Principiile de dreapta tin doar pana la prima campanie electorala

In 2008 PNL, pe atunci (aproape) singur la guvernare dar sustinut din parlament de PSD, majora pensiile si fura astfel „ideea” lui Geoana (cam de genul aceasta fiind toate ideile pe care le-a putut produce ilustrul presedinte pentru o seara). Asta dupa ce, initial, Tariceanu spusese ca nu se poate pentru ca nu sunt bani. Dar nu l-au tinut mai mult de trei zile principiile de dreapta si, dupa doar trei zile, mirosind avantajul electoral, l-a trimis pe Vosganian pe toate televiziunle pentru a explica masura electoratului PNL. Si electoratului altora, caruia Tariceanu i s-a si adresat ulterior in mod direct, prin fluturasi electorali tipariti de Guvern (adica tot pe banii nostri). Si uite asa PNL a obtinut in toamna lui 2008 22% din voturi iar deficitul public a ajuns la 5,4%. Ca sa nu ramana mai prejos in anul electoral ce nu se incheiase, doi ilustri necunoscuti deputati de la PD si, respectiv, PSD, propun in Parlament majorarea salariilor profesorilor cu 50%. De unde bani? Ce conteaza, asta e problema Guvernului, sa gaseasca bani (ca sa o citez pe o distinsa „doamna” a politicii romanesti, ajunsa la PSD dupa un stadiu de tatism la PRM), Parlamentul doar voteaza. Si uite asa a trecut legea, a votat-o pana si Adomnitei, ca tot si-a adus aminte ca si el deputat si nu se cade sa nu ridice mana cand gestul sau da bine la subordonatii de pe atunci ai domniei sale (pentru cine nu isi mai aduce aminte, Adomnitei era, la acel moment, Ministrul Educatiei). Relativ imediat dupa votul cu pricina au venit si alegerile iar PNL s-a dus in opozitie cu toate cele 22 de procente ale lor si, bineinteles, cu tot cu Adomnitei (pentru cine tot nu isi aduce aminte, Adomnitei e ala care s-a dus la nunta cu elicopterul MApN, precum se duc cocalarii cu limuzina). Odata ajuns la putere, PD isi da seama ca e partid de dreapta si suspenda aplicarea legii (ma rog, nici nu trebuia sa fii de dreapta ori de stanga ca sa vezi ca asta e prea groasa ca sa tina). Ideea generala desprinsa din toate aceste intamplari vesele si triste e aceea ca chestia asta, cu dreapta, nu tine prea mult timp, ci doar pana la prima campanie, cand toata lumea devine de stanga. Asa ca, mai avand de infruntat inca o campanie electorala, cea prezidentiala din 2009, in afara blocarii posturilor si nebugetarea celor neocupate in administratia publica, mare lucru nu s-a intamplat pe partea dreapta. In continuare isi produc efectele majorarile de cheltuieli publice convenite cu sindicatele si uite asa ajungem, la sfarsitul lui 2009, cu un deficit public ce tindea spre 8%. Odata trecute si alegerile din 2009, PD trece in 2010 la masuri de austeritate si consolidare bugetara (pe care ar fi trebuit sa le ia, daca nu PNL & UDMR in 2008, cu siguranta PD & PSD in 2009), sub titlul de masuri anti-criza – desi „anti-criza” inseamna stimularea, fiscala sau chiar si nefiscala a mediului economic -. Tinta: reducerea deficitului public pana unde vrea FMI-ul, ca doar el da banii pentru plata in continuare a pensiilor si salariilor, adica pentru consum… Ramane cota unica, lucru excelent, insa creste TVA-ul cu 5%, cu consecintele de rigoare asupra consumului, care scade pe masura. 2011 incepe cu anuntarea unei aliante surpriza (?) PSD – PNL + PC (plus, minus, nu mai conteaza; cand e dragoste nu mai conteaza nici doctrina diametral opusa si nici damful de securist dovedit, dapai matematica). Alianta cu acte in regula, inscrisa la cremenel. Mai mult, Antonescu spune ca ar renunta chiar si la cota unica daca PSD accepta listele comune la paritate (juma-juma). Asta dupa ce a zis ca moare de gat cu cota unica… Ponta saluta faptul ca Antonescu a inteles ca si socialismul e o optiune viabila economic, daca ai specialisti si uite asa au cantat impreuna prohodul cotei unice, in aplauzele liberalilor si spre stupefactia electoratului lor care nu mai intelege cine e de dreapta in tara asta. Pai ii spun eu cine e de dreapta: nimeni. Sau, mai bine spus, nimeni, cata vreme se apropie o campanie electorala. Toate actiunile, ba chiar si declaratiile publice palesc in fara mirajului guvernarii obtinut prin pomeni electorale, in diferite aliante politice. Daca ne uitam inapoi in istorie o sa vedem ca asa a fost dintotdeauna, de la Cuza incoace. aliante spectaculoase si promisiuni de dragoste etarna inspre binele patriei, desigur, urmate de divorturi gretoase si insotite de flegmele de rigoare. Un singur om a reusit sa puna ordine in adunatura de politicieni de pe la noi. Il chema Carol si venea din Germania. Si uite asa am inceput sa avem si noi bulevarde, cladiri administrative si canalizare ori iluminat stradal. A inceput si Bucurestiul sa semene a capitala europeana si nu a targ oriental. De unde mai luam acum un Carol? Ca Mihai e batran iar Duda poate sa-si spuna „principe” cat vrea ca, daca nu te nasti Hohenzolern, tot o duda, ramai. Din pacate concurenta pe un Carol ar putea fi mare, ca sunt in buda cu deficitul public si Grecia, si Irlanda, si Portugalia, si Spania, si Italia. Ba chiar si Belgia si Marea Britanie (apropos de Marea Britanie, si Gordon Brown stia ca se duce dracu’ deficitul public dar, ca si Tariceanu si Boc inaintea lui, intr-un alt colt de Europa, nu a luat nici o masura pentru ca, nu-i asa, urma o campanie electorala pe care oricum a pierdut-o). Si atunci ma intreb eu, mai e cineva de dreapta in UE? Teoretic da, cata vreme 21 din 27 de guverne sunt conduse de premieri ai caror partide fac parte din PPE. Practic, se pare ca doar Germania e de dreapta. Ca doar ei au inventat PPE-ul si crestin-democratia, nu? Germania, care inregistreaza cea mai robusta crestere economica post-criza. Germania, care si-a inscris in Constitutie ca statul federal nu are voie sa depaseasca 3% deficit public iar landurile 0%. Germania care este nevoita acum sa dea bani tuturor celorlalti (direct sau prin EFSF ori ECB), teoretic de dragul solidaritatii comunitare, practic de dragul monedei euro pe care ei au inventat-o si acum le pare rau. Dupa marca. Si atunci ramane sa ne ducem crucea, cu politicienii nostri de Dambovita (printre care ma numar si eu, ce sa fac, macar din solidaritate de breasla daca nu din impartasirea acelorasi principii), politicieni dintre care unii ajung ministri de finante din poeti ori ministri de interne din tamplari. Sau poate, Doamne-ajuta, s-o gasi vreun Carol pe aici, pe la noi, prin Romania. Unul care vorbeste rar dar bine si care acum lucreaza pe undeva pe strada Doamnei…

0 Responses to “Principiile de dreapta tin doar pana la prima campanie electorala”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ianuarie 2011
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Blog Stats

  • 109,030 hits

%d blogeri au apreciat asta: