Sa nu crezi in greci nici cand iti fac daruri, varianta financiara

Luni premierul grec a anuntat ca planul de salvare a zonei euro agreat miercuri de liderii europeni va fi supus aprobarii prin referendum de catre cetatenii eleni. Aceeasi cetateni eleni care, de doi ani de zile, saptamanal, fac greve peste greve, unele de o violenta iesita din comun. Aceeasi greci pentru care plata impozitelor este fatis considerate o optiune constitutionala si pentru care al 14-lea salariu este un drept inviolabil.
Daca joi pietele au reactionat pozitiv la anuntul liderilor europeni, saptamana aceasta FTSE World Index a coborat cu 0,4 procente. Pretul marfurilor industriale a cazut brusc in timp ce dolarul SUA si obligatiunile americane au fost la mare cautare. Aceste reactii arata dezamagirea investitorilor fata de neputinta Uniunii Europene de a rezolva criza deficitelor bugetare, criza care se propaga pana in SUA si pana in Hong Kong, afectand comertul international, investitiile, exporturile si creditarea.
Poate este o parere personala, dar cred ca decizia guvernului elen este jignitoare la adresa eforturilor liderilor principalelor state membre UE de a rezolva criza profunda prin care trecem cu totii in prezent. Cred ca guvernul si premierul elen se gandesc cum sa isi salveze functiile, asta dupa ce zeci de ani s-au imprumutat fara limita, banii scurgandu-se in consum si dupa ce au masluit ca ultimul plastograf raportarile statistice catre UE.
Care ar trebui sa fie raspunsul Europei la decizia premierului elen? Probabil ca Grecia ar trebui invitata sa paraseasca zona euro iar bancile germane si franceze sa fie urgent capitalizate, cu orice risc. Fie prin Fondul European pentru Stabilitate Financiara, fie direct de fiecare dintre cele doua guverne interesate de pastrarea stabilitatii pietelor monetare. Dupa acest pas Grecia poate sa faca oricate referendumuri vrea, sa ia sau nu bani de la FMI (cu siguranta ca nu, cu o astfel de atitudine), sa se spele pe cap cu propriile banci care vor intra in faliment, sa isi devalorizeze moneda pana o sa ajunga cutia de chibrituri 10 milioane de drahme si sa mareasca salariile bugetarilor cat o vrea de mult actualul premier socialist sau cel care ii va urma.

Europa, incotro?

Dupa ce Grecia a primit finantare din partea Uniunii Europene (prin European Financial Stability Facility) de 110 mrd. euro, se afla azi cam in aceeasi situatie ca inainte de a primi aceasta suma uriasa. Principalii ministri de finante ai UE, intruniti saptamana trecuta la Luxemburg, au constatat cu tristete ca exista doar doua variante posibile: alocarea unei noi finantari Greciei (care déjà are un grad de indatorare de 145% din PIB, adica isi vor plati datoriile cam intr-o suta de ani) sau un hair-cut, adica taierea din principalul datoriilor statului elen catre creditorii sai privati (banci). Prima varianta este neagreata de Germania, care s-a saturat sa dea bani la toata lumea. A doua varianta inseamna, de fapt, faliment (procedura in care debitorul insolvent negociaza cu creditorii un plan de reorganizare in care acestia isi vad creantele diminuate drastic). Ambele variante au efecte asupra monedei euro. Efecte negative, evident.

In conditiile in care Irlanda pare sa urmeze aceeasi cale ca si Grecia iar Portugaliei i s-a refuzat initial (prin opozitia Finlandei) accesul la cei putin sub 100 mrd. dolari negociati cu EFSF, Europa se pare ca nu gaseste iesire din criza. Din aceasta noua criza, criza deficitelor bugetare. Toata lumea se afla acum cu ochii pe Spania care, fiind o economie mai mare decat Grecia, Irlanda si Portugalia la un loc, cantareste greu in balanta comunitara si, in special, in ceea ce priveste moneda unica. Ajungand aici, observam ca, pe fondul acestor crize bugetare, moneda euro s-a devalorizat puternic. Ce nu a facut criza financiara, cand euro nu a avut de suferit (spre deosebire de dolar), a facut criza deficitelor publice.

Spre ce se indreapta Europa? In Danemarca, Finlanda, Olanda si Ungaria, avem déjà guverne cu atitudini de extrema dreapta. Spatiul Schengen se clatina (Franta si Italia vrea masuri temporare de suspendare a libereri circulatii sub pretextul crizei refugiatilor nord-africani, Danemarca a reinstituit unilateral controlul la frontierele Schengen sub pretextul controlarii migratiei).

Avem (din decembrie 2009) Tratatul de la Lisabona, care a intrat in vigoare cu ultimul tren. Romania si Bulgaria au prins, probabil, ultimul tren spre Uniune. Valorile europene sunt puse sub semnul intrebarii in urma efectelor politicilor publice care au avut ca premise ca toate guvernele sunt responsabile ori ca bancile sunt responsabile. Ei bine, nu sunt. Moneda unica nu se poate sustine fara politici comune privind sanatatea finantelor publice. Spatiul Schengen cedeaza in fata tiganilor si nord-africanilor. Mai avem piata unica, adica piatra de temelie a Uniunii Europene mai veche de jumatate de secol iar multi se intreaba daca nu cumva am mers cu integrarea prea departe. Mult mai departe decat piata unica.

Nu vreau sa par euro-sceptic. Dar cred ca euro-optimismul a fost…prea optimist. Am considerat ca toti suntem la fel si uite ca nu suntem. Avem atitudini diferite fata de responsabilitate, integritate, incluziune sociala, legiferare sau respectarea legii. Din pacate insa, nu recunoastem public multe din lucrurile care nu merg, conform principiilor politically corectness-ului.

Ma inchin si eu zeului fotbal ? (3)

Intrebarea mi-a venit imediat dupa golul senzational al lui Semih Senturk, cu care Turcia a egalat la 1 Croatia in ultimele secunde din prelungirile sfertului de finala de la Viena. “Ce-ar fi facut ai nostri daca primeau gol in minutul 119 si dintr-o gresala de portar?” Si mi-am adus aminte ce-au facut la 0-0, din minutul 1 pana in minutul 90 si ceva al unui meci in care depindeam doar de noi: au pasat de-a latul si inapoi, dupa o strategie menita sa ne aduca triumful doar de ei inteleasa! Auzi explicatie: “Jucatorii s-au demoralizat cand au auzit ca Italia a marcat contra Frantei”! Bravo, nea Piti! Ce treaba aveam noi, de data asta, cu italienii? Daca noi bateam Olanda, jucam contra Spaniei si-l trimiteam pe Del Piero sa se plimbe cu motocicleta (am auzit ca e mare fan). Unde mai pui ca olandezii au fost baietii de treaba pana la limita ridicolului, mai trebuia doar sa-si marcheze gol singuri (puteam sa li-l imprumutam noi pe Banel).

 

In 90 de minute demne de uitare am fost “sublimi”: ne-am aratat limitele si am demonstrat ca nu avem ce cauta in elita continentala. Spre deosebire de Turcia, care a facut trei meciuri memorabile la turneul final, castigandu-si simpatia tuturor.

 

Dar, astia suntem noi, romanii: ne aparam cand trebuie sa atacam si parjolim fantanile cand trebuie sa ne aparam. Gloria ne sperie si cand ne cauta, o evitam. Cam asa a fost si la alegeri: majoritatea a preferat statul acasa si a iesit cum a iesit. Daca asa gandim, meritam sa ne conduca doctorul care nu opereaza si primarele care este. Hai noroc, sanatate, ne vedem peste patru ani, la alte europene si alte alegeri. Poate, intre timp, invatam sa atacam.