Care este rolul bisericii astazi?

către Înaltul Parinte Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane

Preafericirea Voastra,

Am aflat cu tristețe din presă de cazul posibilei evacuări a Colegiului Național ”Elena Cuza” din clădirea pe care Mitropolia Olteniei o are în proprietate. Această scrisoare este un apel pentru a reconsidera această decizie gresita atat fata de valorile creștinești pe care biserica le promovează, cat si fata de criza morala si, mai nou, financiara prin care trece tara noastra.

În contextul în care situația economică este în prezent foarte dificilă, ar fi firesc ca biserica să dea dovadă de intelepciune și să apere o instituție a cărei finalitate este viitorul copiilor noștri. Alăturarea numelui bisericii evacuarii unor elevi face, deopotrivă rău, atât familiilor afectate de o astfel de decizie cât și bisericii, ca institutie.

Prefericirea Voastra,

Cred ca acest caz disperat ar trebui sa reprezinte mai degraba un punct de reflexie si de cotitura in ceea ce priveste rolul Bisericii Ortodoxe Romane în societatea secolului XXI. Poate ca biserica ar trebui sa treaca de la simpla veghere asupra respectarii perceptelor morale si canonice la o atutudine de reala si profunda implicare sociala, in domenii unde ar putea avea un aport deloc de neglijat. Ma refer aici la educatie, asistenta medicala sau asistenta sociala. In cei 23 de ani de la revolutia din 1989 nu s-au construit, din fonduri publice nici un spital, nici o scoala, nici o gradinitia, nici un centru de asistenta sociala.

Prefericirea Voastra,

Sunt convins ca Biserica ar putea face mai mult, ca ar putea imbina propavaduirea cuvantului Domnului cu asistenta medicala, sociala sau cu educatia. Am putea avea, in loc de noi biserici sau chiar catedrale, edificii ale bisericii care sa desfasoare astfel de activitati, sub patronajul si in administrarea clericilor. In acest fel societatea isi mai poate rezolva din problemele grave cu care se confrunta, iar biserica ar veni mult mai aproape de enoriasi.

Ca jurist Înțeleg că situatia de la Craiova, cu care am inceput aceste randuri, este una reglementata de Codul Civil într-un raport juridic proprietar-chiriaș, însă m-as aștepta ca Biserica Ortodoxă Română să acționeze mai degrabă potrivit moralei crestine ale carei principii le promovează, decât ca un latifundiar care are de incasat arenda. Am convingerea că declarația purtătorului de cuvânt potrivit căreia Mitropolia Olteniei va lua și decizia evacuării în cazul în care nu se va achita chiria, este una pripită si insuficient cântărită, atâta vreme cât vorbim despre o scoala si nu despre un salon de infrumusetare ori hotel. Daca biserica si-ar reconsidera rolul intr-o societate aflata in continua degradare, ar putea, de exemplu, lua Colegiul ‘Elena Cuza’ sub auspiciile sale, ca si un inceput de colaborare intre biserica si stat. Acest lucru ar putea continua cu aparitia unor scoli, spitale sau centre de asistenta sociala patronate si administrate de biserica, in care educatia laica, respectiv asistenta medicala sau sociala sa se imbine cu educatia si grija crestina si unde parintii sa isi lase copiii in deplina siguranta, in cazul scolilor.

Preafericirea Voastra,

Rolul Bisericii în societate este unul care trimite la prețuire, ajutor social, solidaritate si, zic eu, implicare activa, iar evacuarea unei instituții de învățământ nu are nimic în comun cu niciuna dintre aceste valori.

Vă solicit cu tot respectul să reconsiderați acest caz, al Colegiului Național ”Elena Cuza”, cu toleranță creștinească si, mai ales, intelepciune.

In speranta ca aceste randuri scrise cu toata sinceritatea vor gasi ecoul potrivit, primiti va rog intreaga consideratie din partea subsemnatului.

Sebastian Bodu

Reforma educatiei

Daca ceva mergea bine inainte de 1990, ei bine, asta era educatia. Aveam un sistem performant, fapt demonstrat nu numai prin olimpiadele castigate de elevii romani, ci si prin faptul ca investitorii straini isi bazau decizia de a veni in Romania pe forta de munca ieftina si, mai ales, calificata de pe aceasta piata. Dar asa suntem noi, romanii, vrem neaparat sa reformam. Care cum vine ministru vrea sa reformeze sistemul. Nu imi aduc aminte de nici un ministru al invatamantului/educatiei care sa nu-si fi legat numele de o lege de „reforma” a domeniului. Aruncatul la gunoi cu ce a facut celalalt dinainte si aducearea de „modificari esentiale, salvatoare” a devenit ceva banal. Asadar nu stiu cat de mult am reformat economia (teoretic, ca si membri UE, avem o economie de piata functionala) insa am „reformat” cu siguranta educatia. Din temelii…

Si asa am ajuns sa avem un sistem de educatie care produce din ce in ce mai multe nulitati cu diploma universitara, elevi semianalfabeti, profesori prinsi copiind la examenele de titularizare (cati oare nu sunt prinsi?). Mai mult, am ajuns sa ne pierdem avantajul competitiv, ca si tara, de a avea o forta de munca ieftina si calificata. Calificarea s-a dus dracu’ si, culmea, toata lumea vrea 1000 euro/luna ca salariu de plecare ca doar a terminat o facultate, nu? Cum a terminat-o, nu mai conteaza. In mod ironic, costurile per elev/student au crescut exponential si, din nefericire, invers proportional cu calitatea absolventilor.