Archive for the 'politica interna' Category

Am decis să candidez independent pentru funcția de Primar al Sectorului 6.

Ne aflăm într-o situație tristă: bucureștenii din șase au ajuns să aibă de ales între (1) un individ urmărit penal de DIICOT, (2) un interlop din Clanul Sportivilor și (3) continuatorul mafiei lui Mănescu.

Mă întâlnesc cu mulți simpatizanți PNL și PSD care locuiesc în sectorul 6. Toți sunt dezamăgiți de candidații propuși de cele două partide. Îmi spun că mai bine votează cu interlopul Florescu, decât cu Gabriel Mutu sau cu Răzvan Mironescu.

Destul! Sectorul 6 are nevoie de o administrație modernă, de o viziune, dar și de ordine.

Vă chem alături de mine pe toți cei de bună credință, pe cei care vreți un altfel de sector 6. Haideți să-i batem la vot!

Se rupe USL?

Evenimentele din ultimele zile au adus in prim-planul vietii politice o serie de declaratii razboinice facute de liderii PSD si PNL, la cel mai inalt nivel. Pe marginea lor s-au (re)aprins discuțiile privind ruperea aliantei, considerată de mulți (inclusiv din partidele sale componente) una contra naturii. Începem prin a reitera ca alianța nu s-a făcut ca urmare a vreunei compatibilitati între doctrine sau programe si nici in baza vreunei afinitati personale sau prietenii între lideri. Ca si alta alianță realizată cu 150 de ani in urma intre conservatori si liberali, denumită atunci „monstruoasa coalitie”, actuala alianță s-a făcut pentru un scop comun: înfrângerea lui Traian Basescu, asa cum predecesoara s-a facut pentru inlaturarea sefului statului nou format, Alexandru Ioan Cuza, acuzat de derapaje dictatoriale.

Deși USL si-a asumat inițial orice costuri politice generate de reactia electoratului celor doua partide, electorate absolut antagonice, acestea nu au existat iar scopul care scuza mijloacele a fost imbratișat de votanti. Mai mult, prin alianța realizată, clasa politică din România a descoperit ca, atunci cand exista trei mari forte si doua dintre ele se aliaza, o scot pe a treia din joc. Initial au castigat cvasi-totalitatea presedintiilor consiliilor judetene si a marilor primarii. Iar dacă nu ar fi fost respins la Curtea Constitutionala proiectul legii electorale a USL de alegeri uninominale pe baza principiului „castigatorul ia tot” (susținută inițial de Traian Basescu), ar fi câștigat si cvasitotalitatea mandatelor de parlamentar. Ceea ce ar fi dus, in mod ironic, la ruperea USL pentru ca ar fi avut o majoritate parlamentara de 99%, restul de 1% fiind reprezentat de minoritatile nationale. Totuși, chiar si cu pastrarea principiului electiv, USL a obținut o majoritate mai mult decât generoasa ce-i permite sa facă orice, inclusiv modificarea Constitutiei.

După ajungerea la guvernare, frictiunile dintre PSD si PNL au început sa se intețeasca. Cum e si normal, rabufnirile din teritoriu au fost primele, generate de impartirea funcțiilor. Apoi de gestionarea acestora, fiecare încercând sa conserve avantajele funcției exclusiv in folosul propriei tabere. După aceea au început sa apară reacții la nivel central, dar minore, batista de pe țambal fiind relativ bine fixata de cei doi lideri ai USL (de fapt mai e si un al treilea, dar acela nu contează). Scandalul legat de Roşia Montană a făcut, poate pentru prima data, ca batista sa cadă de pe țambal. Ambii lideri ai USL au scăpat hațurile declarațiilor, ajungând la ironii personale sau legate de familia fiecăruia dintre ei. Mai mult, s-a trecut la faza amenintarilor legate de suportul parlamentar actual, respectiv de suportul electoral pentru alegerile prezidențiale. Opiniile privind rezultatul acestor declarații belicoase s-au împărțit in doua: prima, conform căreia cei doi lideri fac un joc de imagine pentru a acapara spațiul public, războiul declarațiilor fiind unul simulat. Asupra acestei opinii nu insist, pentru ca o consider stupida din doua motive. Primul, pe cine sa scoata din prim-planul declaratiilor, pe Vasile Blaga? Pe bune? Al doilea motiv este intensitatea si gravitatea declaratiilor, care ma duc cu gandul la schimbul de replici dintre Gigi Becali si Dumitru Dragomir: „M-am certat si cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat”. A doua opinie imbratișează teza ruperii USL, pe care intenționeaz sa o dezvolt.

Am sa încep cu concluzia: USL nu se va rupe. Sau, cel putin, nu se va rupe acum. Asa cum spuneam la inceput, aceasta casatorie nu s-a facut din dragoste si nici nu si-a atins inca scopul. Sa zicem, pe fondul escaladarii declaratiilor, ca liderii USL pot sa uite de scopul care i-a unit, si chiar au uitat, partial. Crin Antonescu a decarat la un post TV ca, „in anumite chestiuni Traian Basescu are dreptate”. Niciodata nu te-ai fi asteptat la o astfel de formulare din partea liderului liberal. Poate sa fie de acord cu „chestiunea”, dar nu cu Traian Basescu. Exclus. Insa ce ii uneste acum pe socialisti si pe liberali este pastrarea guvernarii, respectiv suportul politic petru prezidentiale. PSD nu este pregatit inca (matematic si politic) pentru o excludere din Guvern a liberalilor. Nu si-a consolidat o alta majoritate, deși lucrează la acest lucru. Liberalii, pe de alta parte, nu vor pleca niciodată voluntar de la guvernare. Niciodată un partid politic nu lasa guvernarea. Nu o lasa nici măcar atunci cand mai cade câte un ministru sau secretar de stat pe câmpul de lupta, ceea ce nu s-a întâmplat (încă), deci cu atat mai putin din cauza unor declaratii, oricat de dure ar fi. Nu stiu cum se va incheia episodul Rosiei Montane. Indiferent de rezultat insa (trece sau pica legea) USL nu se rupe. Așa cum nu s-a rupt nici dupa numirea sefilor parchetelor si cum nu se va rupe nici cu ocazia urmatorului diferend politic major. Oricate declaratii vor fi, pana la europarlamentare batista va sta pe tambal sau, in cel mai rau caz, intr-o rână, pe jos, pe geam, sa o vadă poporul, dar nu va fi ruptă si aruncata celuilalt in față. Si chiar dacă, in extremis, USL se va rupe, ca alianță politică, la europarlamentare (mai ales ca fiecare va candida pe liste proprii, cu susținerea propriei familii politice europene), nu se va rupe ca si coalitie de guvernare, câtă vreme PSD nu si-a construit o majoritate alternativă (pentru asta mai are de racolat parlamentari de la PPDD sau PDL) iar Crin Antonescu e perfect constientient ca, dacă PSD își pune candidat propriu, nu mai are nicio șansă să câștige alegerile prezidențiale, urmând sa piardă ulterior si președinția PNL. Pe de alta parte, Victor Ponta simte presiunea din ce in ce mai mare din partea partidului de a se angaja in cursa pentru presedintie, singura sa varianta de back-up fiind impingerea lui Sorin Oprescu (căruia tocmai i-a reconfirmat susținerea personală, in ciuda loviturii publice pe care a primit-o – prima, de altfel – legată de moartea copilului sfâșiat de maidanezi). Așadar, pana la prezidențiale, sa auzim de bine. Pe cât posibil.

Scrisoare deschisa catre Ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu

Domnule Ministru,

Va atrag atentia, in legatura cu privatizarea CFR Marfa ca, in lipsa unei notificari catre Comisia Europeana cu privire la conversia datoriilor in actiuni, exista riscul maxim ca DG Competition sa declanseze o investigatie care sa duca la recuperarea ajutorului de stat. Mentionarea, in preambulul ordonantei de urgenta privind conversia (OUG nr. 61/2013), a Comisiei Europene (alaturi de FMI si Banca Mondiala) nu tine loc de notificare catre DG Competition.

Cum conversia datoriilor CFR Marfa a fost facuta dupa ce, in prealabil, prin aceeasi ordonanta de urgenta au fost transferate datorii de la CFR SA (detinatorul infrastructurii), in schimbul compensarii datoriilor CFR Marfa fata de CFR SA, este evident ca s-a dorit ca operatorul CFR Marfa sa nu aiba datorii catre detinatorul infrastructurii, CFR SA. Adica sa ii creasca valoarea de piata.

Cum riscul de care vorbeam mai sus este real, lucru pe care nimeni nu il poate ignora, inclusiv unicul participant ramas in cursa pentru privatizarea CFR Marfa, nu pot trage decat concluzia ca, imediat dupa privatizarea CFR Marfa, va incepe un proces de transfer cu titlu gratuit sau pseudo-gratuit a tuturor activelor CFR Marfa, astfel incat, dupa terminarea investigatiei de catre DG Competition, sa nu mai existe posibilitatea recuperarii ajutorului de stat deoarece compania nu va mai avea niciun activ vandabil, lichidarea fiind eminenta.

In concluzie, va asumati gestionarea unei fraude de proportii care va arunca, din nou, Romania la marginea lumii civilizate. Stiu ca nu va intereseaza, dar poate ii intereseaza pe cei care v-au trimis in fruntea ministerului, prin votul lor.

Gigi Becali, statuie sau împăiat?

Eu nu înțeleg cum pot unii sa îl plânga pe Jiji. Cum nu merita, săracu’ de el, sa stea la închisoare, ca nu a omorât pe nimeni. Nu inteleg cum pot oameni cu o inteligenta, educație si instruire peste medie sa compatieasca un incult pana la limita semi-analfabetismului si educat la nivelul unei primate vedeta într-o grădina zoologică. Cât despre intelect, ghinionul cel mai mare al „omului” a fost ca a crezut ca, bogat fiind, e automat si inteligent. Si, din ambele posturi, bogat si inteligent, „da m… beep… la DNA”. Da m… beep… la toată tara, la toata lumea, „la tot cartierul”. Da la oameni de cultura, la jurnaliști consacrati, la reporteri, la oameni politici, la oameni de afaceri, la oameni de fotbal. E adevărat ca de la ultimii a si luat, ca deh, in fond, e limbajul specific profesiei. Iar dacă unii nu au luat pana acum e pentru simplul motiv ca nu erau in target, nu ca Jiji se lua doar de cine merita, cum credeau ei. Ce nu stiu toti acestia e ca, de fapt, au luat si ei, dar in calitate de personaj colectiv si, deci, nu au realizat. Ca orice colectiv, de altfel, doar de aia a si esuat comunismul, ca totul era colectiv, adică al nimănui. Cum nimeni nu a avut constiinta bunului colectiv in comunism, nimeni nu are nici constiinta afrontului colectiv in capitalismul de mahala. Ba se mai si distreaza tamp de cum l-a făcut Jiji albie de porci pe unul, pe altul, pe toti ceilalti dar nu pe el.

E adevărat ca Jiji nu a omorât pe nimeni. Nu a tâlhărit si nu a violat. Dar de cand Codul Penal se reduce la omor, tâlhărie si viol? Sa înțeleg ca avem un Cod Penal prea stufos, cu prea multe infracțiuni? Ca talharirea statului nu se pune? Ca darea de mita nu se pune? Ca insulta si calomnia sigur nu se mai pun, e clar, asa a zis CEDO. Doar ca CEDO domiciliaza la Strasbourg, pe malul Rinului, nu la Bucuresti, pe malul Dambovitei, cu Jiji in prime-time la toate televiziunile dornice de rating ieftin. Iar dacă am aplica argumentul mult spus sofist ca si alții fac la fel sau ca au furat mai mult si nu au patit nimic (e adevărat, nu toți, dar din ce in ce mai mulți) am ajunge sa nu mai condamnat pe nimeni ca „de ce se fie ala primul”? De ce nu începem cu alții? Adică Parchetul sa aibă o lista de condamnabili si sa o ia, eventual, in ordinea prejudiciului, așteptand pana prinde pestele cel mai mare (care o fi ăla, ca părerile sunt împărțite). Sau, in cel mai rau caz, sa o ia in următoarea ordine: întâi uratii, piticii si ciufutii, apoi boschetarii, apoi politicienii, apoi vecinii care au doua masini si ocupa prea mult spatiu in parcare, apoi manelistii sau rockerii, dupa caz, apoi oamenii din fotbal si, cu voia Dvs., ultimul pe lista, Jiji.

Faptul ca Jiji e la pușcărie poate a mai daramat un mit, cel al lui Robin Hood sau Iancu Jianu de tip modern: ia de la stat (adică de la nimeni) si da la săraci. Si nu pateste nimic. Ba le mai tranteste si cate o m… beep… E bogat si da la saraci sub forma de biserici sau direct din buzunar, in bancnote de 50 si 100 de lei. Deci un model de urmat in viata. Dar nu toata lumea are norocul sa cumpere terenuri pe doi lei pentru oierit si sa se trezeasca peste 10 ani ca valoreaza milioane, după care sa mai facă si câte un schimb „avantajos” cu vreun minister, pentru a-si spori un pic averea. Si atunci, din tot ce are Jiji, copiatorii lui se descurca doar la partea cu datul m… beep… si o dau si ei cui pot: la profesorul de la scoala, la câte un coleg mai ochelarist, la câte un poliţist care are tupeul sa îi oprească in trafic, la câte un mos care traversează prea încet strada.

E adevărat ca, deocamdată, multi sunt încă prinși in paradigma „Free Gigi”, sperând într-o rasturnare de situație. Sau într-o minune crească, la ce pile divine părea ca are Jiji care, așa cum ne-a obișnuit, comunica din cand in cand direct cu Dumnezeu. Poate îl gratiaza Base, poate vin bodyguarzii si îl scot din pușcărie ca-filme, poate cade un trăsnet peste gardul de la Rahova. Poate. Dar nu se va întâmpla nimic din toate astea. După doi ani va începe sa solicite eliberarea conditionata si va ieși după aproape trei. Carti nu va scrie ca nu il va crede niciun judecator, cand el de abia a reusit sa citeasca una, a lui Coelho, si aia pe pasaje, ca nu i-au placut toate. Deci e „Three Gigi” (felicitări celui cu ideea), dupa cum a stabilit Înalta Curte de Casatie si Justiție.

Ce nu știu toți cei care l-au luat drept model de urmat in viata si/sau ii plâng pe umăr, in privat, pe retelele de socializare sau la TV, e ca Jiji e ca si terminat. Peste trei ani, cand va ieși, nu va mai avea nimic. Clubul i-l va lua Hrebe sau altul (sa nu uitam ca acțiunile Stelei nu mai sunt pe numele lui, gratie subsemnatului care l-a determinat sa se fereasca de o eventuala executare silită), despagubirile catre stat si banii confiscati de DNA însumează si ei vreo 2 milioane de euro cash, terenurilor le-a scăzut valoarea si lichiditatea si o sa continua sa scadă, influența si-o va pierde. In lumea in care s-a învartit Jiji trei ani de parnaie înseamnă mult. Al Capone a stapanea un stat întreg cand a intrat la Alcatraz si, cand a ieșit, era zero. A murit la 48 de a ani jigarit si bolnav.

Scrisoare deschisa catre V. Ponta. Gresita transpunere a Directivei prvind discriminarea.

Domnule Prim-Ministru,

In data de 16 martie a.c., Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii a initiat un proiect de ordonanta de urgenta pentru modificarea OG 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor faptelor de discriminare. Printre alte modificari, conform art. 10 litera c), „refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinaţie de locuinţă” constituie contraventie (daca fapta nu constituie infractiune), atunci cand se face in mod discriminatoriu fata de o persoana de o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala, varsta, sex sau orientare sexuala.

In nota de fundamentare a proiectului de ordonanta se aduce, ca argument principal, depăşirea datei limită pentru transpunerea corectă şi completă în legislaţia naţională din România a Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică.

Domnule Prim-Ministru,

Textul articolului 10, mai sus amintit, se refera (si) la vanzarea sau inchirierea unui bun (deosebirea dintre textul propus spre amendare si textul actual fiind o exceptie de la caracterul discriminatoriu al refuzului de a vinde sau inchiria, care se elimina). Prin prezenta scrisoare deschisa va semnalez ca un contract de inchiriere a unei locuinte este un contract intuitu personae, adica incheiat in considerarea calitatilor personale ale co-contractantului (chiriasului). Este deci dreptul suveran al proprietarului de a decide cui inchiriaza, adica de a selecta chiriasul pe orice fel de criterii, refuzul de a inchiria (si chiar de a vinde) o locuinta catre o anumita persoana neputand face obiectul vreunei cenzuri. Repet, definitia caracterului „intuitu personae” este aceea in care persoana co-contractantului este determinanta la incheierea contractului, determinarea facandu-se exclusiv de catre proprietar, in cazul in speta, dupa criterii de el stiute, fie acestea obiective sau subiective. In plus, conform Codului Civil, in materie de inchiriere, proprietarul are dreptul de a interzice chiriasului subinchirierea sau cesiunea contractului catre o alta persoana, tocmai pentru a preveni situatii in care sublocatarul sau cesionarul este o persoana neagreeata. In concluzie, daca in materie de servicii de orice natura destinate clientilor de orice fel, este de inteles sanctionarea refuzului de a presta un astfel de serviciu catre orice persoana, (in special) in materie de inchiriere a unei locuinte lucrurile stau cu totul altfel.

Domnule Prim-Ministru, directiva europeana a carei transpunere corecta se solicita a se realiza prevede urmatoarele, inclusiv in materie locativa:

„Article 3 Scope
1. Within the limits of the powers conferred upon the Community, this Directive shall apply to all persons, as regards both the public and private sectors, including public bodies, in relation to: (…) (h) access to and supply of goods and services which are available to the public, including housing.”

Dupa cum vedeti, textul directivei se refera la „accesul la furnizarea de bunuri si servicii ce sunt disponibile publicului, inclusiv in materie locativa”. In sensul directivei, „furnizare de bunuri si servicii ce sunt disponibile publicului” este evident ca inseamna:
1. O oferta constanta facuta catre publicul larg (de exemplu, prin expunere, prin reclame, promotii sau alte mijloace comerciale);
2. A priori nu pot fi stabilite criterii de determinare, nu doar cele legate de rasa, sex, varsta etc., cu exceptia bunurilor cu regim special (alcool, tigarete, medicamente etc.).

Aplicand interpretarea de mai sus in materie locativa, rezulta ca directiva se refera la vanzarea sau inchirierea de bunuri imobile, ca activitate profesionala (de stat sau privata). De exemplu, vanzarea de locuinte prin ANL, vanzarea unor cladiri ale RAAPPS, executari silite imobiliare sau vanzarea de locuinte intr-un complex rezidential privat de catre dezvoltator, respectiv inchirierea unor spatii de locuinta cu titlu profesional (cam greu de intalnit in practica, birourile intr-un centru de afaceri nefiind locuinte iar hotelaria nefiind o inchiriere ci o prestare de servicii, deci ambele adresate publicului larg). In materie de terenuri, textul directivei s-ar aplica pentru situatia in care s-ar vinde loturi de teren pentru constructia de locuinte. Asadar, textul comunitar nu se refera la actele juridice avand ca obiect vanzari sau inchirieri individuale, unde dreptul proprietarului de a-si alege cumparatorul si, mai ales chiriasul, nu poate fi cenzurat in nici un fel. De altfel cred ca ar fi dezastruos si hilar in acelasi timp sa sanctionezi contraventional o pensionara care inchiriaza o camera la „o studenta”.

In ceea ce priveste cuantumul amenzilor, acesta creste de la 200-2.000 de lei pentru discriminarea unei persoane fizice, respectiv 400-4.000 de lei pentru discriminarea unui grup sau comunitate, la 1.000-30.000 de lei, respectiv 2.000-100.000 de lei. Si aici revin cu exemplul de mai sus: o amendati pe pensionara cu amenda maxima de 30.000 de lei pentru tripla discriminare, pe criterii de varsta, categorie sociala si sex? Dupa care, neavand bani pentru amenda, o executati silit, o scoateti in strada si ii vindeti casa la licitatie, deci nediscriminatoriu? Directiva vorbeste despre caracterul efectiv, proportional si disuasiv al sanctiunilor. Aceasta sintagma este una generala, regasita in orice directiva. Asadar o sanctiune, inainte de a fi disuasiva, trebuie sa fie proportionala.

In concluzie, domnule Prim-Ministru, va solicit sa reanalizati textul proiectului de ordonanta de urgenta supus aprobarii si sa acomodati acest text – ce reprezinta o transpunere – atat cu prevederile Codului Civil, cat si cu cele corect interpretate ale Directivei 2000/43/CE.

In curand refuzul unei cereri in casatorie a fi considerara discriminare?

Domnule Presedinte al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii,

In prezent, institutia pe care o conduceti a initiat un proiect de ordonanta de urgenta pentru modificarea OG 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor faptelor de discriminare. Printre alte modificari, conform art. 10 litera c), „refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinaţie de locuinţă” constituie contraventie (daca fapta nu constituie infractiune), cand se face in mod discriminatoriu fata de o persoana de o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala, varsta, sex sau orientare sexuala.

Va aduc la cunostinta, pe aceasta cale, ca un contract de inchiriere este un contract intuitu personae, adica incheiat in considerarea calitatilor personale ale co-contractantului (chiriasului). Asadar este dreptul suveran al proprietarului de a decide cui inchiriaza, de a selecta chiriasul pe orice fel de criterii, refuzul de a inchiria catre o persoana neputand face obiectul vreunui scrutin. De asemenea, conform Codului Civil, proprietarul are dreptul de a interzice chiriasului subinchirierea sau cesiunea contractului catre o alta persoana, tocmai pentru a preveni situatii in care sublocatarul sau cesionarul este o persoana neagreeata. In concluzie, daca in materie de servicii de orice natura destinate clientilor de orice fel, este de inteles sanctionarea refuzului de a presta un astfel de serviciu catre orice persoana sau, daca in materie de vanzare, putem spune ca banii n-au miros, in materie de inchiriere lucrurile stau cu totul altfel.

In conditiile in care proiectul de act normativ se afla in dezbatere publica, va adresez intrebarea legitima daca aveti de gand sa propuneri si modificarea Codului Civil? Sau, mergand mai departe pe firul logicii proiectului, daca intentionati sa introduceti pe viitor, ca si contraventie (ori infractiune), inclusiv refuzul de asociere intr-o societate comerciala sau, de ce nu, refuzul unei cereri in casatorie, aceastea fiind tot contracte intuitu personae?

De asemenea, va intreb public, daca vreti sa depasiti orice record national cu privire la limitele amenzilor aplicate, in conditiile in care, conform proiectului, „contraventiile (…) se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 30.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate”?

In final va atrag atentia ca proiectul de ordonanta reprezinta transpunerea unei directive europene si nu a unui regulament si, prin transpunere, directiva trebuie adaptata la specificul legislatiei nationale.

Capitala Regiunii Sud-Est la Constanta

Solicit primarului Constantei, Radu Mazare, sa isi exercite influenta politica in USL pentru a modifica proiectul de regionalizare a Romaniei, conform caruia resedinta Regiunii Sud-Est, cuprinzand judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea va fi în municipiul Brăila. Indiferent care au fost criteriile dupa care s-a facut aceasta desemnare, nu exista nici un motiv economic, administrativ sau geo-politic pentru care resedinta sa nu fie municipiul Constanta ci municipiul Braila sau oricare alt municipiu de pe raza noii regiuni. Este pur si simplu o bataie de joc si o insulta la adresa locuitorilor celui mai mare si mai important oras al regiunii.

Daca primarul Mazare nu intervine pentru a modifica aceasta decizie injositoare, voi solicita public organizarea unui referndum local, astfel incat presiunea asupra primarului, singurul care poate propune organizarea referendumului, sa vina chiar din partea partea constantenilor. E adevarat ca primarul Constantei, bucurestean fiind, nu prea e interesat de astfel de detalii, in speta unde va fi capitala regionala. Probabil ca, daca nu ar fi Braila, ar putea fi si Rio de Janeiro.


Iunie 2017
L M M M V S D
« Aug    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Blog Stats

  • 110,626 hits