Archive Page 2

Scrisoare deschisă către salvamontista Miruna Inel

Dragă Miruna,
Imaginile în care un animal cu chip de om te-a transformat într-un sac de box au făcut ocolul țării. Cu toții am vazut cum ai fost pusă la pământ printr-o lovitură de pumn în plină figură. Mai rău, am văzut cum acest lucru s-a petrecut sub ochii unui jandarm montan care, în mod nepermis, stătea la aceeași masă cu acea primată (nu îi voi folosi numele, care este un atribut de identificare a unui om). Reacţia societatii a fost una de blamare a jandarmului, în particular, precum și a autorităților responsabile cu ordinea publică, în general, pentru inacțiunile generate de legăturile oculte sau chiar fățișe cu lumea interlopă.
Deunăzi, Miruna, a apărut în spațiul public informația că intenționezi să îți retragi plangerea penală depusă împotriva animalului care te-a transformat într-un sac de box, retragere care îi va asigura acestuia impunitate deoarece, pentru astfel de infracțiuni, acțiunea penală se pune în mișcare doar la plângerea prealabilă. Acesta va scăpa, deci, cu simpla amendă contravențională pe care a primit-o pentru tulburarea liniștii publice. 
Dragă Miruna, 
Știu că într-o comunitate mică, precum cea din Straja, interlopii fac legea, ceea ce arată, în mod trist, cum statul eșeuează – cel puțin în comunitățile mici – în a asigura protecția cetățenilor săi. Știu că ți-e teamă de posibilele repercursiuni la care vei fi supusă atunci când animalul va ieși din închisoarea în care va sta doar câțiva ani, unde, probabil, va scrie o carte despre boxul, ca sport (cu mai multe poze decât text, precum un alt individ, mult mai celebru). Această teamă, Miruna, este, de asemenea, efectul aceluiași eșec al statului în a-și proteja cetățenii. În mod normal, pentru persoane ca tine, deși nu esti martor, ci victimă, ar fi trebuit să existe programe de protecție. Martori suntem noi, restul, care am privit cu groază și dezgust imaginile în care ai fost lovită cu bestialitate și umilită. Noi nu avem nevoie de protectie pentru că suntem multi, suntem întreaga societate. Drept urmare, noi, toți, trebuie să facem zid în jurul tău pentru a te proteja: începând cu primul ministru și ministrul de interne și terminând cu ultimul cetățean care are o urmă de umanitate și compasiune. 

Nu întâmplator l-am pus în fruntea listei pe primul ministru, deoarece am văzut că, de curând, a participat la lansarea cărții unui polițist care, ca și tine, a fost umilit de șefii săi și care, prin suportul uriaș pe care l-a primit de la societate, a reușit să îi înfrângă. Cred – sau, cel puțin, sper – că această participare nu a fost un simplu exercițiu de imagine, ci a avut rolul de a da un semnal autorităților pentru a schimba niște practici, de a le spune că umilirea celor slabi de către cei puternici este intolerabilă. Or tu, Miruna, ai mai multă nevoie de noi decât alții deoarece însăși viața ta este pusă în primejdie. 

Dragă Miruna,
Meseria pe care ți-ai ales-o, de salvamont, este una nobilă: aceea de a salva vieți. Drept urmare noi îți suntem datori. Noi, societatea, suntem datori în a-ți asigura sprijin moral și protecție. Și putem face asta punând presiune pe autorități, care trebuie să găsească o soluție pentru a te feri de răzbunarea care, cu siguranță, te-a făcut să te gândești la retragerea plângerii penale. Teama de răzbunare nu este un defect, Miruna, este o reacție naturală. Chiar și cei mai puternici dintre noi pot încerca un astfel de sentiment, care ajunge să distrugă liniștea sufletească și viața normală. De aceea tu nu trebuie să te simti singură, nu trebuie să te simți abandonată, iar noi vom avea grijă ca reprezentanții autorităților să își facă treaba pentru care sunt plătiți. 

Drept urmare, cer Poliției Române să găsească, împreună cu tine, cele mai potrivite măsuri pentru ca tu să te simți în siguranță. Și o cer imperativ, inclusiv prin comunicarea publică a unui raspuns la această problemă, iar pentru ca informarea poliției cu privire la solicitarea mea să fie formală, o voi trimite și în scris, în atenția inspectorului general al Poliției Române.

Miruna,
Folosesc această cale pentru a-i transmite avocatului care îl reprezintă pe animalul care te-a lovit că este nu doar un zero în profesia lui, ci un om josnic. Nu pentru că și-a ales un astfel de client, deoarce oricine are dreptul la asistență juridică (eu însumi sunt avocat, chiar dacă sunt comercialist și nu penalist). Justiție înseamnă nu doar acuzare, ci și apărare, chiar și atunci când infracțiunea se petrece într-un loc public, ba chiar și atunci când scena de violență este înregistrată și văzută de o țară întregă. Acest avocat este un om josnic întrucât a ales să îți transmită teama de forța brută a clientului său, pentru a te determina să îți retragi plângerea penală, adică s-a tranformat, dintr-un om al legii, într-un simplu curier al unui mesaj de teroare. Dacă ar fi fost avocat, în adevăratul sens al cuvântului, s-ar fi pregătit pentru a intra, cu clientul său, în sala se judecată. 
Dragă Miruna,
Închei această scrisoare prin a-ți spune că nu cred în varianta retragerii plângerii penale în folosul unei sume de bani pe care inculpatul ți-ar oferi-o, fiind convins că teama de răzbunare este, dacă nu singurul, cel puțin principalul motiv al intenției tale. Este evident că o persoană care, pe munte, ziua și noaptea, își riscă propria viață pentru a salva alte vieți, primind în schimb o remunerație modică, nu este materialistă. Așadar sper, Miruna, ca rândurile pe care ți le-am scris să te convingă să mergi înainte, lăsând justiția să își facă datoria până la capăt. Am certitudinea că cei care o vor citi, înaintea ta, vor face tot posibilul ca această scrisoare să ajungă la tine.
Cu simpatie,
Sebastian Bodu

Petiție către Avocatul Poporului pentru sesizarea CCR cu privire la neconstituționalitatea alegerilor locale pentru primari într-un singur tur de scrutin

În temeiul art. 13 lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, formulez următoarea 

 

PETIȚIE

 

 

Prin care solicit sesizarea Curtii Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor următoarelor texte de lege:

 

1. Art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 privind alegerea autorităților locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 – Statutul aleșilor locali, publicată în M.Of. partea I nr. 349 din 20 mai 2015. Acest articol prevede că „este declarat ales primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate”.

 

2. Pe cale de consecință, neconstituționalitatea art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 afectează și dispozițiile art. 101 alin. (3), care prevăd că, „în caz de balotaj se va organiza un nou tur de scrutin la două săptămâni de la primul tur, la care vor participa doar candidații care se află în această situație”, precum și ale art. 102, care prevede că „în cazul în care situația de baotaj intervine între doi candidați la funcția de primar, între care urmează să se desfășoare turul al doilea de scrutin, iar unul dintre aceștia decedează, renunță sau nu mai îndeplinește condițiile legale pentru a fi ales, nu vor mai avea loc alegeri, biroul electoral de circumscripție declarându-l primar pe celălalt candidat”.

 

Articolul art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 încalcă următoarele principii constitutionale:

 

1. Cel al pluralismului politic, prevăzut la art. 8 alin. (1) din Constituția României, conform căruia „pluralismul în societatea românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale”;

 

2. Cel al al egalității în drepturi. Astfel, conform art. 16 alin. (1) și (3) din Constituția României, „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, iar „statul garantează egalitatea de șanse […]”;

 

3. Cel privind dreptul de a fi ales, prevazut la art. 37 alin (1) din Constituția României. Conform acestui alineat, „au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 16 alin. (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3)”;

 

4. Cel privind mandatul reprezentativ, prevăzut la art. 69 alin. (1) din Constituția României, conform căruia cei aleși sunt în serviciul poporului;

 

5. Cel al Tratatelor internaționale privind drepturile omului, prevăzut la art. 20 din Constituția României, potrivit căruia „dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte” (alin. 1). „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile” (alin. 2).

 

PREAMBUL

 

Înainte de a intra în fondul problemei, vom face câteva scurte considerații sociale și politice. Contextul social și politic al anului 2016 arată că, pentru alegerile locale, vor fi mulți candidați, fapt determinat și de modificarea legislației privind partidele politice, care permite înființarea facilă de astfel de formațiuni. Cum covârșitoarea majoritate a primarilor aflați în funcție vor candida pentru un nou mandat, bazându-se pe o masă electorală relativ fixă proprie, rezultă că partea variabilă a masei electorale va fi disputată între toți ceilalți candidați, astfel că prima șansă aparține candidatului care deține, la data alegerilor, funcția de primar. Principiul masei electorale relativ fixe rămâne însă valabil chiar și atunci când primarii în funcție nu mai candidează, în sensul că alegerile într-un singur tur de scrutin profită acelui candidat a cărui masă electorală relativ fixă este mai mare, fără ca acesta să fie preferat de majoritatea relativă a electoratului, ca să nu mai vorbim de majoritatea absolută. Acest lucru nu ar crea o problemă dacă alegerile s-ar derula în două tururi de scrutin, deoarece partea variabilă a masei electorale se va putea coagula în favoarea unuia din cei doi candidați clasați pe primele două locuri și care acced, astfel, în turul al doilea al scrutinului. În absența unui al doilea tur, masa electorală relativ fixă a fiecărui candidat va fi singura decisivă în câștigarea alegerilor.

 

MOTIVELE DE FAPT ȘI DE DREPT

 

1.​Pluralismul politic este un concept universal, a cărui aplicație în dreptul constituțional reprezintă cheia de boltă a democrației, o garanție a democrației constituționale. Faptul că alegerile locale pentru primari se derulează într-un singur tur de scrutin face ca pluralismul politic să rămână o simplă situație de fapt, fără consecințe juridice, fiind practic imposibilă sau deosebit de dificilă alegerea unui alt candidat în afara celui care ocupă, la data alegerilor, funcția de primar. Rolul pluralismului politic nu este, deci, doar acela de a permite înființarea de partide politice și accesul oricărui candidat eligibil la o funcție de reprezentare, ci este acela de a genera o competiție reală între candidați, din care să profite cetățenii, iar acest lucru se realizează prin posibilitatea exprimării cât mai multor opțiuni. Pluralismul politic (pluripartidismul) presupune existența mai multor partide, participante la o competiție corectă pentru putere (B. Selejan-Guțan, în Constituția României, comentarii pe articole, de I. Muraru, E.S. Tănăsescu – coordonatori, Editura C.H. Brck, București, 2008, p. 83).

În acest sens se exprimă și Consiliul Europei. Pct. 8.1.2. a Rezoluției Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1897/2012 prevede că „trebuie asigurată alegătorilor o libertate de alegere, printr-o ofertă politică cât mai largă, în linie cu principiul pluralismului politic […]”, iar la pct. 8.1.5., că „sistemul electoral trebuie adoptat în așa fel încât să reflecte cât mai bine opiniile poporului și compoziția politică a electoratului, în linie cu Codul de Bune Practici al Comisiei de la Veneția în domeniul Partidelor Politice”. De asemenea, Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1705/2010 prevede, la pct. 4 teza I-a, „dreptul cetățenilor de a fi reprezentați în procesul de adoptare a deciziilor, reprezentativitatea structurilor alese fiind principii fundamentale ale democrațiilor contemporane”. Nu în ultimul rând, Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1898/2010 invită Comitetul Miniștrilor să reflecteze și să întocmească un cadru de reglementare și reglementări specifice aplicabile procesului electoral în statele membre ale Consiliului Europei, mai ales în ceea ce privește: “pragurile electorale sau alte chestiuni care ar putea dezavantaja partidele mici sau candidații independenți în ceea ce privește accesul acestora în structurile alese”.

2.​Egalitatea cetățenilor în fața legii înseamnă, din punct de vedere electoral, în primul rând egalitatea de șanse a candidaților. Câtă vreme legea crează un privilegiu candidatului cu prima șansă – de facto, primarul în funcție, acolo unde acesta candidează în continuare – rezultă că șansele celorlalți candidați sunt automat și grav afectate. Într-o speță pe care o evocăm cu titlu de exemplu (deși textul legal contestat nu mai este în vigoare), instanța constituțională a considerat justificată masura legală de interzicere a prefecților, subprefecților, precum și conducătorilor serviciilor publice din ministere și alte autorități guvenamentale descentralizate de a participa la alegeri pentru parlament în circumscrpțiile electorale unde și-au exersat activitatea în ultimele 6 luni anterioare respectivelor alegeri, motivându-se că, altfel, „ar fi contrar moralei publice, în general, și deontologiei electorale, în special, ca o anumită categorie de persoane – ce, în virtutea funcției publice ce o exercită, ar putea avea o însemnată influență asupra opțiunilor electorale – să candideze în alegeri chiar în unitățile administrativ-teritoriale în care își desfășoară activitatea. În aceste condiții, egalitatea de șanse a candidaților […] ar fi serios compromisă”. Desigur că nu invocăm acest argument împotriva candidaturilor primarilor în funcție, ci doar pentru a releva faptul că judecătorii constituționali au recunoscut posibilitatea ca, utilizând intrumentele și resursele funcției exercitate într-o unitate administrativ-teritorială, titularii unei astfel de funcții să își creeze o masă electorală relativ fixă, pe care să o folosească împotriva contracandidaților.

În al doilea rând, egalitatea în domeniul electoral înseamnă egalitatea în drepturi a alegătorilor, ceea ce se traduce și prin egalitatea de opțiuni. Or, limitarea scrutinului la un singur tur îi favorizează pe alegătorii care au o singură opțiune – precum cei care formează masa electorală relativ fixă a unui candidat – față de alegătorii care au două sau mai multe opțiuni, pe care nu le pot exprima simultan, ci doar succesiv, ceea ce presupune cel puțin încă un tur de scrutin. Desigur că un sufragiu electoral nu poate fi perfect, astfel că nu se poate organiza sub forma unui număr de tururi care să acopere, în ordinea preferințelor, toate opțiunile electorale, dar nici nu poate duce la excluderea pluralismului de opțiuni ale fiecărui alegător, precum în prezent. Drept urmare, un sructin în două tururi este formula echilibrată și democratică, deoarece asigură egalitatea de șanse în cadrul unui proces nu foarte greu de gestionat, din punct de vedere organizatoric. În doctrină (E.S. Tănăsescu, Principiul egalității în dreptul românesc, Editura All Beck, București, 1999, p. 220) s-a exprimat opinia că principiul egalității dreptului de vot poate suferi limitări, când rațiuni imperative o solicită, însă nu vedem în niciun caz limitarea la un singur tur de scrutin ca fiind necesară din rațiuni imperative, precum este, de exemplu, un prag electoral; de altfel, un prag electoral este surmontabil. În baza tuturor acestor considerente, apreciem că prevederile legale contestate încalcă principiul egalității în domeniul electoral, ca parte a egalității reglementate la art. 16 alin. (1) și (3) din Constituția României.

3.​Reprezentativitatea mandatului este un principiu care guvernează mandatul unui ales, senator sau deputat, cum prevede textul art. 69 din Constituție, dar și, a pari, orice altă persoană aleasă pentru o funcție de reprezentare, la nivel central (precum Președintele României) sau la nivel local. Aceasta înseamnă că persoana aleasă în funcția de primar trebuie, pe de-o parte, să reprezinte cât mai bine corpul electoral al unității administrativ-teritoriale respective și, pe de altă parte, să își exercite mandatul în beneficiul celor care locuiesc în raza teritorială a respectivei unități administrativ-teritoriale. Reprezentativitatea, ca „trăsătură esențială a mandatului dobândit în urma exprimării prin sufragiu a voinței politice a electoratului”, a fost recunoscută fără tăgadă de instanța constituțională.

În condițiile unei participări de cca. 30%, în medie, conform statisticilor, masa electorală relativ fixă care stabilește câștigătorul alegerilor în singurul tur reprezintă cel mult jumătate, adică cca. 15% din numărul alegătorilor înscriși pe listele electorale, ceea ce încalcă principiul reprezentativității mandatului, creând în plus un handicap de legitimitate a celui „ales” în funcție. Acest sistem de scrutin permite, așa cum s-a spus în literatura de specialitate (D.C. Dănișor, Drept constituțional și instituții politice, Editura C.H. Beck, București, 2007, vol. I, p. 345), o suprareprezentare în parlament a partidului care a obținut cele mai multe voturi, fără însă a asigura justețe electorală. Drept urmare scrutinul într-un singur tur este folosit exclusiv la alegerile parlamentare, deoarece, deși lasă un mare număr de voturi nereprezentate, are avantajul de a genera o majoritate parlamentară care să investească un guvern, adică o eficientizare a guvernului învestit de parlament, eficientizare care cere o majoritate parlamantară omogenă și nu fragmentare. Cum însă primarul este ales atât pentru o funcție unică, cât și pentru a fi cel mai aproape de cetățenii unității administrativ-teritoriale în care își exercită funcția, scrutinul într-un singur tur nu are nici un fel de justificare, ducând în mod abuziv și inutil la înfrîngerea principiului reprezentării; mai mult, așa cum vom arăta, duce la o ineficiență a administrării.

Reducerea gradului de reprezentativitate a celor aleși are ca efect direct frustrarea electoratului de dreptul de a avea mai mule opțiuni electorale, pe diferite grade de preferință. Prin derularea alegerilor într-un singur tur de scrutin alegătorii vor alege un singur candidat, care nu este neapărat acela care reprezintă prima opțiune, ci acel candidat care este mai bine clasat în sondaje (așa numitul vot „util”). Sau, deși îl vor alege pe cel care reprezintă prima opțiune, dacă acesta nu întrunește cel mai mare număr de voturi, nu mai pot opta pentru următorul, în ordinea preferințelor, într-un tur secund. După cum vedem, alegerile în două tururi de scrutin asigură o mult mai pare reprezentare și, deci, asigură o satisfacție sporită alegătorului. De asemenea, favorizând candidatul cu cea mai mare masă electorală relativ fixă, acesta, odată investit în funcția de primar, nu mai este stimulat să realizeze o bună administrare, în interesul cetățenilor, ci se va complace într-o autosuficiență având modestul scop de conservare a unei mase electorale fixe relativ ușor de obținut, adică o deresponsabilizare a celui care ar trebui să fie, conform art. 4 pct. 3 al Cartei Europene a Autonomiei Locale, cel mai aproape de cetățeni; de toți cetățenii sau, pe cât posibil, de cât mai mulți, nu doar de cei integrați, prin mijloace mai mult sau mai puțin corecte și egale (vezi speța de la supra nr. 2), în masa sa electorală relativ fixă. Nu în ultimul rând, favorizarea candidatului cu cea mai mare masă electorală relativ fixă determină o demobilizare a electoratului, adică o participare redusă la sufragiu, ceea ce sporește, printr-un efect circular, șansele acestui candidat, deoarece masa electorală relativ fixă a acestui candidat se raportează la un cvorum mai mic, generând în acest fel un procent mai mare. În aceste condiții, este eviident că articolul de lege contestat reduce semnificativ gradul de reprezentativitate și de legitimitate a mandatului, făcându-l pe titularul acestuia să nu mai fie „în serviciul poporului” și înfrângându-se astfel principiul reglementat la art. 69 alin. (1) din Constituția României.

4.​Dreptul de a fi ales al unui cetățean român, cu domiciliul în România, este în strânsă legătură cu dreptul de a alege, prevăzut la art. 36 din Constituția României. Acesta asigură posibilitatea egală de participare al tuturor cetățenilor eligibili la alegerile derulate pentru ocuparea funcțiilor și demnităților publice, precum și dreptul de vot al cetățenilor. Art. 37 alin. (1) din Constituția Romîniei, care reglementează dreptul de a fi ales, se coroborează cu art. 20 din aceași lege fundamentală, astfel că acest drept se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Romînia este parte (Șt. Deaconu, E.S. Tănăsescu, în op. cit., de I. Muraru, E.S. Tănăsescu – coordonatori, p. 343).

Un astfel de tratat, la care România este parte contractantă, este Pactul internațional cu privire la drepturile civile, care prevede la art. 25 lit. c) că „orice cetățean are dreptul și posibilitatea, fără niciuna din discriminările la care se referă art. 2 și fără restricții, de a avea acces, în condiții generale de egalitate, la funcțiile publice din țara sa”. Un al doilea tratat, la care România este, de asemenea, parte contractantă, este Protocolul Adițional al Cartei Europene pentru Autoguvernare Locală. Conform art. 1 pct. 4.1 și 5.1 – 5.3, „fiecare Parte va recunoaște prin lege dreptul cetățenilor săi de a participa, ca votanți sau candidați, în alegerea de membri ai consiliului sau adunării autorității locale unde locuiesc. […] Orice formalități, condiții sau restricții în exercițiul dreptului de a participa în gestiunea unei autorități locale vor fi reglementate prin lege și vor fi compatibile cu obligațiile internaționale ale Părții. Legea va impune astfel de formalități, condiții sau restricții pentru a se asigura că integritatea etică și transparența exercițiului puterilor și responsabilităților autorităților locale nu vor fi periclitate de exercițiul dreptului de participare. Orice alte formalități, condiții sau restricții trebuie să fie necesare pentru implementarea unei democrații politice eficiente, pentru menținerea siguranței publice într-o societate democratică sau pentru ca Partea să se conformeze obligațiilor sale legale internaționale”. De aici rezultă intenţia părţilor semnatare de a lărgi, prin legile de implementare, dreptul cetățenilor în a participa la procesul electoral și decizional al autorităților locale, orice fel de restricții fiind netolerate, cu exepția celor care privesc siguranța publică, integritatea etică și democrația eficientă ori obligațiile internaționale. Or, a limita posibilitatea alegătorilor de a-și exprima mai mult de o opțiune electorală nu face decât să restrângă dreptul acestora de a participa la procesul electoral, fără ca, în mod evident, o astfel de restricție să fie motivată de eficiența democrației și, cu atât mai puțin de siguranța publică, integritatea etică sau obligațiile internaționale. Dacă s-a urmărit o astfel de eficiență, suntem în fața unei disproporții între scopul urmărit, printr-un tratament juridic inegal și mijloacele folosite (M. Andreescu, Principiul proporționalității în dreptul constituțional, Editura C.H. Beck, București, p. 347). Este deci mai mult decât exagerat a spune că un al doilea tur de scrutin ar face democrația mai puțin eficientă, când de fap contrariul este adevărat. În literatura de specialitate (Șt. Deaconu, E.S. Tănăsescu, în op. cit., de I. Muraru, E.S. Tănăsescu – coordonatori, p. 344) s-a arătat că adăugarea unor cerințe suplimentare la exigențele specifice dreptului de vot pentru ca o persoană să fie aleasă într-o funcție publică (precum cea de primar) poate fi motivată și de ideea unei reprezentări responsabile și eficiente or, după cum vedem, limitarea scrutinului la un singur tur nu face decât să contravină unei reprezentări responsabile și eficiente.

Pentru toate cele de mai sus, apreciez că dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 sunt neconstituționale și, drept urmare, Curtea Constituțională ar trebui să fie învestită în realizarea controlului constituțional. Eventuala constatare a neconstituționalității acestui text de lege nu crează o problemă de organizare și desfășurare a alegerilor, întrucât Parlamentul are suficient timp să corecteze această situație, prin revenirea la alegerile în două tururi de scrutin, tradiționale în dreptul nostru electoral. În orice caz, neconstituționalitatea unor dispoziții legale, chiar și aparținătoare dreptului electoral, nu poate duce la concluzia că ar echivala cu o modificare a legislației electorale cu puțin timp înaintea alegerilor (mai puțin de un an). De altfel, Codul bunelor practici în materie electorală al Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) se referă la modificarea legislației imediat anterior alegerilor de către partidul la putere, ca o tentativă de manipulare (pct. 64 din Raportul explicativ), dar acest lucru este inaplicabil din două motive: (i) revenirea la scrutinul în două tururi nu limitează drepturile electorale, ci le lărgește și (ii) Curtea Constituțională nu este, evident, un „partid la putere”, deci nu modifică legi și nici nu manipulează.

 

 

 

Sebastian BODU

Cetățean, alegător, posibil candidat la alegerile locale

 

 

 

 

 

 

 

DOMNULUI AVOCAT AL POPORULUI

UNPR trebuie scos în afara legii!

Prin faptele și declarațiile lor, liderii Uniunii pentru Progresul României (UNPR) derulează o activitate contrară ordinii publice, făcând aplicabile dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată, conform căruia un astfel de partid poate fi dizolvat pe cale judecătorească.
 Președintele UNPR, viceprim-ministru și ministru de interne, Gabriel Oprea, folosește în mod prezumtiv abuziv coloana oficială a poliției rutiere din subordine. Polițistul motociclist antemergător își găsește tragicul sfârșit într-o groapă pe care nu a mai putut-o evita din cauza vizibilității reduse, a stării carosabilului și a vitezei excesive. La toate acestea, după cinci zile de tăcere, ministrul declară senin că nu a știut de accident, trecând pe lângă el ca un oarecare participant la trafic. Mai mult, refuză să spună în ce a constat caracterul urgent al misiunii, care l-ar fi îndrituit la coloană oficială, întărind astfel, informal, prezumția mai sus menționată. Declarația nu este doar o jignire a memoriei polițistului, ci o jignire la adresa inteligenței celor care au văzut/citit declarația: până și un gură-cască ce trece pe lângă un accident vede despre ce e vorba. 

 Cristian Popescu Piedone, primarul Sectorului 4 și candidatul UNPR pentru un nou mandat, pe raza căruia se află Clubul Colectiv, spune că „nu are ce sa-si reproșeze” și că, „din punctul de vedere al primăriei, Clubul Colectiv a funcționat legal”. Conform legii, primăria este cea care eliberează autorizația de funcționare. Cum ar veni, verificarea, ulterior autorizării, a condițiilor de funcționare ale unui spațiu public în care și-au găsit tragicul sfârșit 32 de oameni (deocamdată) nu e de competența instituției care autorizează funcționarea și nu merită nici măcar declanșarea unei anchete administrative interne. A doua zi, Cristian Popescu Piedone revine și declară în mod halucinant că „primarul nu are voie sa controleze spatiile publice, dacă sunt private. E ca și cum ai intra la om în casă, când nu vrea” și că „activitatea se desfășoară pe timp de noapte. Multe instituții de control îşi încheie activitatea la ora 16.30. Iar controlul și noi l-am făcut până la ora 16. Efectiv, într-o încăpere goală unde mi s-au arătat documentele”.

 Deputatul UNPR Ion Răducanu, despre polițistul mort în accidentul de motocicletă, pe când deschidea coloana ministrului Oprea: “Și acesta, care a circulat, era cu gândul la serviciu sau unde era cu gândul de a căzut în groapă? Dumneata poți sa cazi în groapă mergând cu mașina pe strada? Poți să cazi, dacă nu ești atent. (…) Toți murim mai devreme sau mai târziu. Acuma căutam un țap ispășitor că vrea cineva sa îl elimine pe Oprea din lupta politică? Nu merge aşa uşor.” 

 Când peste 12.000 de români mărșăluiau în tăcere pentru comemorarea zecilor de morți de la “Colectiv”, Eugen Nicolicea, deputat și ministru UNPR: “românii au un spirit civic supradimensionat”.

 Senatorul UNPR Haralambie Vochițoiu, întrebat de responsabilitatea primarului Cristian Popescu Piedone pentru autorizarea funcționarii clubului Colectiv: “Piedone, care Piedone? A, actorul? Tocmai a împlinit 86 de ani. Eu zic să-i urăm la mulţi ani pentru cei 86 de ani împliniți”. Același Haralambie Vochițoiu, despre cei care cereau, pe rețelele de socializare, demisia ministrului Oprea pentru abuzul de coloană oficială, care a dus la moartea polițistului motociclist antemergător: “coaliție de disperați ahtiați după putere, alături de bursieri Soros, postaci plătiți, jucătorii de pe Facebook, caractere infecte si politicieni nemernici și-au dat mana într-un atac demențial si au apelat la o manipulare menită sa-l dărâme pe vicepremierul Gabriel Oprea, cel mai bun ministru pe care l-au avut Internele după 1989″

 Faptele licite sau ilicite (deci inclusiv declarațiile) săvârșite de organele de administrare ale unei persoane juridice sunt acte ale persoanei juridice însăși, astfel că aceste atitudini și declarații nu sunt acte izolate ale unor indivizi ci, câtă vreme vorbim de liderii unui partid – adică de membri ai organelor sale de administrare – ele relevă conduita partidului, ca persoană juridică. Persoanele mai sus enumerate fac parte din aceste organe de conducere, după cum urmează: (i) Gabriel Oprea – Președinte al partidului; (ii) Eugen Nicolicea – Vicepreședinte al partidului, deputat și ministru delegat pentru relația cu Parlamentul; (iii) Ion Răducanu – Vicepreședinte al partidului și deputat; (iv) Haralambie Vochițoiu – Președinte al Departamentului pentru muncă, protecție socială, combaterea discriminării și relația cu sindicatele, senator al partidului și (v) Cristian Popescu Piedone, primar al Sectorului 4 și candidat al partidului pentru un nou mandat la (deci membru de facto al conducerii politice a partidului). 

 Ordinea publică reprezintă acel ansamblu de norme juridice ce privesc statul și/sau apără interesele societății în care trăim, ale colectivității, adică ale tuturor sau ale marii majorităţii. Ordinea publică se referă așadar la valori imuabile precum ordinea constituțională, administrativă și judiciară a statului, integritatea fizică și psihică a individului sau proprietatea. Multe dintre aceste valori sunt protejate de normele de drept penal, fără să existe, desigur, o suprapunere între ansamblul dreptului penal și noțiunea de ordine publică. Dacă faptele liderilor UNPR constituie infracțiuni, ele vor fi pedepsite conform legii și, până la o condamnare definitivă, funcționează față de autor prezumția de nevinovăție. Însă caracterul contrar ordinii publice nu este ținut inexorabil de existența unor condamnări definitive, ci de conduita liderilor acestui partid (nu față de adversarii politici, chestiune care ar fi rămas în limitele ordinii publice), ci față de cei în slujba cărora ar trebui să fie, adică cetățenii, iar această conduită, exteriorizată în forma faptelor și declarațiile lor, relevă iresponsabilitate, indiferență, aroganță, zeflemea, sfidare.

 Pentru aceste motive, un partid politic precum UNPR nu are ce căuta pe scena politică și este de datoria justiției să intervină, câtă vreme există un temei juridic pentru asta. Conform art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată, competența dizolvării aparține Tribunalului București, investit prin cererea Ministerului Public.

TVA redus versus controale abuzive 

Efectul reducerii TVA este, așa cum am anticipat, acela de a scoate bani din piatră seacă. ANAF – DGAF îi rupe cu amenzi pe antreprenori pe motive hilare precum neștampilarea celei de a doua pagini a Notei de Recepție, neindicarea capitalului social pe factură sau nearanjarea marfii astfel încât inventarul să poată fi făcut pe loc.
Așadar, în final, singurele întreprinderi care vor beneficia de pe urma reducerii fiscalității sunt cele mari. Deocamdată.

Procesul civil privind modificarea caselor de marcat electronice poate începe 

Așa cum am anunțat, Avocatul Antreprenorilor este pregătit să inițieze, în numele agenților economici, o acțiune în daune împotriva ministrului finanțelor publice, Eugen Orlando Teodorovici, ca inițiator al OUG nr. 8/2015, și a premierului în exercițiu Victor Viorel Ponta, ca șef al guvernului care a aprobat-o. Acțiunea are ca scop acoperirea prejudiciului creat prin cheltuielile cu modificarea caselor de marcat electronice, pentru a putea emite bon fiscal separat pentru bacșiș. Prevederile OUG nr. 8/2015 care reglementau acest impozit au fost abrogate printr-o lege inițiată de guvern, care a admis că măsura a fost o greșeală.
Pentru ca inițiatorii acestui proiect non-guvernamental să poată aprecia gradul de interes al agenților economici față de această acțiune a Avocatului Antreprenorilor, lansăm o invitație publică către toți antreprenorii din România să-și exprime poziția cu privire la oportunitatea unei astfel de acțiuni și, către cei direct afectați de măsura legislativă atacată, cu privire la intenția de a se constitui parte în procesul civil de recuperare a prejudiciului.
În cazul in care numărul celor interesați să se judece cu domnii Victor Viorel Ponta și Eugen Orlando Teodorovici este suficient de mare vom demara o procedură de mandatare cu reprezentare în vederea susținerii acțiunii civile de către inițiatorii Avocatului Antreprenorilor, inclusiv printr-o casă de avocatură din București. Acțiunea civilă este deja redactată, pregătită deci să fie depusă la instanța competentă în funcție de interesul pe care mediul de afaceri ar putea să îl arate.
Vă așteptam pe pagina Avocatului Antreprenorilor!

Despre asa-zisul conflict de interese al lui Klaus Iohannis

Curtea de Apel Alba Iulia a anulat procesul-verbal al ANI cu privire la constatarea conflictului de interese dintre Klaus Iohannis, la data respectivă primar al municipiului Sibiu, și societatea Tipografia Honterus SRL, detinuta de Forumul Democrat al Germanilor din Romania (FDGR) al carui presedinte era, se arata in motivarea Curtii de Apel Alba Iulia, facuta publica marti. Pe lână această motivare, următoarea analiză ar putea fi avută in vedere în analiza conflictelor de interese in materie de reprezentare.
Pentru ca actul încheiat într-o situație de conflict de interese la reprezentare situația trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (i) reprezentantul sau un membru al familiei sale extinse să fi avut un interes, direct sau indirect, în încheierea actului, interes care să fi fost contrar interesului entității reprezentate (ii) actul să fi fost încheiat în frauda intereselor entității și (iii) terțul contractant să fi cunoscut sau să fi trebuit a cunoaște acest din urmă fapt. 

 

Deci trebuie în primul rând să dovedească interesul, direct sau indirect, personal sau nepersonal în raport cu actul încheiat de reprezentant, interes care să fie contrar interesului primăriei. Atunci când este nepersonal, interesul trebuie să fie al unui membru al familiei reprezentantului, fie și al unei alte persoane (societate comercială, cunoștință, persoană juridică fără scop lucrativ sau partid politic unde membrul organului de administrare este afilia. În al doilea rând, actul astfel încheiat trebuie să fi fraudat interesele entității reprezentate (primăria), însă simpla existență a conflictului de interese dă naștere la o prezumție legală de fraudare a acestor interese, astfel că ANI este dispensată de a proba că a fost prejudiciată în vreun fel prin actul astfel încheiat sau că reprezentantul a realizat un profit din actul încheiat ori de pe urma persoanei pe care a favorizat-o încheind actul. În al treilea rând, trebuie dovedită reaua-credință a terțului care a contractat cu primăria reprezentată de reprezentantul cu interes contrar societății. Legiuitorul nu mai instituie, de această dată o prezumție de rea-credință a co-contractantului astfel că, în lipsa probei contrare, buna sa credință se prezumă conform dreptului comun. Reaua-credință constă în faptul că terțul contractant a cunoscut sau ar fi trebuit, în circumstanțele date, să cunoască fraudarea intereselor societății.

 

Existența interesului contrar interesului societății se prezumă, așa cum spuneam mai sus, atunci când membrul organului de administrare încheie contractul cu sine însuși (autocontractul); de asemenea se prezumă că un posibil astfel de interes contrar este cunoscut de administratorul-reprezentant atunci când interesul aparține unui membru al familiei sale extinse, dar prezumția este una relativă, administratorul putând-o înlătura probând contrariul (de exemplu, comunitatea de interese) sau faptul că, deși interesul contrar al acestei persoane exista, nu a știut de el sau chiar că nu a știut de relația de familie. Nu trebuie neapărat ca reprezentantul legal să știe ce interese are, de exemplu, soțul de care este despărțit în fapt sau să își cunoască frații dintr-o altă căsătorie a unui părinte ori toți afinii de gradul IV.

 

Prezumția legală de fraudare a intereselor entității reprezentate este de asemenea una relativă: contrarietatea de interese nu este prohibită per se ci doar trebuie identificată pentru a fi verificată. Așadar prezumția de fraudare echivalează cu o prezumție de rea-credință, ce poate fi înlăturată atunci când conduita părtinitoare a fost, în ciuda conflictului de interese, inexistentă sau imposibilă, astfel că nu există motive pentru a dispune anularea actului, acesta fiind absolut corect. Proba nefraudării interesului societar incumbă deci reprezentantului care trebuie să demonstreze buna sa credință constând în corectitudinea deplină manifestată față de societatea reprezentată (entire fairnes) corectitudine care trebuie să cuprindă două componente: (i) componenta decizională (de aprobare a actului) și (ii) componenta conținutului actului, componente care sunt independente, însă corectitudinea conținutului actului poate fi o prezumție simplă că procesul decizional a fost unul corect. Instanța nu trebuie să se concentreze pe componente în mod individual ci să se uite la operațiune (aprobare și încheiere) în ansamblul ei.

 

Deoarece corectitudinea deplină este un termen vag, ambiguu, există diverse criterii de evaluare a lui. Atunci când actul a fost aprobat de un organ sau o comisie din care reprezentantul nu a facut parte majoritate a administratorilor dezinteresați, pe bază de informații complete, tendința modernă este de a cere reclamantului să dovedească că a fost grav incorectă, în sensul că niciun consiliu compus din administratori rezonabili nu l-ar fi aprobat (waste standard); ideea este că nicio metodă rezonabilă de evaluare nu ar putea justifica încheierea lu.

 

În analiza componentei decizionale, corectitudinea presupune ca reprezentantul care a încheiat actul în numele entitați să fi adus la cunoștința acestui organ sau comisie existența interesului său contrar, dar organul sau comisia să fi decis, în pofida acestui interes contrar dezvăluit, să nu se opună ca reprezentantul să reprezinte entitatea. Tot în cadrul analizei componentei decizionale trebuie verificat momentul în care decizia de aprobare a fost luată, cine a avut inițiativa actului, cum s-a structurat operațiunea ce face obiectul lui (de exemplu, clauzele contractului au fost fixate amănunțit de organul sau comisia care l-a aprobat), cine a negociat dintre membri dezinteresați ai organului sau comisiei, existența unor critici obiective de evaluare a ofertei, cum a fost adusă la cunoștința organului sau comisiei respective și cum a fost aprobată de acesta. Corectitudinea conținutului actului se referă la principalele clauze ale contractului precum valoarea (prețul), condițiile sau termenele lui. Aceste clauze se analizează în raport cu clauzele existente în contractele pe care entitatea (primăria) de obicei le încheie cu contractanții săi săi sau, dacă actul nu este unul pe care entitatea îl încheie în mod obișnuit, la clauzele din contractele altor entitați care încheie în mod obișnuit contracte de această natură (condițiile din piață).

 

Comunicat Avocatul Antreprenorilor: Orlando, la cremenal!

Avocatul Antreprenorilor va iniția, în numele și pe socoteala agenților economici, o acțiune în daune împotriva ministrului finanțelor publice, Eugen Orlando Teodorovici, ca inițiator al OUG nr. 8/2015, acțiune avand ca scop acoperirea prejudiciului constând in cheltuielile cu modificările caselor de marcat electronice, pentru a putea emite bon fiscal separat pentru bacșiș. Prevederile OUG nr. 8/2015 care reglementau acest impozit au fost a abrogate printr-o lege inițiată de guvern, care a admis că măsura a fost o greșeală.

Sperăm ca, prin această actiune, să creăm un precedent în materia răspunderii civile delictuale a membrilor guvernului (oricare ar fi acela), astfel încât aceștia să știe că greseala se plătește personal, chiar și atunci când este asumată. Un proces de legiferare coerent și eficient presupune realizarea de studii de impact ex ante, nu experimente heirupiste, după ureche. Pentru detalii privind actiunea civilă și posibilitatea de a lua parte la ea, în calitate de reclamant, fie direct fie prin intermediul Avocatului Poporului, urmăriți site-ul nostru sau pagina noastră de Facebook.


Iunie 2017
L M M M V S D
« Aug    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Blog Stats

  • 110,624 hits