Dl. Sima si investitorii

Fuga lui Cristian Sima cu „banii investitorilor” atrage atentia asupra unor aspecte grave din societatea romaneasca, anume inexistenta protectiei cetatenilor fata de actiunile (uneori agresive) ale unor firme care, fara a avea o autorizatie de functionare, fac un marketing total neconventional pe piete care presupun, de obicei, riscuri foarte mari. Domeniul ales de Cristian Sima a fost piata de capital. Un domeniu care a fost deja zguduit in trecut de doua scandaluri uriase, SAFI si FNI, in ambele cazuri initiatorii fondurilor mutuale prevalandu-se de golurile existente in legislatie. De aceasta data insa investitorii alesi nu au fost bieti pensionari sau angajati cu salariul minim, ci oameni cu acces la informatii, atrasi de mirajul unor castiguri girate de „geniul investitional” al lui Cristian Sima.

Metoda de marketing aleasa de dl. Sima a fost una excentria: aparitii constante in mass-media, unde de obicei orice chior este imparat printre orbi. Individul si-a dat cu parerea despre tot si despre toate, cu o cat de mica legatura cu economia. Fie ca vorbim de piata de capital, finante, taxare, microeconomie sau macroeconomie. De fapt pana si acum, fugar fiind, dl. Sima nu poate fara mass-media, motiv pentru care trimite cate o scrisoare ori de cate ori ii cade in mana cate un computer cu acces la Internet… Si asa a ajuns dl. Sima sa fie cultivat de diversi moderatori TV si apoi apropiat al unor politicieni sau oameni de afaceri. Odata castigata increderea acestora din urma – un lucru fundamental in domeniul financiar – a urmat incredintarea de bani, se pare foarte multi – pentru ca dl. Sima sa ii investeasca pe diverse piete financiare. Investitiile in speta s-au facut prin doua firme, una autohtona, autorizata ca societate de brokeraj in Romania (dar care insa a avut un rulaj relativ mic, probabil doar de fatada) si alta inregistrata in British Virgin Islands, care promitea si efectua tranzactii pe piete de capital din strainatate. Asadar, fara a fi autorizata pe vreo astfel de piata, unde regulile sunt foarte stricte – similare celor din domeniul bancar – o firma oarecare a reusit sa atraga sume se pare fabuloase de la oameni pe care de orice ii poti banui dar nu de credulitate sau de lipsa de informatii. Mai departe aceasta firma off-shore a contractat firme autorizate de brokeraj care au realizat tranzactiile in numele si pe socoteala firmei d-lui Sima care, la randul ei, tranzactiona de fapt banii altora. De ce o firma straina de brokeraj a acceptat sa faca un parteneriat cu o firma fantoma si nu cu o firma autorizata e greu de inteles. Dar si mai greu de inteles este de ce oameni potenti financiar si politic si-au incredintat banii unei astfel de firme, renuntand la protectia conferita de lege tranzactiilor derulate printr-o firma de brokeraj autorizata, care firma putea foarte bine sa vina cu un partener strain pentru tranzactii derulate pe pietele de capital externe. Dl. Sima sugereaza in scrisorile sale ca existau clienti care nu voiau sa fie intrebati de unde au banii respectivi iar dl. Sima nu punea intrebari. Nu avea de ce, nu era tinut de obligatii de raportare la Oficiul pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor, precum au firmele de brokeraj autorizate.

Spune dl. Sima ca clientii sai isi deschisesera conturi discretionare. Din pacate aceasta notiune e greu de definit in cazul unei firme de brokeraj neautorizate. Spre deosebire de o firma autorizata, care raporteaza clientului destul de des, chiar si in cazul unui cont discretionar, astfel incat acesta din urma sa isi asume cat mai mult din riscurile aferente tranzactiilor, o firma neautorizata nu este tinuta decat de prevederile contractuale stabilite cu clientul. Asadar discretionar poate insemna orice, inclusiv ca firma sa gestioneze contul clientului – adica banii si instrumentele financiare cumparate cu acesti bani – cum il taie capul pe dl. Sima, proprietarul firmei.

Teoretic nu este nimic ilegal, atata vreme cat exista un contract care confera firmei d-lui Sima astfel de libertati discretionare. Desigur ca, daca acest contract a fost in incalcat exista raspunderea civila contractuala. Adica dl. Sima trebuie sa plateasca niste despagubiri clientilor, daca are de unde. Daca nu, ghinion. Sau faliment, care tot ghinion inseamna, ca tot nu mai recuperezi nimic, basca sa mai inveti si despre procedura falimentului din British Virgin Islands… Raspunderea penala ar putea interrveni daca dl. Sima si-ar di insusit banii (ceee ce nu cred, altfel ar fi fost acum prin Papua Noua Guinee) sau ar fi emis nistre „extrase de cont” false, adica sa fi raportat profituri cand de fapt tranzactiile se faceau in pierdere. Am pus insa ghilimele pentru ca, revin, o firma neautorizata nu emite extrase de cont cu un continut reglementat ci niste hartii al caror continut este stabilit tot de catre partile contractante. Asadar doar in extremis s-ar putea pune problema raspunderii penale pentru inselaciune. De obicei insa nu se pune. Civilul excude penalul, in astfel de situatii, in general.

In plus fata de existenta unor posibile conturi discretionare, s-a vorbit despre existenta unor tranzactii in marja. Acestea sunt modalitati prin care se foloseste efectul de parghie financiara (leverage) pentru multiplicarea banilor. Sau pentru pierderea lor… In cateva cuvinte, tranzactiile in marja sunt acele tranzactii pe piata de capital in care clientul pune doar o parte din bani pentru plata instrumentelor financiare ce urmeaza a fi cumparate in piata, restul fiind pus la dispozitie de catre firma de brokeraj sub forma de imprumut. Daca tranzactia este castigatoare, efectul de parghie financiara multiplica suma de bani a clientului mult mai mult decat daca tranzactia s-ar derula exclusiv cu banii acestuia. Daca insa tranzactia este perdanta, pierderile sunt de asemenea multiplicate. Problema cu aceste tranzactii este aceea ca, atunci cand se fac printr-un intermediar neautorizat precum firma d-lui Sima, pragurile de protectie stabilite pentru tranzactiile in marja, in functie de tipul instrumentelor financiare tranzactionate (actiuni, derivative, indici bursieri) si de lichiditatea pietei dispar, fiind inlocuite liberul arbitru al sortii.

In concluzie, cred ca o eventuala investigatie judiciara de natura penala s-ar porni doar ca urmare a scandalului mediatic creat, chiar si in lipsa unor plangeri penale (din oficiu). Ramane insa intrebarea de ce statul roman nu reglementeaza acest vid legislativ, lasand posibilitatea unor firme neautorizate sa deruleze un marketing agresiv si periculos, fie prin afisaj stradal (caselele de pariuri sportive on-line), fie prin reclame TV (jocurile de noroc on-line), fie prin intermediul telefoanelor date direct posibililor clienti (firmele de brokeraj on-line). Asa cum nu poti sa faci o banca on-line, orice solicitate de depozite constituind infractiune, ca si folosirea denumirii de „banca”, la fel ar trebui sa fie situatia si pe alte piete precum piata de capital, piata pariurilor sportive ori a jocurilor de noroc on-line.

0 Responses to “Dl. Sima si investitorii”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Octombrie 2012
L M M M V S D
« Sep   Noi »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Blog Stats

  • 109,030 hits

%d blogeri au apreciat asta: