Ultima reduta cazuta pe altarul politicii: BNR

Este incredibila inconstienta si iresponsabilitatea unui partid politic (PNL) de a trimite in Consiliul de Administratie al BNR un personaj care nu s-a remarcat prin nimic decat prin actiuni politice. No offence, dar BNR inseamna altceva. Mai mult, functia de Viceguvernator este una executiva, ceea ce inseamna ca Bogdan Olteanu va coordona o serie de Directii si Directii Generale ale bancii centrale. Ce cauta acolo un om care nu are minima calificare pentru a ocupa un astfel de post?! Si nu scriu aceasta intrebare (retorica, evident) in calitate, la randul meu, de membru al unui partid politic (PDL), ci o fac ca om care, din cei 10 ani de activitate in domeniul privat, 8 au fost in banking si investment banking (in companii multinationale). Imi aduc aminte ca acelasi soc l-am avut in 1998 (pe cand nu aveam nicio treaba cu politica) cand Radu Vasile a anuntat ca isi doreste functia de Guvernator al BNR. Din fericire, clasa politica de la acel moment a avut taria sa spuna “nu” unei astfel de idei traznite. Din pacate, acum nebunia s-a produs.

Desigur, simpatizantii liberali vor spune ca e baiat destept, se descurca. Sau ca are studii. Pai, gaseam inca 1 milion de persoane cu aceleasi studii! Iar o astfel de functie prespune mult mai multe calitati decat inteligenta (daca exista la Bogdan Olteanu), insusi Mugur Isarescu spunand-o destul de clar, inainte ca partidele sa-si desemneze candidatii: acestia ar trebui sa aiba experienta bancara si mai mult, experienta internationala. Asadar, daca Bogdan Olteanu si-a propus sa invete banking si macroeconomie, putea sa faca niste cursuri si sa se angajeze la BNR in pozitia de tucalar - ca asa e la inceput - si sa ceara sprijin politic peste vreo 10-15 ani. Dar nu, dl. Olteanu a sfidat orice regula profesionala si morala si a tintit direct functia de Viceguvernator iar peste 7 ani va tinti cu siguranta chiar  functia de Guvernator.

Pentru cine nu il cunoaste pe Bogdan Olteanu pot sa spun ca acesta nu va avea o atitudine de om care isi stie nivelul de bancher (adica zero, experienta lui profesionala extrapolitica reducandu-se la avocatura de cabinet individual, adica divorturi si majorari de pensii alimentare) ci va afisa, cu binecinoscuta-i aroganta si superioritate, o atitudine de atotcunoscator.

In final, ma intorc la ideea de la inceputul postului: este asta o atitudine responsabila din partea unui partid care, mai ales in aceste zile, ne vorbeste de responsabilitate? Nici macar PSD-ul, cunoscut fiind ca partid care nu are nici un fel de scrupul,  chiar daca a propus (acum 7 ani si acuma) candidati care au avut expunere politica (Florin Georgescu sau Eugen Dijmarescu), macar nimeni nu le poate nega acestora experienta profesionala.

P.S. Rog pe cei care vor sa scrie pe marginea acestui post si care au idei putine si fixe sa nu zica de mine ca ce am cautat la ANAF (care, pe vremea mea, a avut cele mai bune rezultate din istoria fiscului si asta nu zic eu, zic datele statistice romanesti si europene) pentru simplul motiv ca, pe cand functia de secretar de stat este una eminamente politica (evident ca fiecare partid este responsabil ca politicianul numit intr-o astfel de functie sa aiba si o experienta profesionala adecvata), functia de membru al Consiliului de Administratie al BNR este una eminamente tehnica, partidele avand responsabilitatea de a acorda sustinere politica unor persoane (de preferinta apolitice) cu un CV impecabil.

P.P.S. Zice pe la televizor ca in spatele acestei combinatii sta tot eternul si fascinantul Hrebenciuc…

Oprescu si Pasajul Unirii

Laudabila initiatia Primarului General de a moderniza Pasajul Unirii, geniala ideea de a-l placa cu granit. Pacat ca nu l-a impodobit si cu cristale Swarovski, sa vada soferii pe unde conduce. Asteptam Disneyland-ul promis in Parcul Tineretului (poate ii anunta cineva si pe americanii de la Walt Disney Company, ca ei nu stiu). In rest, sa auzim de bine, adica din nou cel mai lung carnat din lume, cei mai multi Mosi Craciuni, cele mai aurite ceasuri publice s.a. Ca, vorba domniei sale: “Daca sunt bani, de ce sa nu-i cheltuim?”. Daca mai raman ceva fonduri dupa plata studiului de fezabilitate pentru autostrada suspendata (sa moara japonezii de ciuda!), dl. Primar General Sorin Oprescu poate sa mai aleaga una sau mai multe din urmatoarele idei: delfini in Lacul Herastrau (se adapteaza ei la apa dulce, nu-i problema), garduri din Titaniu pe marginea strazilor, chezlonguri pentru fetele de pe centura, palmieri pe Magheru (pardon, asta a fost ideea lui Mazare), zgarzi Louis Vuitton  pentru maidanezi, cascada in Dealul Mitropoliei, tramvaie tunate si, the last but not least, cea mai mare gogoasa din lume!

Ce-a ajuns Constanta

Am mai vazut orase (incepand cu Bucurestiul) unde, intre case, s-a ridicat un bloc. De locuinte sau business center. Nasol…dar nu credeam ca o sa vad case aparute printre blocuri. In Constanta, in locul parculetelor dintre blocuri au aparut asadar vile si viloaie, de ti se crapa retina de “frumos” ce e. Fara sa te pricepi la urbanism. S-a ras un sfert din Parcul Tabacariei ca sa se faca loc unui mall sau a disparut intreg parcul de langa podul din Km. 4-5 ca sa se faca loc unui Doraly din tabla (astea deja sunt fapte istorice). 

In rest, un kitsch desavarsit. Orasul vechi zace in mizerie, leii de pe Casa cu Lei mai au putin si o sa cada cuiva in cap, salvandu-se in acest fel bani din bugetul local deoarece, in lipsa amaratului care s-a gandit sa treaca pe acolo, ar fi cazut direct pe asfalt si ar mai fi facut o groapa pe care primarul ar fi asfaltat-o cu surle si trambite, dupa ce majora in prealabil taxa de bariera pe motiv ca respectivul era turist.

In Mamaia au aparut hoteluri de prost gust pe malul Siutghiolului si blocuri faraonice pe malul marii, la iesirea din statiune. Pe plaja nu mai e loc de “beach cluburi” care concureaza intre ele la capitolul decibeli iar preturile la hotelurile privatizate de Agaton catre “investitiri strategici” sunt pe masura decibelilor. Si ne mai miram de ce merg romani in vacanta de vara in Turcia, Grecia sau Bulgaria, in loc sa continuie programul “Made in Romania” a lui Nastase…Bulgaria, pentru cei care nu stiu,  se invecineaza la nord cu Romania si are litoral tot la Mare Neagra…insa hotelurile formeaza cate un resort iar proprietari sunt Neckermann sau TUI. Dar noi avem pe litoral ceva ce ei nu au: avem Bamboo! Le-am tras-o! Suntem cei mai tari din estul Europei…

Acum se vrea si autorstrada suspendata peste plaja (pe sub telegondola sau pe deasupra ei?). Asta e, ce sa-i faci, daca orasul nu are decat trei granite in loc de patru (a dracu’ marea asta, ne-a vaduvit de o granita intreaga! huo!!) si primarul saracul a fost nevoit, obligat, fortat deci de imprejurari sa intre peste parcuri si plaje cu betonul si cu asfaltul…

Avertisment gripa porcina

Ministerul Sanatatii ne transmite prin toate canalele media un avertisment despre cum sa ne pazim de virusul gripei porcine in care recomandarea nr. 1 este aceea de…a nu intra in contact cu persoanele bolnave. Pai, in afara de cele cateva 10-12 cazuri de persoane carora li s-a constatat existenta virusului si de care ar putea sa se fereasca familia si rudele care intentionau initial sa vina la pupat la spital, unde sunt internate, ceilalti umbla liberi pe strada. Si nu sunt nici mai verzi la fata si nu au nici ochii galbeni. Asa ca, inainte de “a intra in contact” cu o persoana, nu putem decat sa o intrebam daca nu este purtatoare a virusului cu pricina. De exemplu, la alimentara, inainte de a cere un kil de carne, vom fi intrebati de vanzatoarea de la galantar daca nu cumva… Sau, inainte de a-l scoate la tabla pe elev, profesoara il va intreba daca nu cumva…acelasi lucru (asa ca, dragi elevi, stiti ce raspuns sa dati pentru a evita iesitul la tabla). Iar de acum inainte, orice fel de intalnire amoroasa se va face pe baza prezentarii, de catre ambele parti, a certificatului medical elberat de spitalul de boli contgioase din localitate, certificat valabil, evident, doar 24 de ore.

Celelalte recomandari se refera la evitarea aglomeratiilor (metrourile si autobuzele vor fi, deci, goale iar Metrorex si RA de transport in comun vor da faliment) si spalatul pe maini. Pe dinti nu e nevoie (aia e din alt spot).

In concluzie, multumesc Ministerului Sanatatii si firmei de publicitate care a realizat spotul radio-tv cu pricina ca ma pazeste in mod real de pericolul contractarii virusului respectiv. Cum as fi intrat eu, altfel, in contact cu toti gripatii si gripatele si cum as fi continuat sa trec, ca prostu’, prin locuri aglomerate. Ca sa nu mai spun de lenea de a ma spala pe maini (cu sapun) care m-ar fi cuprins, in lipsa acestui spot…

Oricum bine ca nu le-a venit si ideea de a spune ca sapunul X e cel mai bun contra gripei porcine, cum au facut altii, inaintea lor, cu detergentul anti-gripa aviara.

Cat ar trebui sa castige un europarlamantar? (leapsa)

Am de ceva vreme in minte o tema care a creat dezbateri atat in media traditionala cat si in zona de online.  Sincer sa fiu, as vrea sa stiu care este opinia voastra vis-a-vis de acest subiect, asa ca lansez  « leapsa »  si o dau mai departe bloggerilor din blog-roll-ul meu, dar si tuturor celorlalti interesati sa o preia.

Intrebarea este : Cati bani pe luna ar trebui sa primeasca lunar un europarlamentar roman, in decursul unui mandat?

Pentru ca asa este normal, voi incerca sa raspund eu in prima faza dar trebuie sa recunosc ca astept cu interes sa vad ceea ce ganditi voi, aflati « de partea cealalta a fluturasului cu salariul ».

Bun, este deja cunoscut faptul ca noii europarlamentari ce vor fi trimisi la Bruxelles vor primi acelasi salariu (€4500 net) ca si cei din tarile cu state mai vechi in Uniunea Europeana (statul care i-a trimis acolo putand sa opteze insa in a pastra vechiul sistem de plata, respectiv acela conform caruia salariul unui europarlamentar sa-i fie platit de statul care l-a trimis, fara a fi insa mai mic decat salariul unui parlamentar intern, sistem aplicabil mai ales celor care ar pierde primind de la Parlamentul European doar €4500 net, considerandu-se salariile initiale ca drepturi castigate).

Tinand cont de discrepantele mari existente acum s-ar putea spune ca este un lucru corect in sensul in care un europarlamentar roman primea aprox. € 1.000 (cel mai mic salariu) iar unul italian € 12.000 (cel mai mare salariu), desi realizeaza aceeasi munca (relativ, pentru ca europarlamentarii italieni sunt pe locul 1 la absenteism). In plus, nici cheltuielile de transport nu vor fi platite conform distantei parcurse, cum se intampla acum, ci in functie de costurile nominale ale deplasarii (pentru ca una e sa vii din Luxemburg si alta e sa vii din Romania sau Portugalia).

Trebuie sa fie un astfel de salariu suficient de motivant pentru un europarlamentar, in sensul in care acesta sa poata avea un trai linistit si se poate pune pe primul loc activitatea din Parlamentul European si nu alte lucruri?  Putem recunoaste faptul ca responsabilitatea care planeaza asupra unui europarlamentar este cu mult mai mare decat cea a parlamentarului national? Pentru ca o greseala in Parlamentul European costa intrega Europa, unde mai pui si prejudiciile de imagine ale tarii tale create atunci cand « dai cu bata in balta ».

Elementele expuse mai sus sunt valabile pentru cei ce isi asuma aceasta responsabilitate si care au constiinta faptului ca li s-a acordat un vot de incredere in primul rand.

Intre o functie obtinuta pe criterii politice/electorale si o functie in domeniul privat exista asemanari in ceea ce priveste criteriile dupa care se realizeaza remunerarea? Putem vedea obtinerea unui mandat politic din aceeasi perspectiva prin care un angajat intr-o corporatie isi gestioneaza cariera profesionala?

Daca in privat o persoana care are rezultate este propusa pentru avansare presedintelui companiei care ia hotararea, in politica partidul garanteaza pentru candidatii sai. Teoretic, in ambele cazuri salariul este un element definitoriu in evolutia profesionala a unui individ si este cel care produce performanta. Intr- corporatie, cu o remuneratie motivanta, angajatul este stimulat sa munceasca mai mult, mai atent, cu mai multa inventivitate, mai constiincios si sa isi asume riscurile unei decizii, atunci cand ajunge intr-o functie de decizie (manageriala). Se aplica aceleasi criterii si pentru cei care lucreaza la stat, fie ei functionari publici, alte categorii de bugetari sau demnitari (parlamentari, ministri, seccretari de stat)? In cazul demnitatilor publice, seful de partid este cel in masura sa te ia la intrebari, ca si politician, si sa te traga la raspundere daca nu ai respectat angajamentul pe care ti l-ai luat in fata partidului si in fata alegatorilor. La modul strict ideal, actul de a vota este un contract intre votant si om politic in care fiecare trebuie sa isi indeplineasca clauzele (J.J. Rousseau). Daca cetateanul este de acord ca tu sa fii bine remunerat pentru activitatea ta, este obligatoriu sa ai activitate si sa ii reprezinti interesele.

In contextul general in care imaginea oamenilor politici nu este cea mai curata din cauza unor exemple negative  intens mediatizate (pe buna dreptate, si acestia nu-si merita salariul si oricum, poate au si alte venituri fata de care salariul nu mai conteaza), prin argumentarea anterioara am toate sansele sa par un idealist. Cu orice risc, imi sustin principiile si lucrurile in care cred. Mai mult decat atat, asa cum am spus si la inceputul acestui post, sunt interesat de parerile voastre asupra acestui subiect.

Asadar, in functie de ce ar trebui stabilit salariul unui europarlamentar? Ar trebui sa conteze faptul ca face naveta dus-intors in fiecare saptamana Bucuresti-Bruxelles sau Bucuresti-Strasbourg via Praga, Amsterdam, Paris, Frankfurt etc. (avand in vedere ca nu este cursa directa)? Ar trebui sa se tina cont ca a dormi intr-un hotel trei-patru nopti pe saptamana timp de 5 ani (cat dureaza un mandatul) nu e acelasi lucru cu a dormi acasa la tine? Ar trebui sa se tina cont ca a avea acest venit pe care, in cea mai mare parte il cheltuiesti intr-un stat unde veniturile si preturile sunt mult mai mari ca in Romania nu e acelasi lucru cu a avea respectivul venit in Romania? Ar trebui sa se tina cont ca deciziile pe care le iei influenteaza soarta intregii Europe unite?

Apoi, cu ce trebuie comparat salariul unui europarlamentar? Cu salariul unui profesor de liceu (ca sa iau un exemplu dat atat de fercvent, incat a ajuns un etalon)? Cu salariul unui senator sau deputat? Cu salariul unui comisar european (aprox. € 17.000/luna) sau ale unui director general in Comisia Europeana (aprox. € 13.000/luna)? Cu salariul unui manager de corporatie (intre € 3.000 si € 20.000/luna, in functie de marimea corporatiei si de pozitia detinuta, conform organigramei)?

Cam asta este leapsa pe care o lansez si, nu stiu de ce, am temerea ca raspunsurile ce or sa vina vor fi mai multe decat voturile (indiferent catre ce formatiune politica) ale repondentilor…

Adrian Cristea

Inconstantin

Krossfire

Lovingvama

Narcis Gavan

Ovidiu Draghia

Piticu

Subiectiv

Visurat

Vlad Bogos

Voce

Zoso

P.S. S-a vorbit, pe perioada campaniei electorale ce tocmai s-a incheiat, despre veniturile europarlamentarilor. Au fost incluse la rubrica venituri si sume care reprezinta cheltuieli ale Parlamentului European si care nu sunt venituri ale unui europarlamentar precum salariile asistentilor sai sau sume destinate aducerii de grupuri de vizitatori in cadrul politicii de popularizare a activitatii parlamentului s.a.

Conform unui comunicat recent al Parlamentului European, costurile suportate de fiecare cetatean european sunt de 3 euro/an pentru cheltuielile intregului for. Din totalul acestora, cam 12% reprezinta veniturile europarlamentarilor. Acesti 12% x 3 euro/an sunt suportati diferit de statele membre (cea mai mare contributie avand-o Germania).

Cu bicicleta in Europa – post factum

Nu am facut chiar turul Europei, nici macar turul Bucurestiului sau, cel putin al intregului sector 3 (la un moment dat ar fi trebuit sa iesim din Bucuresti si sa trecem prin judetul Ilfov, iar autorizatia noastra era doar pentru Bucuresti), dar a fost un inceput. Poate ca ploaia care a inceput sa cada chiar cu o ora inainte de startul cursei i-a speriat pe unii care intentionau sa participe. Cel mai interesant a fost faptul ca, turul fiind autorizat a se desfasura pe drumuri publice, am fost insotiti de o masina a Politiei. In plus, la locul startului, era si un echipaj al Jandarmeriei. Din fericire nu ne-am intersectat cu maidanezi pe traseu, ca de astia se enerveaza mai tare cand vad uniforme De castigat a castigat cine era de asteptat sa castige, respectiv un tanar care facea ciclism. Eu nu stiu pe ce loc am iesit, in orice caz am avut ca si tinta cel putin locul 7 Dupa experienta de astazi am hotarat sa facem evenimentul anual (eventual in fiecare 9 mai, de ziua Europei) si, cel putin pe perioada acestei campanii pentru alegerile europarlamentare, sa organizam si alte evenimente de acest fel. Urmatorul va consta in pictarea cu graffitti a unui gard scorojit al unei intreprinderi. Evident, dupa ce obtinem autorizatie de la primarie.

Cu bicicleta in Europa

Imi place sportul si clar imi place sa profit de activitati in aer liber. Asa cum scriam si atunci cand am dat drumul la blog, la rubrica «  Despre mine », unul dintre hobby-urile mele este mersul pe bicicleta. De multe ori am ales mountain biking-ul in defavoarea city biking-ului din cauza pericolelor de tot soiul cu care te confrunti in mediul urban (daca esti bicyclist sigur stii ca ma refer la soferii pentru care esti invizibil, la pistele de ciclism timide, cainii maidanezi pentru care bicclistii reprezinta dusmanul nr. 1 etc.).

Calatorind prin Europa nu am putut sa nu apreciez faptul ca exista un respect pentru biciclisti. Mai mult decat atat, cetatenii sunt incurajati sa foloseasca acest mijloc de transport alternativ si nepoluant pentru a se deplasa. Este foarte real ca si la nivel local s-a actionat in diferite moduri si s-a lucrat, in decursul anilor, la schimbarea mentalitatilor si a preceptiei colective.

De aceea am gasit interesanta ideea unui coleg de partid si prieten de a organiza o « manifestare de biciclete » in Bucuresti, la care sunt asteptati sa participe toti cei care isi doresc sa  faca miscare si sa promoveze bicicleta ca alternativa a autoturismului.

Asadar sambata, 23 mai, imi iau bicicleta si la 10 :30 am sa fiu in strada Ilioara nr. 16 (Scoala de soferi auto J Ilioara) ca sa iau startul intr-un tur prin sectorul 3. Traseul urmat este : Scoala de Soferi Ilioara(punct de intalnire,ora 10:30, punct de plecare, ora 11:00)- iesire in bulevardul Camil Ressu- bulevardul Nicolae Grigorescu – Splaiul Dudescu- Calea Vitan- strada Lunca Banului – bulevardul Energeticienilor- strada Fizicienilor- intrare pe bulevardul Camil Ressu – Scoala de Soferi Ilioara (punct de sosire).  

Stiu ca este campanie electorala si, de aceea, nu am sa fac o invitatie explicita cititorilor acestui blog de a participa la tur, insa sunt curios care este parerea voastra despre mersul cu bicicleta prin Bucuresti si daca acest lucru ar trebui incurajat sau este inutil, pentru ca romanul nu renunta la masina, autobuz, tramvai etc.

Adrian Cristea

Inconstantin

Krossfire

Lovingvama

Narcis Gavan

Ovidiu Draghia

Piticu

Subiectiv

Visurat

Vlad Bogos

Voce

Zoso

P.S. In plus, am o super-bicicleta, pe care am adus-o de la Timisoara cu trenul acum vreo 12 ani si, deoarece nasul nu m-a lasat sa o tin nici pe culoar, nici in vagonul pentru colete, am « parcat-o » pe o roata intr-o toaleta si am pazit la ea toata noaptea…

Despre romanii din Daquila

cinste romanilor care au ajutat comunitatea italiana sa atenueze efectele cutremurului de la Daquila

Despre Vatican si Sfantul Scaun

In vara lui 2006 am vizitat Vaticanul, incepand cu Sfintele Morminte si terminand cu Capela Sixtina. In acea zi, Papa Benedict al XVI-lea tinea audienta generala in Piata San Pietro, in fata a mii de pelerini si turisti. Eu fiind din cea din urma categorie, l-am vazut pe Papa de undeva de la marginea pietii. Miercuri insa, am avut ocazia unica de a vorbi si de a da mana cu Sfantul Parinte. Nu am cuvinte sa descriu acel moment unic, cu incarcatura sa emotionala. Desi nu a fost un dialog foarte lung, Sanctitatea Sa a apreciat faptul ca i-am multumit, in numele conationalilor mei care traiesc si muncesc in Italia, pentru faptul ca Biserica Catolica gazduieste toate lacasele de cult ale Bisericii Ortodoxe Romane din Peninsula. Ca o paranteza, nu poti sa nu faci o paralela intre acest sprijin si atitudinea BOR fata de lacasele de cult din Romania revendicate de Biserica (Greco) Catolica.

Despre banci

Comunicat de presa

Bruxelles, 29.03.2009

 

Folosirea bancilor comerciale ca si intermediari (comisionari) in acordarea de credite din bani publici catre agentii economici – Sebastian Bodu  (PPE-DE, PD-L)

 

 

Comunicat de presă

 

Europarlamentarul Sebastian Bodu a depus în Parlamentul European o interventie scrisa prin care se supune atenţiei forului legislativ european o problema actuala si acuta in ceea ce priveste functionarea pietei financiare, in speta acordarea de credite şi microcredite din fonduri europene agentilor economici, antrepenorilor, a căror activitate economică este grav ameninţată de lipsa finantarii, in contextul actualei crize economice.

 

Sebastian Bodu consideră că, în condiţiile în care sectorul bancar din mai multe state membre ale Uniunii Europene este cel putin retinut in a relua procesul de creditare, mulţi agenţi economici riscă falimentul, ceea ce nu ar face decât să accentueze efectele crizei economice. Plecand de la faptul ca, pe de-o parte, atat Uniunea Europeana, cat si Statele Membre sustin solutia creditarii cat mai urgente a agentilor economici din fonduri publice iar, pe de alta parte, in ciuda infuziilor de bani publici in bancile comerciale, acestea din urma nu au rezolvat problema deblocarii creditului[1], europarlamentarul popular propune ca UE sau Statele Membre să nu (mai) finanţeze direct băncile comerciale pentru ca acestea să îşi acopere pierderile – uneori uriaşe – cu banii publici întru mulţumirea acţionariatului lor şi constituind temei pentru a-şi acorda chiar prime generoase, ci folosirea băncilor comerciale doar ca intermediari (comisionari) în acordarea de credte din bani publici către agenţii economici care, în lipsa finanţărilor, sunt supuşi riscului falimentului. In acest fel se atinge scopul urmarit deoarece banii nu se opersc in banci ci ajung la cei care au nevoie de ei si, mai mult, acest lucru se face prin intermediul unor entitati care detin expertiza necesara, personal calificat sa analizeze un dosar de creditare (plan de afaceri, situatii financiarte etc.) si o retea adecvata pentru implementarea unui astfel de proiect, stiut fiind ca statul, oricare ar fi el, nu dispune de aceste instrumente, ceea ce face ca o creditare directa de la UE sau de la un Stat Membru sa fie mult mai dificila, ineficienta si chiar mai scumpa. In plus, bancile comerciale, stimulate fiind sa acorde credite prin comisionul primit pentru fiecare credit dat, isi pot acoperi din costuri (de exemplu cele cu personalul, evitand trimierea angajatilor in somaj).

 

In plus fata de documentul mentionat, Sebastian Bodu a mai precizat că: “Efectele blocajului financiar cauzat de criza economică a atins si incepe sa afecteze grav si statele Europei Centrale şi de Est. Auzim în fiecare zi de restructurări, disponibilizări atât din sectorul bancar cât şi din rândul agenţilor economici. Trebuie să găsim instrumentele necesare pentru a preîntâmpina concedierile masive şi trimiterea multor oameni în şomaj. Este o perioadă grea din punct de vedere economic dar cred că putem trece peste ea dacă luăm măsurile inedite dar adecvate situatiei deosebite pe care o traversam”.

 

Atasat: Interventia scrisa in plenul Parlamentului European, depusa in data de 25.03.2009

[1] Infuziile de capital sau facut in general prin equity, adica dobandirea de actiuni de catre stat in schimbul finantarii, statul ajungand in acest mod sa detina actiuni reprezentand chiar majoritatea capitalului social (de unde si expresia uzitata de “nationalizare a bancilor”); actiunile emise au fost insa preferentiale (fara drept de vot), ceea ce inseamna ca statul nu poate interveni in deciziile bancii. Banii intrati sub aceasta forma in bilantul bancilor au devenit proprietate a acestora iar managementul acestora a decis sa nu ii foloseasca in acordarea de credite

 

 

 

*********************************************************************************************

NOTA 1: ideea folosirii bancilor ca si intermediari de credite acordate din bani publici este proprie si personala si nu a mai fost adusa in discutie de nimeni, nici in Romania, nici in alt stat.

 

NOTA 2: de acum inainte voi posta pe acest blog toate actiunile intreprinse de subsemnatul in Parlamentul European si pe care eu le cred importante; de asemenea, acest blog poate fi accesat si de pe pagina mea personala de pe site-ul Parlamentului European (existand un link in acest scop)

 

NOTA 3: link-ul are ca scop posibilitatea ca alegatorii-tinta (e.g.reprezentantii mediului de afaceri) sa comunice cu subsemnatul, in calitate de deputat in Parlamentul European, membru al Comisiei pentru Afaceri Economice si Monetare

 

NOTA 4: in urma unui raport al unui ONG privind activitatea euro-parlamentara, am primit calificativul “slab” la capitolul “democratie participativa” (si nu la activitate in general, cum a mai fost preluat prin presa) deoarece, inclusiv ca urmare a inexistentei unui link intre site-ul Parlamentul European si blogul personal, nu am asigurat alegatorilor-tinta posibilitatea de a comunica direct cu mine pe subiecte ce tin de atributiuni ale subsemnatului in Parlamentul European si in comisia parlamentara din care fac parte.

---