Posts Tagged 'Schengen'

In atenția ambasadorului olandez la București (cel cu ochiul critic)

Cea mai mare Captură de tigarete ilegale din acest an a avut loc in Irlanda, după ce aceastea au trecut nestingherite, incarcate in patru containere lungi de 12 metri, prin portul Rotterdam. Așteptăm cu interes containerele cu sri-lankezi pentru ca Olanda sa se ceara afara din Schengen.

Refuzul acceptarii Romaniei si Bulgariei in Schengen, sanctionat de Parlamentul European

Parlamentul European a votat cu o larga majoritate rezolutia Partidului Popular European adoptata in urma unei intrebari scrise adresate Comisiei Europene, prin care se cer raspunsuri concrete cu privire la aderarea Romaniei si Bulgariei la Spatiul Schengen.

Scopul acestei rezolutii este acela de a transmite un mesaj foarte clar Consiliului European ca cele doua state membre (Olanda si Finlanda), care au votat impotriva aderarii Romaniei si Bulgariei, desi acestea din urma au indeplinit toate cerintele stabilite prin acquis-ul de aderare, abuzeaza de regula unanimitatii in acceptarea de noi membri ai zonei.

Amanarea aderarii Romaniei si Bulgariei, care trebuia decisa pana pe 11 septembrie 2011, pentru un termen nedeterminat, reprezinta un precedent periculos intrucat acest lucru inseamna nerespectarea unor reguli foarte clar stabilite si incalcarea unor angajamente asumate in mod formal.

Toata aceasta discutie referitoare la indeplinirea asa-numitelor „criterii tehnice” nu este facuta decat pentru a induce in eroare, deoarece nu exista mai multe categorii de criterii in respectivul acquis. Nu exista asadar criterii tehnice, juridice, politice s.a.m.d., ci exista doar criterii punct.

Criterii pe care Romania si Bulgaria le-au indeplinit, conform foii de parcurs, criterii care se refera la protectia datelor, Sistemul de Informatii Schengen, controlul frontierelor (terestra, maritima si aeriana), cooperarea politieneasca si regimul vizelor.

Introducerea de alte criterii suplimentare, precum lupta impotriva coruptiei sau a criminalitatii organizate, este un lucru de neacceptat, nu pentru ca nu ar exista coruptie, respectiv criminalitate organizata in cele doua state candidate, ci pentru ca acest lucru nu are nicio legatura cu aderarea la Spatiul Schengen.

Atunci cand a fost facuta evaluarea pe Romania, de exemplu, pe Schengen a fost testat si gradul de pregatire si integritate al politistilor de frontiera si al vamesilor in acest domeniu. Repet, in acest domeniu, pentru ca nu voi putea spune niciodata ca nu exista coruptie in punctele de trecere a frontierei si in vami.

Dar in acest domeniu testul a fost trecut, altfel nu ar fi putut fi indeplinite conditiile enumerate mai sus. Iar acest lucru a fost confirmat de fiecare data de catre comisiile de evaluare succesive care au redactat raportul prezentat Consiliului, acelasi raport care a fost avut in vedere si de Parlamentul European, cand s-a votat in mod formal pentru aderarea Romaniei si Bulgariei.

Nu stiu daca aceasta rezolutie va schimba pozitia Olandei si Finlandei, insa este bine ca ea a fost votata in forma in care a fost depusa, fara niciun alt amendament. Cele doua amendamente depuse de Grupul Conservatorilor si Democratilor Europeni (alcatuit, in cea mai mare parte, din conservatorii britanici, adica din cetateni ai unui stat care nu este membru al Spatiului Schengen si care nici nu cred ca va fi vreodata) si prin care se cerea introducerea unor noi criterii (aceleasi cu cele invocate de Olanda si Finlanda) ar fi reprezentat o modificare a regulilor in timpul jocului.

Romania (ca si Bulgaria) a investit sute de milioane de euro in vederea alinierii la standardele de securitate a frontierelor, iar acum i se reproseaza problema coruptiei, o problema care se refera insa la Romania in general.

Impotriva acestui flagel Romania lupta poate mai mult decat se lupta alte state membre cu alte fenomene cel putin la fel de periculoase precum deficitul bugetar si datoriile suverane, fenomene care ameninta insasi existenta zonei euro si chiar a Uniunii Europene deci, implicit, si a zonei Schengen.

Este regretabil ca agenda publica a Europei a ajuns sa fie facuta de catre partide mici si nationaliste care, ajunse la guvernare pe fondul unui val imigrationist extra-comunitar, constant in ultimii zeci de ani (Olanda fiind o destinatie predilecta a imigrantilor priviti de olandezi, pana de curand, cu o prea larga ingaduinta), isi indreapta acum atacurile politice impotriva unor state membre ale Uniunii precum pistolarii inspre pianist.

Faptul ca cetateni romani certati cu legea au navalit inca din anii ’90 in vestul Europei, faptul ca strazile marilor orase europene sunt pline de cersetori tigani din Romania nu poate fi insa un argument juridic pentru a nega dreptul legitim si castigat de ceilalti cetateni romani si bulgari de a circula fara control de frontiera.

Mai mult, nu poate fi niciun argument politic deoarece lasarea Romaniei si Bulgariei pe afara nu ii va determina pe cei cativa rataciti spalatori de parbrize romani sau bulgari sa plece din Helsinki.

Europa, incotro?

Dupa ce Grecia a primit finantare din partea Uniunii Europene (prin European Financial Stability Facility) de 110 mrd. euro, se afla azi cam in aceeasi situatie ca inainte de a primi aceasta suma uriasa. Principalii ministri de finante ai UE, intruniti saptamana trecuta la Luxemburg, au constatat cu tristete ca exista doar doua variante posibile: alocarea unei noi finantari Greciei (care déjà are un grad de indatorare de 145% din PIB, adica isi vor plati datoriile cam intr-o suta de ani) sau un hair-cut, adica taierea din principalul datoriilor statului elen catre creditorii sai privati (banci). Prima varianta este neagreata de Germania, care s-a saturat sa dea bani la toata lumea. A doua varianta inseamna, de fapt, faliment (procedura in care debitorul insolvent negociaza cu creditorii un plan de reorganizare in care acestia isi vad creantele diminuate drastic). Ambele variante au efecte asupra monedei euro. Efecte negative, evident.

In conditiile in care Irlanda pare sa urmeze aceeasi cale ca si Grecia iar Portugaliei i s-a refuzat initial (prin opozitia Finlandei) accesul la cei putin sub 100 mrd. dolari negociati cu EFSF, Europa se pare ca nu gaseste iesire din criza. Din aceasta noua criza, criza deficitelor bugetare. Toata lumea se afla acum cu ochii pe Spania care, fiind o economie mai mare decat Grecia, Irlanda si Portugalia la un loc, cantareste greu in balanta comunitara si, in special, in ceea ce priveste moneda unica. Ajungand aici, observam ca, pe fondul acestor crize bugetare, moneda euro s-a devalorizat puternic. Ce nu a facut criza financiara, cand euro nu a avut de suferit (spre deosebire de dolar), a facut criza deficitelor publice.

Spre ce se indreapta Europa? In Danemarca, Finlanda, Olanda si Ungaria, avem déjà guverne cu atitudini de extrema dreapta. Spatiul Schengen se clatina (Franta si Italia vrea masuri temporare de suspendare a libereri circulatii sub pretextul crizei refugiatilor nord-africani, Danemarca a reinstituit unilateral controlul la frontierele Schengen sub pretextul controlarii migratiei).

Avem (din decembrie 2009) Tratatul de la Lisabona, care a intrat in vigoare cu ultimul tren. Romania si Bulgaria au prins, probabil, ultimul tren spre Uniune. Valorile europene sunt puse sub semnul intrebarii in urma efectelor politicilor publice care au avut ca premise ca toate guvernele sunt responsabile ori ca bancile sunt responsabile. Ei bine, nu sunt. Moneda unica nu se poate sustine fara politici comune privind sanatatea finantelor publice. Spatiul Schengen cedeaza in fata tiganilor si nord-africanilor. Mai avem piata unica, adica piatra de temelie a Uniunii Europene mai veche de jumatate de secol iar multi se intreaba daca nu cumva am mers cu integrarea prea departe. Mult mai departe decat piata unica.

Nu vreau sa par euro-sceptic. Dar cred ca euro-optimismul a fost…prea optimist. Am considerat ca toti suntem la fel si uite ca nu suntem. Avem atitudini diferite fata de responsabilitate, integritate, incluziune sociala, legiferare sau respectarea legii. Din pacate insa, nu recunoastem public multe din lucrurile care nu merg, conform principiilor politically corectness-ului.

Romania in Zona Euro? Nu cred…

Acum 6 luni, cand criza grceasca facea implozie, am zis ca Romania nu va mai pupa Zona Euro. Luna trecuta a venit randul Irlandei iar acum Spania este penalizata de agentiile de rating (Moody’s), ceea ce afecteaza rata dobanzii la obligatiunile emise de trezoreria spaniola. In ritmul asta e clar ca si Portugalia va avea aceleasi probleme. Si toate vor ajunge sa apeleze la noul mecanism de salvare  (European Financial Stability Facility) finantat in cea mai mare parte de cea mai mare economie europeana (Germania), adica exact de cei care nu s-au intins mai mult decat le permitea plapuma, desi plapuma lor e cea mai mare.

Acuma, stand stramb pentru a putea judeca drept, are Romania o istorie bugetara, fiscala, economica, legislativa si politica de succes? A demonstrat Romania seriozitate, corectitudine si realism in aceste politici publice? Din contra, istoria ultimilor 20 de ani ne arata contrariul: cheltuieli publice fara suport, venituri bugetare supraevaluate pentru a acomoda astfel de cheltuieli urmate, evident, de rectificari bugetare, intarzieri eterne in redactarea proiectelor de buget urmare de adoptari cu scandal parlamentar, incapacitate in a mari baza de impozitare (aici as putea sa ma laud ca am fost singurul care a reusit o crestere de 1% din PIB), indisciplina fiscala, de-o parte si dezinteres in a asigura un climat fiscal si administrativ-fiscal prietenos, de cealalta parte, achizitii publice si repartizari de credite bugetare politizate si…populsim si iresponsabilitate cat cuprinde.

Si acum vine intrebarea: crede cineva ca Germania (si alte state stabile din vestul Europei) se vor incumeta sa ne primesca in Zona Euro? Au chef guvernele si contribuabilii din vest de inca o problema? Asa ca putem noi sa ne chinuim cat vrem sa indeplinim 3 ani conditiile Pactului de Crestere si Sabilitate (desi ma indoiec ca reusim, cel putin pana acum nu am putut), ca se va mai gasi un motiv (ca Mecanismul de Cooperare si Verificare si R. Moldova, in cazul Schengen) pentru a ne fi refuzata aderarea, desi aceasta este, pentru Romania, un drept si o obligatie in acelasi timp. Vom ramane asadar noi aici, la granita Uniunii Europene, cum am fost de 1000 de ani la granita Europei civilizate, cu turcii, rusii (plus arábii si tiganii nostri), cu balcanismul nostru impartasit cu fratii bulgari pe care vom da vina pentru esecurile noastre (si ei pe noi, cum se intampla acum cu aderarea la Spatiul Schengen).

Poate ca ar trebui chiar noi sa cerem o revizuire a tratatului de aderare pentru introducerea unei clauze de opt-out deoarece, chiar de vom adera (desi eu sunt gata sa pun si pariu ca nu o vom face la termen, in 2014), nu vad cum am putea face fata presiúnilor economice aferente, in conditiile in care economia noastra nu este intr-atat de competitiva incat sa intre in concurenta deschisa cu economiile din vest. Si atunci vom fi nevoiti sa facem ajustari dure pe costuri (adica pe forta de munca: concedieri/salarii), ajustari necesare pe termen lung dar dureroase pe termen scurt si asta intr-o tara care inca nu e in stare sa isi gaseasca iesirea din criza.

Imi cer scuze fata de cetatenii si companiile pentru care aderarea la Zona Euro reprezinta, intr-adevar, un beneficiu (apartenenta la un club select sau disparitia riscului valutar) insa aici discutam de Romania per ansamblu, cu bunele si, mai ales, cu relele ei. Cronice.

Acceptarea României în Schengen nu poate fi conditionată in vreun fel de reforma în justiţie sau de situatia ţiganilor

Întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-7614/2010

adresată Comisiei

Articolul 117 din Regulamentul de procedură

Sebastian Valentin Bodu (PPE)

Subiect:       Situaţia actuală creată de ţigani în Franţa şi aderarea României la spaţiul Schengen

În contextul situaţiei actuale create de ţiganii români în Franţa, urmată de reacţia autorităţilor franceze, solicităm Comisiei să ne comunice dacă :

1.    există o legătură juridică între această situaţie şi Mecanismul de cooperare şi verificare (MCV) aplicabil României;

2.    există o legătură juridică între MCV şi aderarea României la spaţiul Schengen;

3.    există o legătură juridică între situaţia descrisă în preambul şi aderarea României la spaţiul Schengen.

 

E-7614/10RO

Răspuns oferit de doamna Reding

în numele Comisiei

(11.11.2010)

 

1. Mecanismul de cooperare şi verificare (MCV) pentru România stabilit prin Decizia 928/2006 a Comisiei[1] a fost instituit pentru a monitoriza progresul realizat în domenii specifice, precum reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei. Nu există nicio legătură juridică între MCV şi tratamentul pe care statele membre îl acordă cetăţenilor români de origine romă.

 

2. Comisia doreşte să sublinieze încă o dată faptul că decizia privind aderarea României la spaţiul Schengen nu este legată de Mecanismul de cooperare şi verificare.

 

3. Evaluarea acquis-ului Schengen, efectuată în contextul eliminării controalelor la frontierele interne, include controlul frontierelor terestre, maritime sau aeriene (aeroporturi), eliberarea vizelor, cooperarea poliţienească, Sistemul de Informaţii Schengen, precum şi protecţia datelor. Evaluarea acestor elemente se desfăşoară în prezent sub responsabilitatea Consiliului, care va decide în unanimitate cu privire la eliminarea controalelor la frontierele interne. Comisia sprijină eliminarea controalelor la frontierele interne cu România (şi Bulgaria), cu condiţia ca toate cerinţele prealabile să fie îndeplinite.


[1] Decizia nr. 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției, JO L 354, 14.12.2006.

Scrisoare deschisa Presedintelui Frantei

Excelentei Sale,
Dl. Nicholas Sarkozy
Presedinte al Republicii Franceze

03.10.2010
Stimate Domnule Presedinte,

Am luat decizia de a vă adresa aceasta scrisoare deschisa ca urmare a recentelor evenimente in care au fost implicaţi o serie de membri ai minoritaţii rrome, români si bulgari, locuind in tabere mai mult sau mai puţin legale de pe teritoriul Franţei, evenimente care pot avea ca si consecinta declansarea procedurii de infringement fata de ţara Dumneavoastra. Respectivele evenimente au avut ca punct de plecare indignarea cetaţenilor francezi fata de prezenţa si, mai ales, activitaţile in care erau implicate multe dintre persoanele respective si au avut ca punct final – cel puţin pentru public – repatrierea câtorva sute dintre acestea.

As vrea sa stiţi ca ceea ce m-a determinat sa iau hotarârea, nu usoara, de a scrie Presedintelui Republicii Franceze nu are legatura cu deciziile de repatriere. Preocuparea mea sau, mai bine zis, temerea mea consta in faptul ca, in lumina mai multor afirmaţii facute de oficiali ai Guvernului Francez, precum si ca urmare a impresiei profund negative pe care o serie de cetaţeni români de etnie rroma au lasat-o si o lasa in tara Dumneavoastra, exista riscul real ca România sa rateze intrarea in spaţiul Schengen pe fondul unui vot negativ al catorva State Membre printre care si Franţa.

Domnule Presedinte, România a facut toate eforturile – tehnice, financiare si umane – pentru a indeplini condiţiile de aderare la spaţiul Schengen, fiind perfect pregatita din toate aceste puncte de vedere, asa cum au aratat-o toate misiunile de evaluare de pana acum si cum o vor arata, cu siguranţa, si cele din noiembrie-decembrie (singurele care conteaza, in mod obiectiv, conform tratatelor in vigoare). De aceea o decizie negativa, bazata pe un vot dat „la cald”, ar fi nemeritata si injusta. Cele 20 de milioane de români care traiesc astazi in România plus cele 2 milioane care traiesc in Italia, Spania, Franta sau alte tari UE, muncind decent si perfect integraţi, nu merita sa suporte consecinţele acţiunilor câtorva mii care, trebuie sa stiţi, Domnule Presedinte, creeaza in ţarile lor de origine acelasi gen de probleme precum in Franţa, Italia ori alte ţari unde au ajuns cu mult inainte ca România sa fi devenit Stat Membru UE.

V-am ascultat, Domnule Presedinte, toate discursurile ţinute in plenul Parlamentului European atunci cand Franţa a deţinut presedinţia prin rotaţie a Consiliului. V-am admirat determinarea de a obţine rezultate legislative fundamentale in cele 6 luni de mandat in fruntea Consiliului. O astfel de determinare face deosebirea dintre un politician mare si un politician fara vocatie. O astfel de determinare face, de asemenea, deosebirea dintre un stat puternic si un stat marginal, inclusiv in interiorul UE. Mai mult, Franţa a fost intotdeauna sora mai mare a României. Toate deciziile politice cu incarcatura istorica pentru ţara mea au avut in spate sprijinul Franţei. De aceea indraznesc sa sper, Domnule Presedinte, ca determinarea Dvs. va funcţiona pentru a impinge lucrurile inainte in cadrul UE si nu pentru a da un vot de blam unei naţiuni care nu are alta vina decat aceea ca imparte aceeasi cetaţenie cu o minoritate etnica care, de secole, nu reuseste sa se integreze, in ciuda programelor derulate, a finanţarilor primite si a discriminarii pozitive de care beneficiaza in statul pe teritoriul caruia s-au asezat cu sute de ani inainte de a porni, astazi, catre alte destinaţii mai atractive.

In alta ordine de idei, Domnule Presedinte, greutatea de a integra social aceasta minoritate nu poate fi reprosata doar României, Bulgariei, Slovaciei, Ungariei ori altor tari unde exista ţigani. Asa cum am afirmat si in plenul Parlamentului European, recentele evenimente din Franţa (şi Italia) trebuie să amintească Europei că există o minoritate de 10-12 milioane de oameni, deja paneuropeană, cu probleme mari de incluziune sociala iar soluţia de a o ascunde în spatele graniţelor naţionale nu este cea castigatoare. Singura soluţie viabilă şi care poate da rezultate pe termen lung, cred eu, este una care presupune efortul comun european de integrare a acestei minorităţi. Si asta deoarece ţiganii exista, traiesc pe teritoriul UE si se deplaseaza liber dintr-un Stat Membru intr-altul. Aceasta este o realitate pe care nici o decizie de repatriere nu o poate acoperi decat parţial si temporar.

Apelul meu catre Dumneavoastră, Domnule Preşedinte, este să încercăm, la nivelul Uniunii Europene, să ne detaşăm de poziţii intransigente şi să încercăm să mergem inainte. Îmi exprim certitudinea că dialogul sincer si deschis va conduce la soluţii pentru integrarea unei minorităţi si nu la izolarea unui Stat Membru ori crearea de State Membre de categoria a doua fara ca apartenenţa la o astfel de categorie secunda sa le fie imputabila in vreun fel.

Cu convingerea ca acest apel nu a depasit limitele mesajului politic corect si pragmatic si ale diplomaţiei vă asigur, Domnule Preşedinte, de cea mai inalta consideraţie.

Sebastian V. Bodu
Deputat român in Parlamentul European

A plecat Blaga. A venit Igas

In noiembrie-decembrie Romania va primi ultimele vizite de evaluare a frontierelor pentru a intra in Schengen. In martie va fi votul celorlalte State Membre iar acesta trebuie sa fie unanim. In conditiile in care 3 state se pare ca vor vota pentru amanare (Franta fiind una dintre ele, ca urmare a problemelor create de tiganii romani si bulgari), stau si ma intreb care sunt sansele noastre de aderare la acest spatiu. Pregatirea tehnica (in momentul de fata absolut conforma) nu va fi, probabil, suficienta pentru a determina o schimbare de atitudine a acestor state. Mai trebuie si inteligenta politica din partea responsabililor romani.

In martie vom sti daca avem sau nu asa ceva. Daca inteligenta va lipsi si vom pica acest test ar trebui ca cineva sa raspunda pentru chestia asta. Eu personal, care am transformat in 2006 doua stegulete galbene de pe harta integrarii in stegulete verzi si nimeni nu mi-a multumit, vreau ca in martie fie sa aud un „bravo” fie sa vad un sut in fund. Politic si administrativ.


August 2017
L M M M V S D
« Aug    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Blog Stats

  • 110,823 hits