Lasa, ca se poate si asa!

Guvernul taie salariile, pensiile, ajutorul de somaj, alocatia de maternitate, bursele s.a. Din investitii oricum nu prea mai ramasese mai nimic. PIB-ul de anul asta va fi pe 0 in cel mai optimist caz, ceea ce inseamna ca nu se intrevede vreo speranta in reducerea deficitului prin cresterea veniturilor statului.

Sindicalistii sunt in strada, fac cu schimbul. Pensionarii isi dau demisia din PD. Partidele de opozitie ne arata cum sunt ele devastate de mila bugetarilor si pensionarilor. Dl. Ponta a gasit solutia iesirii din criza: revenirea la cota progresiva de impozitare, adica sa ia mai mult de la bogati si mai putin de la saraci. Prin mai mult intelegand o cota mai mare, pentru ca, si in sistem de cota unica, in suma absolute „bogatii” (adica angajatii de la privat, in general, respectiv de la multinationale, in particular) contribuie mai mult decat „saracii”. Adica adio avantaj competitiv al Romaniei in atragerea de investitii straine directe, singurele in masura sa ridice economia din mocirla. Dl. Antonescu ne spune ca are masuri anticriza. Care sunt alea? A inventat dl. Antonescu roata si n-a primit inca premiul Nobel pentru economie?

De fapt lucrurile stau cam asa: dl. Ponta si dl. Antonescu stau pe margine si se fac ca plang pe umarul celor care acum sunt in strada, dar de fapt se bucura ca niste copii idioti ca gogoasa a explodat in timp ce la guvernare sunt altii. Asta dupa ce, intre 2006 si 2008, cheltuielile cu salariile bugetare au crescut cu 110%! A crescut eficienta administratiei publice cu 110%? Pe dracu! In 2009, PSD vota frenetic, impreuna cu PD-ul, legea care transforma functionarii publici cu functii de conducere in manageri…scuze, in „manageri” (ghilimelele sunt absolut necesare). Au ajuns astfel sa conduca structuri descentralizate ale institutiilor publice fosti stripperi, soferi, ospatari s.a. (in fisc, intr-un judet, a ajuns director unul venit de la societatea de salubrizare). Era la guvernare, ce-i pasa? Ca doar, vorba aia, e hot sau prost (sau si una si alta), dar e al nostru. Si uite asa, aia pusi de PNL (care ii inlocuisera pe cei de la PD prin diverse artificii facute la Legea functionarului public) au plecat acasa, asteptand salariul pentru faptul ca, fiind dati afara printr-o lege neconstitutionala, instantele i-au repus in drepturi, in timp ce noii manageri se calificau la locul de munca, dupa reteta patentata la cel mai inalt nivel de dl. Bogdan Olteanu, care se califica la locul de munca oferit de partid (in speta, Viceguvernator al BNR).

A explodat, dupa cum ziceam gogoasa. Orice om cu capul pe uneri stia ca va exploda. Ca bugetul nu mai poate sa sustina aceste cheltuieli uriase cauzate de politicianism (votul cu doua maini a oricaror propuneri de majorare de pensii si salarii, ca doar nu da nimeni din buzunar ci din bugetul statului, adica din banii nimanui), incompetentei („managerii” calificati la locul de munca fiind doar un exemplu aleatoriu) si coruptiei (aici e treaba DNA-ului sa dea exemple). Stia si PNL atunci cand a votat, alaturi de PSD  propunerea d-lui Geoana de majorare a pensiilor cu 30%. Stia si PSD atunci cand a votat, alaturi de PD propunerea aceluiasi domn Geoana de majorare a salariilor profesorilor cu…50%. Bine ca nu s-a votat si propunerea aceluiasi domn Geoana de alocare a 20.000 euro romanilor care se intorc in tara🙂 Lasand gluma la o parte, bine ca dupa alegerile prezidentiale au fost suspendate efectele legii de majorare a salariilor profesorilor, pentru ca legea s-ar fi aplicat doar vreo trei luni, cam pentru atat ajungeau banii din buget.

Ghinionul PD? Ca gogoasa s-a spart pe guvernarea PD. Norocul PSD si PNL? Ca sunt in opozitie. Dar daca erau la putere, ce ar fi facut? Pai, cu dl. Antonescu prim-ministru am fi avut un guvern format din domnii: Vosganian, Rusanu si Fenechiu (prin interpusi, desigur, in cazul d-lui Fenechiu). Pai, din ce a demonstrat dl. Vosganian ca ministru, am inteles ca el e un mare specialist al provocarii crizei si nu al solutionarii. Ca asta a insemnat cheltuirea iresponsabila a banilor din privatizarea BCR in loc sa mearga pe investitii, conform destinatiei legale, suspendarea emisiunilor de obligatiuni de stat, acceptarea cresterii numarului de salariati bugetari cu 110% , supraestimarea cu buna stiinta a veniturilor bugetare pentru a putea acomida cheltuieli generoase si, bineinteles, cresterea pensiilor cu 30% peste noapte, crestere stearsa intr-un an de zile din cauza inflatiei…

Ce ar fi facut dl. Ponta stim, ar fi desfiintat cota unica si, nu numai ca nu mai venea nici un investitor strain, dar plecau si aia care au venit intre 2005 si 2008. Plecau in Bulgaria, in Croatia sau chiar in Vietnam, Brazilia, China sau India (ca mai bine mai departe, dar mai bine si mai ieftin decat aproaope, dar mai prost si mai scump). Si vedeam eu atunci de unde mai platea dl. Ponta pensii pentru cei carora astazi le plange pe umar.

De fapt toata problema se reduce la un singur lucru: noi, romanii, nu suntem nemti. Nu suntem nici macar francezi sau italieni si, cu siguranta nu suntem elvetieni. Ce ne ghideaza pe noi in viata e principiul neaos ca „lasa, ca se poate si asa”. Ei, uite ca nu se poate. Sau se poate cat se poate, pana cand nu se mai poate. Si atunci cand nu se mai poate, bubuie tot ce s-a acumulat in perioadele de „lasa, ca se poate „, ca acum.

De ce imi permit sa scriu acest lucru? Deoarece intre 2005-2007 am condus ANAF-ul, perioada in care colectarea la bugetul de stat a atins cel mai ridicat nivel de cand s-a inventat fiscul in Romania. Da, o sa spuneti ca atunci era crestere economica. Asa e, dar colectarea in 2006 a fost de 4,5 ori mai mare decat cresterea economica. A fost de aproape 1% din PIB… (dl. Isarescu spunea recent ca Romaniei ii este imposibil sa ajunga la o crestere a colectarii cu 2% din PIB; poate, dar 1% a crescut si, cine stie ce ar fi fost daca mai conduceam fiscul doi ani).

Scurt, dar vioi, cum s-ar zice. N-a tinut decat doi ani din patru pentru ca dl. Tariceanu (impins de d-nii Antonescu si Orban), a considerat de cuviinta sa ma elibereze din functie pentru ca am criticat taxa de prima inmatriculare. Cica nu am fost solidar cu guvernul din care faceam parte. Cum dracu sa fii solidar cu o masura dispusa in dispretul unei directive europene fundamentale din punct de vedere economic (piata comuna), masura dispusa exact in momentul la care aderam? Adica facem toti eforturi pentru a implementa aquis-ul, recuperam interzierile catastrofice ale celor de la PSD, intram in UE cam pe nemeritate, din punct de vedere economic (adica aia ne primesc in casa lor chiar daca nu prea indeplineam conditiile) si, cand trebuie sa le respectam regulile care devin si ale noastre tu, Primul Ministru al tarii care a intrat astfel (si care are, in afara Bulgariei, cea mai mica contributie la bugetul UE) si tu, Ministrul Finantelor Publice ziceti: „da-i naibii cu directiva lor, lasa ca se poate si asa„.

0 Responses to “Lasa, ca se poate si asa!”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Mai 2010
L M M M V S D
« Apr   Iun »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Blog Stats

  • 109,030 hits

%d blogeri au apreciat asta: