DSK si justitia de fanfara

Pe 14 mai, politia americana il aresta pe directorul Fondului Monetar International si candidatul socialist la presedintia Frantei, scotandu-l cu catuse la maini din avionul cu care se pregatea sa decoleze din New York spre Paris. Imaginea a socat opinia publica franceza si europeana, fiind de neimaginat ca un personaj de un asemenea rang sa fie tratat ca ultimul infractor. Ulterior arestarii, lui Dominique Strauss-Kahn i s-a refuzat eliberarea pe cautiune, acest lucru intamplandu-se abia dupa cateva zile, respectiv dupa ce si-a dat demisia din functie, si in schimbul unei cautiuni uriase. Am auzit comentarii internationale, cum ca justitia americana e diferita de cea europeana, ca acolo nu conteaza functia ci fapta, ca pentru publicul american a fi luat cu catuse la maini si bagat la beci este ceva normal, indiferenet cum te cheama. Am auzit comentarii interne cum ca, uite, ce bine functioneaza justitia acolo, ca daca fapta s-ar fi petrecut in Romania pe Dominique Strauss-Kahn nu l-ar fi oprit nimeni din drum, iar pe camerista ar fi trimis-o la plimbare, cu injuraturile de rigoare. Si, nu in ultimul rand, am auzit comentarii cum ca retinerile (arestarile) noastre, autohtone, merg pe modelul american, adica rangul celui retinut nu conteaza. Vineri, 1 iulie, Dominique Strauss-Kahn a fost eliberat din arestul la domiciliu si i s-a restituit cautiunea de 1 milion de dolari. De dosarul procurorului Cyrus Vance se pare ca se va alege praful, dupa ce s-a dovedit ca prespusa victima a agresiunii sexuale a mintit sub juramant cu privire la derularea evenimentelor din camera de hotel (a mai facut curat inca intr-o camera, inainte de a anunta agresiunea si a prezentat variante diferite privind derularea faptelor din interiorul camerei de hotel). La aceste lucruri s-a adaugat si convorbirea ei telefonica cu prietenul aflat in inchisoare pentru trafic de droguri („Stai linistit, tipul asta are o multime de bani. Stiu ce fac”), precum si banii nejustificabili pe care camerista de 32 de ani ii avea in conturi. In final, „pe surse apropiate de avocatii lui DSK, citate de New York Post”, aflam ca a fost vorba de o partida voluntara de sex oral, femeia respectiva practicand, pe langa meseria de camerista, inca o meserie, veche de cand lumea. Mai mult, spun sursele citate, a continuat sa o practice si dupa ce a fost mutata de la Sofitel intr-alt hotel newyorkez. Adica a fost nu doar mincinoasa, ci si proasta. Desigur ca o partida de sex oral consensual intr-o camera de hotel nu este un lucru cu care directorul FMI si candidatul la presedintia Frantei sa se mandreasca. Dar, ma rog, nu e nici primul si nici ultimul politician de rang inalt care sa fie implicat intr-un scandal sexual. Desigur ca, in aceasta privinta, francezii sunt singurii care decid daca il mai vor pe Strauss-Kahn presedinte sau nu. In concluzie, vedem ca procurorul de caz Cyrus Vince si-a bazat retinerea, arestarea si apoi privarea de libertate a directorului FMI pe simpla declaratie a cameristei. Si atunci ma intorc la comentariile despre care vorbeam mai sus si comentez eu, la randul meu. Pai, nu e normal ca, inainte de a lua o masura de privare de libertate a unei persoane, mai ales atunci cand aceasta detine o astfel de functie, cercetezi declaratia prespusei victime, o coroborezi cu alte probe, verifici trecutul si prezentul denuntatorului? Apoi, tinand cont de calitatea lui Dominique Strauss-Kahn, de director al FMI si candidat la alegerile prezidentiale din Franta, chiar crezi ca arestarea acestuia este necesara? Fugea Strauss-Kahn de justitie? Se ascundea intr-un buncar, printr-o jungla sud-americana, precum traficantii de droguri? Incerca sau putea sa deturneze ancheta? Sa altereze probele din dosar? Raspunde acum cineva pentru ca un procuror si-a construit intregul dosar pe o singura declaratie, cea a presupusei victime? Raspunde cineva pentru ca Dominique Strauss-Kahn si-a dat demisia din functia de director al FMI doar pentru a nu atrage institutia in acest scandal international? Raspunde cineva pentru posibilul regres al relatiilor americano-franceze, in cazul in care Dominique Strauss-Kahn va candida si va castiga alegerile prezidentiale din hexagon? Rapunde cineva pentru excesul de zel al cate unui procuror american care, visandu-se viitor senator sau guvernator, scoate imediat catusele din sertar? Nu stiu daca justitia americana imi poate oferi raspunsuri la intrebarile de mai sus. Nu stiu daca eu sunt indreptatit sa pun intrebari justitiei americane, dar sunt indreptatit sa pun aceleasi intrebari justitiei din Romania pentru dosarele care zac prin sertare, dupa cate o arestare esuata sau semi-esuata.

0 Responses to “DSK si justitia de fanfara”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Iulie 2011
L M M M V S D
« Iun   Aug »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Blog Stats

  • 109,030 hits

%d blogeri au apreciat asta: