva. Faptul ca Geoana a vorbit ulterior doua ore in fata Comitetului Executiv e superflu, decizia fiind deja luata. Mai mult, Nastase si Iliescu s-ar fi abtinut in loc sa voteze in favoarea excluderii daca Geoana nu ar fi avut o „aparare” care pur si simplu a enervat pe toata lumea (pe Iliescu chiar l-a bagat in spital pentru o zi). Daca nu am stii care sunt limitele inteligentei lui Geoana, am fi zis ca a facut astfel incat sa fie dat afara, ca si-a fortat demiterea.

Odata exclus Geoana din partid, Ponta continua cu eliminarea acestuia de la sefia Senatului, procedural invocand initial rocada cu Titus Corlatean si apoi transferarea atributiunilor catre Ioan Chelaru, vicepresedinte din partea PSD. Din punct de vedere juridic nu poate exista nici o rocada, procedura fiind una de revocare urmata de o numire pe baza de vot. Asa cum s-a intamplat in cazul Nastase, in 2005, functia revine aceluia care intruneste cele mai multe voturi, indiferent ce partid sau alianta il propune. Este evident pentru toata lumea ca PDL isi va nominaliza un candidat propriu pentru o functie-cheie in procesul legislativ si politic este esentiala si ca acesta va fi ales prin vot majoritar al tuturor senatorilor.

Odata pierduta functia de presedinte al Senatului, va incepe adevaratul razboi in PSD, cu un candidat de calibru: Adrian Nastase. Acesta a mai incercat o revenire in fruntea PSD la congresul din 2010, insa amintirile baronilor stransi de curea in timpul guvernarii sale erau inca proaspete si acesta a facut un pas inapoi, lasandu-l pe Ponta sa castige in fata lui Geoana, convins insa ca va aparea un moment mai prielnic pentru o noua incercare. Un argument pentru o astfel de miscare este, desigur, pierderea de catre PSD a functiei de presedinte al Senatului, pierdere care ii va fi reprosata lui Ponta (desi mai greu, avand in vedere cvasi-unanimitatea votului) la momentul oportun, acesta din urma neputand a convinge ca orgoliul lui este mai important decat pastrarea de catre partid a unei functii-cheie. Iar importanta functiei se va vedea in continuare, Vasile Blaga fiind indeajuns de experimentat sa jongleze cu procedurile in favoarea PDL, intr-o masura chiar mai mare decat Geoana, care reusea sa foloseasca aceleasi proceduri pentru a bloca activitatea legislativa (si nu numai) a puterii.

In acuzarea lui Ponta si, implicit, in sprijinul lui Nastase va iesi si Iliescu care, chiar daca nu mai are forta de a impune o decizie, are maturitatea si viclenia de a convinge. De fapt Iliescu s-a si exprimat public in favoarea lui Nastase ca si viitor prim ministru din partea PSD, dupa viitoarele alegeri, ignorand faptul ca aceasta functie ar reveni, conform pozitiei din partid si intelegerii cu PNL, lui Ponta.

In concluzie, Consilul Director din 22 noiembrie nu a reprezentat momentul intaririi puterii lui Ponta ci inceputul pierderii acesteia in favoarea lui Adrian Nastase. Cand va crede ca, odata scapat de Geoana, partidul si el personal vor iesi intariti va realiza cine ii sufla in ceafa cu sanse reale. Atunci va intelege Ponta ca este un simplu pion, alaturi de Sova, Zgonea etc., pe tabla de sah pe care se joaca Nastase si Iliescu. Atunci va intelege Ponta ca adversarul si adevaratul challanger al sau nu e Geoana ci Nastase. Din pacate, va fi prea tarziu pentru ca efectele in timp ale pierderii functiei de presedinte al senatului de catre PSD vor fi insemnate. Si atunci Adrian Nastase va aparea ca singurul candidat cu viziune pentru partid, capabil sa il infrunte pe Traian Basescu, in timp ce Ponta va avea aceeasi soarta ca si Geoana, adica va ajunge, daca nu in afara tablei de sah, cel mult pe marginea acesteia, dupa cum va considera Nastase necesar.