Despre moralitate si macroeconomie (sau ce as fi spus la CNC al PDL daca as fi apucat sa iau cuvantul)

Tocmai s-a incheiat sedinta Consiliului National de Coordonare al PDL. A fost un fel de teatru de operatiuni militare avandu-i ca protagonisti pe Monica Macovei si Cristian Preda, pe de-o parte si aproape tot partidul, pe de cealalta parte (cu exceptia, parca, a lui Ioan M. Oltean al carui discurs mi-a amintit, inca o data, de marele Caragiale). Tema atacurilor? Procentul propunerilor „grupului reformistilor” preluate in statut, interpretat diferit in functie de interesul si filozofia fiecarei parti. Dezbaterea cea mai aprinsa s-a produs pe tema suspendarii de drept a unui membru in cazul in care acesta este trimis in judecata pentru frauda sau coruptie. O fi bine sau o fi rau ca acesta sa fie suspendat de drept? O fi bine sau o fi rau ca acesta doar sa poata fi suspendat sau sa se auto-suspende?

(Din nou) proaspat beneficiarii unei exceptii de la regula ca, pentru a putea candida la presedintia unui partid politic, ai nevoie de o minima vechime in acel partid, au pledat pentru stabilirea de reguli. Drastice. Dupa 9 ani de politica (au trecut deja 9 ani?) pot sa spun ca nu de reguli duce lipsa partidul asta, dupa cum nu de legi duce lipsa tara asta. Ceea ce lipseste la noi este aplicarea regulilor existente sau, altfel spus, responsabilitatea aplicarii lor. Acest lucru, in configuratia unui partid politic, se traduce prin responsabilitatea numirilor in functie. Dupa 9 ani de politica am observat ca nu in asprimea regulilor sta rezolvarea problemei coruptiei. Din contra, se ajunge la situatia absurda ca un partid sau o tara sa aiba de pierdut ca urmare a unei astfel de abordari, deoarece se pot atinge situatii absurde si isterice cand oameni nevinovati ori doar cu o vina marginala sa fie pusi in aceeasi oala cu cei a caror vina este maxima si apoi lapidati. Ori ca cei cu vina maxima  sa se ridica deasupra regulilor, conform fabulei lui Grigore Alexandrescu cu cainele si catelul, la fel de actual ca si Ion Luca.

Daca suntem de acord ca politica se face pe voturi, i-as spune lui Cristian Preda ca, asa cum el a avut dreptate cand i-a replicat lui Adriean Videanu ca omul de rand nu intelege macroeconomie cand voteaza, ci vede doar ca nu mai are bani sa cumpere imbracaminte la copii, acelasi argument poate fi folosit si atunci cand stabilim ca draconizarea regulilor morale dau satisfactie doar unui grup restrans de votanti. Or, daca suntem de acord ca politica se face pe voturi si la guvernare nu se ajunge doar cu voturile celor 200.000 de elitisti, atunci aceeasi logica se aplica atat fata de votantul cu burta goala ca si fata de votantul preocupat mai mult de nivelul lui de trai decat de morala in politica.

In concluzie, e atat de simplu sa impaci utilul cu placutul doar numind oameni in diferite functii guvernamentale si administrative cu responsabilitate. Si, in loc de reguli drastice privind primirea in partid, suspendarea, excluderea etc., crearea unor mecanisme de control intern asupra acestor numiri, incepand cu stabilirea criteriilor de eligibilitate, urmate de respectarea lor in fapt, nu doar in vorbe goale, continuand cu transparenta acestor numiri si terminand cu raspunderea celui care a sustinut sau impus o persoana pentru a ocupa o astfel de functie.

Altfel vom ajunge sa ne autodistrugem, atat ca partid cat si ca clasa politica, in general si, odata cu noi, sa distrugem economia si societatea. Iar daca credem, precum Vasile Blaga, ca daca am castigat toate alegerile partiale, o sa castigam si alegerile generale din 2012, ne imbatam cu apa rece. Eu cred ca daca vom trata in continuare cu durere in cot procesul de numiri politice, nici burta romanului nu se va umple prea curand si nici tolba de principii a elitistului. Si vom avea in acest fel toate sansele sa ajungem a cincea roata la caruta politicii pentru ca, sa nu uitam, e adevarat ca am castigat alegeri partiale, dar ele au avut loc in mediul rural. In mediu urban (cu exceptia Valcei),  am pierdut cam tot. Exceptie care confirma regula, conform argumentelor de mai sus, ca politica se face pe voturi luate cu pragmatism si responsabilitate individuala iar nu cu statut aprobat de Vatican.

P.S. Imi permit sa spun toate aceste lucruri ca unul care, dupa 9 ani de poltica din care de 2 ani cu maxima expunere mediatica, nu am avut si nu am nici macar o acuzatie in mass media de coruptie, cu atat mai putin o trimitere in judecata.

6 Responses to “Despre moralitate si macroeconomie (sau ce as fi spus la CNC al PDL daca as fi apucat sa iau cuvantul)”


  1. 1 oldhashu Martie 5, 2011 la 5:54 PM

    Asta-i, nu contează cât de lung ai părul!

    Sau cât de alb…

    Sau cât de blond…

    Contează ce e la rădăcina lui!

    Deocamdată, pe mai toate „bloagele” trăzneste a miros de creieri „prajiți” împletit cu reprosuri de amantă trădată: «las’că mai vezi tu ceva de la mine, mă duc la „bunica”!»

    Poate multora le-ar prii câte-un pelerinaj prin oaza de normalitate de p’aci!

    Toate cele bune!😀

  2. 2 Emil Martie 5, 2011 la 6:56 PM

    Nu credeam ca, la varsta mea, am sa fiu de acord cu un corijent la TVA. Da’ asta e.

    • 3 sebastianbodu Martie 5, 2011 la 10:26 PM

      @Emil
      Corijent sau nu la matematica (niciodata nu am facut un secret din faptul ca matematica nu e cel mai bun prieten al meu, lucru care m-a trimis catre Facultatea de Drept si nu spre Politehnica), intre 2005 si 2007 bugetul statului a cunoscut cele mai mari incasari din istoria fiscului. De 4 ori mai mari decat cresterea economica…

  3. 4 Emil Martie 5, 2011 la 7:03 PM

    Tot eu: da’ referirea la sefu’ ANAF care cerea mita la cine se refera?Ca doar Blejnar nu e dintotdeauna.

  4. 5 sebastian bodu Martie 6, 2011 la 2:04 PM

    As vrea ca Monica Macovei, Cristi Preda si Sever Voinescu sa raspunda la urmatoarele doua scurte intrebari:
    1. Poate Parchetul sa fie abuziv?
    2. Poate Parchetul sa greseasca?
    Daca da, atunci inseamna ca, in conformitate cu prevederea taiata din Statut, conform careia cel trimis in judecata sa fie suspendat de drept, inseamna ca Parchetul este cel care decide soarta politica a unui membru al sau. Asa cum nu parchetul este acela care decide soarta unui om, din punct de vedere al libertatii fizice, ci instanta, tot asa partidul politic este cel care, in functie de propria judecata (tinand evident seama si de interesul cetatenilor electori), este cel care trebuie sa decida soarta lui politica.
    Daca respectivul partid decide sa se incoloneze in spatele membrului sau trimis in judecata, facand miting in fata Parchetului, e decizia lui si raspunderea lui politica (asa cum s-a intamplat in cazul Bivolaru-PSD). Daca, din contra, respectivul partid hotaraste sa il suspende din partid pe respectivul, iarasi e decizia lui si asa trebuie sa ramana.

    Daca raspunsul la cele doua intrebari este negativ, inseamna ca traim in Coreea de Nord.


  1. 1 Echipa de Imagine » PDL intre benefic si strategic Trackback pe Martie 5, 2011 la 8:35 PM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Martie 2011
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Blog Stats

  • 109,011 hits

%d blogeri au apreciat asta: