De astazi intram in faza europeana a luptei pentru decontarea serviciilor medicale

Domnule Prim-Ministru,

Ma adresez Dvs. in primul rand in calitate de asigurat in sistemul asigurarilor sociale de stat, contribuabil la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate. Dupa cum bine stiti, Ministerul Sanatatii intentioneaza sa suprime, de la 1 martie anul in curs, decontarea cheltuielilor aferente serviciilor medicale prestate contribuabililor-pacienti de catre spitalele private, ramanand eligibile pentru decontare doar prestatiile medicale realizate de spitalele publice.

Domnule Prim-Ministru, conform Legii sanatatii nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se recunoaste in mod expres dreptul pacientului platitor de asigurari de sanatate de a-si alege furnizorul de servicii medicale (art. 208 alin. 3 lit. c si art. 218 alin. 2 lit. a). Din acest punct de vedere, Legea amintita nu face distinctie intre spitalele publice, spitalele publice cu sectii private si spitalele private, oricare dintre aceste unitati putand incheia contracte cu casele de asigurari de sanatate, singura cerinta fiind legalitatea functionarii spitalului (art. 245 alin 1 lit. a).

Avand in vedere ca interesul urmarit de stat este si trebuie sa ramana exclusiv dreptul pacientului-contribuabil de a beneficia de cele mai bune servicii, conform propriei optiuni (art. 249 alin. 2), acest drept este inviolabil si nu poate fi restrans doar la asistenta ambulatorie, de exemplu. Legea nu distinge intre spitale publice si private ci contine doar o lista cu natura serviciului medical ce face obiectul decontarii, indiferent de capitalul prestatorului serviciului, de stat sau privat.

In lumina declaratiilor publice facute de ministrul sanatatii, ca si de alti demnitari guvernamentali, va aduc la cunostinta ca suprimarea in orice fel a platilor aferente serviciilor medicale prestate de catre spitalele private, indiferent de nataura serviciului, catre asiguratii platitori de contributii incalca flagrant Legea sanatatii. Acest lucru va duce la o avalansa de actiuni in instante, si asa incapabile sa faca fata actualului volum de cereri de chemare in judecata. Vreau sa fiu foarte clar, domnule Prim-Ministru, desi sunt convins ca stiti: decontarea cheltuielilor medicale nu are nici o legatura cu finantarea spitalelor, fie ele publice sau private. Mai mult, Legea sanatatii interzice folosirea banilor din Fondul national unic de asigurari de sanatate – administrat de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate – pentru astfel de scopuri (art. 263 si art. 265), spitalele publice finantandu-se din venituri proprii sau de la bugetul de stat, prin Ministerul Sanatatii.

Domnule Prim-Ministru, in calitate de deputat in Parlamentul European, va fac cunoscut faptul ca Directiva 2011/24/EU cu privire la dreptul asiguratilor, platitori de contributii sociale, de a beneficia de prestatii medicale furnizate de unitati sanitare din alte state membre UE reprezinta si ea o garantie a dreptului la optiune, prevazut in legislatia nationala (Legea sanatatii). In conformitate cu aceasta Directiva se recunoaste dreptul la libera circulatie a pacientilor, serviciilor si medicamentelor, asa cum acest drept fundamental este statuat de Tratatul de Functionare al UE.

Conform considerentului 31 din Directiva, “daca un pacient solicita in mod expres sa fie tratat intr-un alt stat membru decat cel al resedintei, acesta beneficiaza de rambursarea cheltuielilor in aceleasi conditii cum ar fi beneficiat in statul sau”. Mai mult, “mobilitatea pacientilor-asigurati este o libertate considerata fundamentala [inclusiv] in interiorul statului membru”, conform considerentului 35. Printre exemplele de pacienti-asigurati care vor sa beneficieze de servicii medicale in alt stat membru, considerentul 39 al Directivei enumera enuntiativ inclusiv pacientii “care vor sa aiba acces la metode diferite de tratament decat cele disponibile in propriul stat membru sau care vor sa beneficieze de o calitate sporita a serviciilor medicale.”

In conditiile in care Directiva nu face, evident, distinctie intre spitalele publice si cele private (art. 3 lit g: “furnizor de servicii medicale este orice persoana fizica sau juridica ori alta entitate legala furnizoare de servicii medicale pe teritoriul unui stat membru”), decontarea este obligatorie, conform art. 5 lit. a (“statul-membru va face astfel incat costul tratamentului transfrontalier sa fie rambursat”).

Avand in vedere dispozitiile Directivei, se va ajunge la situatia bizara ca mai multi cetateni romani sa se indrepte catre serviciile medicale ale spitalelor din strainatate, mai ales ca anul 2013 este anul cetatenilor europeni iar Comisia Europeana va incepe o campanie sustinuta de informare a acestora despre drepturile lor transfrontaliere, dreptul la servicii medicale fiind o prioritate. Acest lucru va crea, desigur, o problema institutionala intre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si casele de asigurari din celelalte state membre.

In concluzie, dupa cum probabil ati sesizat din articolele citate, dreptul asiguratilor de a-si alege spitalul, inclusiv in afara statului membru, cu obligatia acestora de a deconta serviciul prestat, este un drept fundamental derivat din Tratatul de Functionare a UE. Altfel spus, daca un cetatean european asigurat are dreptul de a beneficia de tratament decontabil in strainatate, la un spital public sau privat, cu atat mai mult el are acelasi drept in statul membru al carui resortisant este. Astfel stand lucrurile, Comisia Europeana va putea deschide o actiune impotriva Romaniei.

Domnule Prim-Ministru, in cazul in care Ministerul Sanatatii sau Guvernul va defiinta sau va goli in orice fel de continut dreptul asiguratilor din Romania de a-si alege furnizorul de servicii medicale, subsemnatul, in virtutea dreptului de reprezentare a cetatenilor care m-au trimis, prin votul lor, in Parlamentul European pentru a le sustine interesele, nu voi ezita sa sesizez Comisia Europeana asupra acestui caz de infringement, care va duce Romania in fata Curtii Europene de Justitie.

Sebastian BODU
Europarlamentar PPE

Scrisoare deschisă către premierul desemnat Victor Ponta

Domnule Prim-ministru desemnat,

Astăzi ați primit din partea președintelui României mandatul de formare a noului guvern, pe baza susținerii parlamentare anunțate și care vă conferă o majoritate calificată. O astfel de majoritate știm cu toții că nu este sănătoasă pentru democrație dar votul popular trebuie respectat, chiar și atunci când, prin negocieri parlamentare, se poate ajunge la cifre chiar mai mari.

Domnule prim-ministru desemnat,

Vă scriu această scrisoare deschisă în legătură cu un subiect mai mult economic decat politic care știu că nu este în măsură să tulbure negocierile pentru formarea Guvernului, însă eu consider că el este important pentru funcționarea eficientă a celui mai important minister din structura oricărui guvern: cel al finanțelor publice.

Preconizata divizare a respectivului minister în două, buget ți finanțe, este o măsură care va genera consecințe deosebit de grave pe care, dacă nu le știți sau deși le știți, le ignorați, trebuie să vi le spun în mod public. Ruperea politicii fiscale de construcția bugetară și gestionarea separată a celor două portofolii nou apărute va duce la imposibilitatea alcătuirii unui buget anual realist, ca să nu mai vorbim de îngroparea definitivă a principiului bugetării multianuale. Diversele direcții și servicii care compun actualul Minister al Finanțelor Publice trebuie să continue să lucreze împreună, în cadrul aceleiași instituții. Nici măcar administrarea fiscală nu este total separată de politica fiscală, președintele ANAF fiind subordonat ministrului de finanțe și având rang de secretar de stat în Ministerul Finanțelor Publice.

Absorbția fondurilor europene va fi și ea afectată, având în vedere componenta reprezentând contribuția proprie. Ori, în loc să îmbunătățim absorbția, prin crearea unui cadru bugetar pe termen mediu, Dvs. pare ca va propuneti să incetiniti acest proces. Probabil că cifra de 20% – grad de absorbție pe care ați anunțat-o în campania electorala credeți că este reală și, deci, cam mare. Vă reamintesc că ea este de 9,3% pe plăți efective și cea mai mica din UE.

USL a venit cu argumentul că o astfel de structură ministerială a mai existat în 1991 și 1997. Fals. Nu a existat niciodată. Din 2000 li s-au creat doar secretarilor de stat portofolii, astfel încât unul să se ocupe de buget, altul de politica fiscală, altul de fondurile europene, altul de trezorerie și altul de administrarea fiscală (devenit apoi președinte al ANAF, după crearea agenției sub umbrela ministerului, în 2003). Separând însă instituțional bugetul de politica fiscală și de administrarea fiscală mai realizați, în plus, și o majorare a a numărului de secretari de stat (existând cam 4-5 în fiecare minister), fiecare cu cabinetul lui (consilieri, asistenți, secretare, șofer și curier), precum si o suplimentare a personalului care va alcatui directiile-suport subordonate direct ministrului (juridic, administrativ, contabilitate, achizitii etc.) cu costurile aferente. Dar, probabil că vă așteptați că acest lucru va fi acceptat de electorat, ca și explozia numărului de parlamentari sau orice altă măsură pe care o veți lua în mod arbitrar.

Un alt argument adus de USL în sprijinul divizării este acela că, în cadrul Comisiei Europene, există o direcție generală de buget (BUDG), separat de o direcție generală de impozitare și uniune vamală (TAXUD). Domnule Ponta, pe lângă acestea mai există și o direcție generală de economie și finanțe (ECFIN), precum și o direcție de piață internă și servicii financiare (MARKT). După cum vedeți, structura Comisiei Europene este total diferită de structura oricărui guvern european, asta dacă nu vă gândiți să rupeți Ministerul Finanțelor Publice în patru, ca să replicați structura Comisiei. În primul rând, politica fiscală, la nivelul UE, este mult mai redusă decât la nivelul statelor membre, având în vedere că fiscalitatea națională este o competență exclusivă a fiecărui stat membru, nici măcar partajată cu Comisia. În al doilea rând, direcțiile generale din cadrul Comisiei funcționează în subordinea unui comisar european, astfel încât o astfel de structură să se suprapună aproximativ peste numărul de state membre (27, în curând 28), rămânând loc și pentru viitoare eventuale noi state. Așadar, argumentul copierii modelului executivului comunitar cade, dacă nu cumva vreți să înființați 33 de ministere – câte direcții generale există acum în cadrul Comisiei – ceea ce nu este exclus, având în vedere nevoia politicienilor USL (și nu numai) de a ajunge în guvern în număr cât mai mare.

În concluzie, domnule prim-ministru desemnat, Dvs. vreți să slăbiți o instituție fundamentală a guvernului doar pentru a împăca și capra PSD-istă și varza PNL-istă sau, altfel spus, să creați instituții după persoane, în loc să numiți persoane în funcție de instituții. Adică exact ce ați declarat ca nu veți face. Desigur, acea declarație a fost făcută înainte de alegerile din 9 decembrie.

Tot înainte de alegeri a fost făcută și declarația referitoare la faptul ca nu veți majora taxele locale, ocazie cu care i-ați luat chiar peste picior pe oficialii Ministerului Finanțelor Publice, începând cu ministrul Florin Georgescu și terminând cu secretarul de stat Liviu Voinea, pentru că nu știați cine e de vina pentru asta. Probabil că vor urma și alte majorări de taxe și impozite, pentru a satisface toată armata USL și pentru a petici un buget ajuns la fundul sacului, înainte de a merge, după ce veți fi terminat toți banii, ADICĂ ÎN MAXIM 6 LUNI, pentru a cere un împrumut Uniunii Europene. După cum însă știți, un astfel de împrumut va fi condiționat de bunăvoința cancelarului Merkel, Germania fiind singurul stat membru care mai are bani. Așadar, domnule Ponta, veți proceda exact ca cei pe care i-ați criticat, cu deosebirea că armata USL este mai mare și mai flămândă, deci mai greu de hrănit.

Vă mai aduc doar aminte că, pe când se aflau singuri la guvernare, liberalii au făcut la Ministerul Finanțelor Publice exact ceea ce vreți să faceți Dvs. acum, dar în sens opus, adică l-au comasat cu Ministerul Economiei și Comerțului, însă din același motiv: desenarea instituțiilor guvernamentale după persoane. Astfel, pentru a-i oferi ministrului economiei de atunci, dl. Varujan Vosganian, plăcerea de a conduce ministerul pe care și l-a dorit dintotdeauna, fără însă a renunța la cel primit cu doar câteva luni înainte, Guvernul a hotărât, în “înțelepciunea” lui, să comaseze două ministere care nu au nici o legătură unul cu celalalt, creând pentru un an și 6 luni un minister mamut, jumătate din el necondus (pentru că dl. Varujan Vosganian stătea doar la finanțe).

Domnule prim-ministru desemnat,

Raportând votul covârșitor obținut de Uniunea Social-liberală la calitatea îndoielnică a candidaților acestei alianțe (nu am să dau acum exemple, le știți foarte bine) rezultă evident că românii v-au acordat un cec în alb. Lucruri pe care până pe 9 decembrie nu ați fi avut curajul electoral a le spune sau a le face apar acum unul după celălalt. Și vor mai apărea cu siguranță. Vă rog doar să vă gândiți de două ori înainte de a completa acest cec cu o notă de plată ireversibilă.

O alta “victima inocenta” a lobbyului din Parlamentul European :)

Plenul Parlamentului European a dat astazi aviz negativ candidaturii d-lui Yves Mersch pentru functia de membru al Consiliului Executiv al Bancii Centrale Europene din partea Luxemburgului. Voturile impotriva, in numar de 325 (fata de 300 pentru) au venit de la socialisti, verzi si liberali, care nu si-au putut ascunde bucuria dupa afisarea rezultatului votului.

In ciuda opiniei favorabile exprimate prin vot in comisia de specialitate unde a fost audiat, candidatul luxemburghez avand o prestatie care il califica, din punct de vedere al competentei si independentei, pentru functia in speta, plenul a votat impotriva pentru motivul ca este barbat, socialistii, verzii si liberalii dorind pentru aceasta functie o femeie.

In concluzie, avizul Parlamentului European pentru nu este o formalitate, cum s-a spus in cazul d-lui Leonard Orban. Votul din plen poate fi negativ chiar in ciuda unei opinii pozitive din partea comisiei de specialitate, deci cu atat mai mult in cazul unei opinii negative, precum in cazul d-lui Orban. Daca un candidat este respins pentru simplul motiv ca sunt deja prea multi barbati intr-un organ colectiv al unei institutii europene, cu atat mai mult un altul poate fi respins pentru lipsa pregatirii si lipsa independentei, precum in cazul d-lui Orban (care nu este si nu a fost niciodata auditor, finantist sau contabil si se afla intr-un vadit conflict de interese, ca actual responsabil cu gestiunea fondurilor europene, gestiune care face obiectul controlului Curtii Europene de Conturi, unde dl. Orban isi dorea sa fie membru). Si, desigur, nu a facut nimeni lobby pentru ca acest vot sa fie impotriva, cum nu s-a intamplat nici in cazul d-lui Orban, pentru simplul motiv ca o mana de oameni nu pot influenta votul a mai mult de jumatate din parlament nici daca ar vrea.

Serialul Elodia, varianta extinsa

Odata cu adjudecarea, de catre Dan Diaconescu, a pachetului majoritar al Oltchim, realizatorul TV deschide o noua pagina a celebrei telenovele, de data asta cu efecte sociale, economice si, bineinteles politice ce depasesc aria de emisune de pana acum a antenei OTV.

Intai de toate, cateva consideratii despre procesul de privatizare. Acesta a fost facut in pripa, conceput pe genunchi si pus in aplicare cu un amatorism demn de inceputul anilor ’90, de catre persoane aduse la OPSPI direct de la lipit afise de capmanie. Nu a existat o publicitate corespunzatoare, o evaluare serioasa a companiei, o camera de date si, in aceste conditii (pe langa altele, la fel de obiective, ce tin de situatia dezastruoasa in care se gaseste compania), au lipsit cu desavarsire investitorii reali, stragegici sau institutionali (prin investitor strategic se intelege acel investitor care opereaza in aceeasi industrie ca si compania al carui pachet de actiuni face obiectul vanzarii, investitor care vine cu capital, expertiza, know-how, piete de desfacere s.a.; prin investitor institutional se intelege un fond de investitii care vine cu capital si, eventual, management, restructureaza compania si apoi o vinde unui investitor strategic).

Pe langa aceste lipsuri elementare, cel mai grav a fost ca au lipsit criteriile de eligibilitate minime, care sa filtreze accesul unui ofertant fictiv, interesat de cu totul altceva decat de preluarea reala a companiei. Un astfel de filtru putea fi usor conceput chiar si in situatia economica grava in care se gaseste Oltchim, de exemplu prin conditii de bonitate si experienta ale ofertantilor. Ca sa nu mai spun ca “vehiculul investitional al lui Dan Diaconescu” pare-se ca nici nu trecuse de faza de inmatriculare la Registrul Comertului. Un alt minus urias al procesului a fost vanzarea, separat sau impreuna cu pachetul de actiuni, a doua creante apartinand Electrica S.A. si AVAS. Astfel ca am avut niste oferte total diferite, imposibil de evaluat si comparat, cata vreme fiecare se referea la altceva: doar la pachetul de actiuni, la pachetul de actiuni si la creante sau doar la una din creante.

In lipsa investitorilor de care aminteam mai sus am avut urmatorii ofertanti: unul strategic, ce-i drept, dar care pare ca nu si-a dorit prea mult sa-si schimbe statutul de actionar minoritar existent cu cel de actionar majoritar (sau poate ca pretul cerut pentru acest lucru era prea mare, fie fata de posibilitatile sale de plata, fie fata de valoarea de piata a companiei vandute), altul rechin si al treilea hai sa spunem exotic.

Investitorul Vuza a aratat clar ca nu este interesat de companie ca si afacere (going concern), ci mai degraba de creanta Electrica S.A. pentru ca, asa cum a afirmat, este garantata. De aici rezulta ca interesul acestuia pentru Oltchim era unul punctual, in contextul clar al lichidarii companiei si vanzarii ei pe bucati, pret de vanzare care ar fi revenit cu preferinta d-lui Vuza, ca si creditor garantat. Restul ar fi ramas, evident, cu creantele nerealizate, pentru ca sunt chirografari (fara garantii reale sau personale).

Investitorul Diaconescu (prin firma nou infiintata), care si-a adjudedcat pachetul majoritar (pentru care, de altfel, a si licitat exclusiv), si-a calculat pretul ofertat intr-un mod care nu are nici o legatura cu o reala operatiune de privatizare: suma salariilor restante ale angajatilor Oltchim. Acesta este primul indiciu ca oferta este una neserioasa, din punct de vedere financiar. Au urmat apoi o serie de declaratii ale realizatorului TV, dintre care cea mai importanta este aceea ca banii pe care acesta ii plateste cu titlu de pret al actiunilor trebuie neaparat sa se intoarca in companie, cu titlu de imprumut din partea statului, pentru a putea fi folositi la plata salariilor reastante. Adica un fel de Leveraged Buy-Out la fel de original ca si prestatia publica a ofertantului. Sa ii spunem LBO de Dambovita. Sau de Caracal. Poate ajunge si in manualele de management financiar. Mai pe intelesul tuturor, Dan Diaconescu plateste 45 milioane euro cu titlu de pret al pachetului majoritar de actiuni, bani care ajung la vanzator (statul, prin AVAS), dupa care acelasi stat vireaza banii inapoi unei societati comerciale devenita proprietatea lui Dan Diaconescu (Oltchim). Adica, din punct de vedere juridic, statul pierde calitatea de actionar majoritar si se alege in schimb cu o (noua) creanta chirigrafara (ca Oltchim nu mai are cu ce sa garanteze) si cu sanse de rambursare 0, in conditiile in care combinatul are deja o datorie totala de peste 700 milioane de euro si o cifra de afaceri in 2011 de doua ori mai mica, cu piete in cadere, totul pe fondul lipsei de materie prima si cu productia oprita din cauza intreruperii furnizarii energiei electrice. In schimb Dan Diaconescu, din punct de vedere juridic, se alege cu dreptul de proprietate asupra unui combinat (actionar majoritar). Culmea e ca aceasta schema financiara ridicola de este incurajata prin declaratii iresponsabile chiar de seful OPSPI, Remus Vulpescu: “Banii urmează să fie viraţi luni, iar miercuri vor fi transferaţi în contul Oltchim pentru plata salariilor şi asigurarea capitalului de lucru”. Ce nu stie dl. Vulpescu – dar stiu d-nii Florin Georgescu si Liviu Voinea, insa tac malc, poate-poate Dan Diaconescu chiar plateste luni cele 45 milioane euro (altfel, dl. Liviu Voinea fiind foarte activ in declaratii referitoare la buget, finante publice si chiar administrare fiscala, desi acest din urma domeniu este in responsabilitatea d-lui Serban Pop) – este ca un astfel de imprumut ar fi o noua gaura in buget, cu efecte asupra deficitului public. Mai mult, este ajutor de stat si trebuie aprobat de Bruxelles. Plus ca statul, direct, nu acorda imprumuturi ci cel mult garantii de stat, cu aceleasi efecte ca si in cazul unui imprumut direct.

Pentru linistea domnilor Georgescu, Voinea sau Ponta, le pot spune cu responsabilitatea unuia care a lucrat 10 ani in private equity si banking, dintre care multe privatizari (Banca Agricola, Rolast, Policolor, Marmosim, Orgachim-Bulgaria), ca dl. Dan Diaconescu nu va plati un leu. Va pune tot felul de conditii si va inventa tot felul de tertipuri si de amanari pe care le va folosi in a arata tuturor ca el, salvatorul Oltchim, nu poate plati salariile angajatilor si nu poate reporni combinatul din cauza ciocoilor care nu il lasa, care nu tin cu romanii, care blocheaza tranzactia si fluxul banilor. Deja a spus că nu poate garanta că va semna contractul luni, întrucât trebuie să studieze “o serie de elemente”. Pentru oricine cu o minima experienta in domeniul privatizarilor si achizitiilor este evident ca Dan Diaconescu nu are acesti bani si nu are nici vreun investitor miraculos in spate. Nu are nici un “gigant”, ca sa il citez pe dl. Vulpescu, convins ca dl. Dan Diaconescu nu poate juca la cacialma, ca doar “a studiat documentele si s-a convins ca un astfel de nivel de siguranta (a ofertei lui DD, n.n) nu poate veni decat din posibilitati de finantare foarte serioase”. Un investitor sanatos la cap nu ii da unuia ca Dan Diaconescu 45 de milioane de euro sa se joace cu ei de-a privatizarea. Prin insasi faptul cum a conceput pretul pachetului de actiuni este clar ca a fost un calcul strict electoral din partea presedintelui PPDD. Un calcul meschin, facut pe seama a trei mii de angajati aflati intr-o situatie disperata, un calcul meschin facut cu concursul OPSPI care a aratat o incompetenta imposibil de egalat. Un calcul in care singura pierdere financiara a lui Dan Diaconescu este garantia de participare la licitatie, pentru care va face in continuare un circ fantastic, macar sa merite banii. Asta daca nu cumva scrisoarea de garantie bancara (ca nu cred ca a depus vreo garantie in cash) este scrisa in asa fel incat sa nu poata fi executata, ca la cat sunt de competenti angajatii OPSPI, ne putem astepta la orice…

Asadar in continuare vom asista la un joc de-a soarecele si pisica, din care Dan Diaconescu va castiga cu siguranta puncte politice pe seama unui electorat care nu va intelege mare lucru din chestiunile economice si juridice. In alcelasi timp, guvenul USL si-a agatat de gat o bomba cu ceas care va expolda in capul tuturor, incepand cu Daniel Chitoiu si terminand cu Victor Ponta. Deocamdata, week-end-ul asta, suntem inca la stadiul la care ne-a lasat dl. Vulpescu vineri, adica avem “o privatizare de succes”. De luni incolo insa, ticaitul bombei se va auzi si in afara zidurilor Palatului Victoria. Tic, tac, tic, tac…

Am primit pe adresa “redactiei”: Jurnalul lui Remus Cernea (partea a II-a)

Duminica, 24 iunie

M-am indragostit!!! Pentru prima oara in viata mea m-am indragostit (aproape) la prima vedere! De aceea ar trebui sa numesc acest jurnal “Jurnalul Fericirii”, dar mi-e teama sa nu fiu acuzat ca l-am plagiat de Steinhardt. Oricum e mort, deci el nu poate sa ma mai acuze de nimic. Da’ ce, parca pe Ponta, cand a plagiat, l-a acuzat de ceva Diaconu, ala dupa care a plagiat? Mai bine renunt la idee, ca cine stie cand ajung prim ministru si o sa se ia astia de mine cum se iau acum de Ponta. Si bine ca nu mi-am dat licenta, ca cine stie cum ajungeam si eu doctor, precum aia care au ajuns colonei fara sa traga un glont.

Oricum, divaghez. Nu stiu daca v-am zis, dar m-am indragostit! M-am indragostit nebuneste de o bruneta focoasa, o adevarata diva. E drept ca nu ne-am vazut inca fata in fata ci suntem doar prieteni pe facebook, dar cand e dragoste e dragoste, am stiut-o imediat. I-am povestit si mamei dar ea nu a inteles cum e treaba cu feisbucul asta, asa ca i-am zis ca mi-a prezentat-o Mazare, cu care chipurile m-am imprietenit in Brazilia, la Rio.

O cheama Gianina si ne conversam in fiecare seara pe chat. I-am declarat iubirea si ea a zis ca un barbat trebuie sa stie sa isi exprime sentimentele fara ocolisuri. Si ca ea ar face la fel, daca ar fi barbat, dar nu este. Evident ca nu este, de ce o fi tinut sa precizeze? Ma rog, de abia astept sa o intalnesc fata in fata, sa o duc apoi sa o prezint parintilor mei. Mai la vara poate o sa mergem sa ii arat cat de frumoasa e patria noastra, o sa ii arat Rosia Montana, desi nu stiu cu ce sa ajungem ca masina si permis de conducere nu am iar trenul cica nu mai trece pe acolo de mult, ca n-are lumea bani de bilet. Poate il conving pe Ponta sa imi dea o masina de la guvern, cu sofer, sa vada Gianina ce inseamna sa fii conslier de stat!

Pana atunci insa ma voi intalni cu ea aici, in Bucuresti! Daaa! Ziua cea mare este chiar maine! M-a invitat sa o insotesc la un mars prin centrul capitalei, Marsul Diversitatii parca ii spune. He, he, pai la cata experienta am eu pe partea asta, sunt perfect pentru a o insoti! Nu stiu exact despre ce diversitate e vorba, probabil diversitate politica. Voi putea in sfarsit imbina experienta mea civica cu cea guvernamentala iar Gianina va fi absolut incantata! Ba chiar o sa spun ca reprezint Guvernul si asa il mai derobez pe primul ministru de inca o sarcina grea, de a reprezenta el executivul si la acest eveniment, ca saracul e foarte ocupat cu tot felul de ordonante de urgenta.

Luni, 25 iunie

Am fost la Marsul Diversitatii si m-am intalnit cu “Gianina”. Am constatat ca era un fel de gay-parade iar pe “Gianina”, dupa ce a legitimat-o un politist, am aflat ca o cheama de fapt George Chirvasiuc. Politistul s-a uitat la mine si m-a intrebat cu un aer asa, sugubat, daca si mie imi plac bastoanele. Ce-o fi vrut sa zica? Ar trebui sa stie ca eu am fost intotdeauna impotriva violentei fortelor de ordine. Ma rog, nu conteaza ce a vrut sa zica, oricum, sunt distrus… Diseara ar fi trebuit sa o duc acasa, ca mama a facut placinta cu dovleac special pentru ea, ca mi-a spus ca ii place. O sa ii spun Gianinei…lui George, lua-l-ar dracu’, ca diseara e sedinta extraordinara de guvern si ca voi avea un program foarte incarcat in zilele urmatoare, avand in vedere cat de mult se bazeaza primul ministru pe sfaturile mele. Dupa aia o sa o sterg din lista prieteni.

Joi, 6 iulie

Se pare ca in spatele acestei manevre de bataie de joc la adresa sentimentelor mele se afla Basescu. Asta nu e democratie.

Am primit pe adresa “redactiei”: Jurnalul lui Remus Cernea

15 iunie

Astazi a fost prima mea zi de munca la Guvern. De fapt a fost prima mea zi de munca punct, he, he. Uite ca poti sa te angajezi la stat si fara diploma de licenta, nu cum zicea tata. Oricum, va trebui sa ii arat cartea de munca, pentru ca a zis ca, pana nu vede scris negru pe alb, nu crede nimic. Mama m-a crezut, totusi. Cand i-am zis ca consilierii de stat (asta ar trebui sa fie una din cacofoniile acceptate, o sa sun la Academia Romana sa le zic sa scoata aia cu biserica catolica, ca doar suntem stat laic, ce dracu!) sunt numiti prin decizie a Primului Ministru mama a plans. Apoi a sunat la toate rudele si le-a zis despre asta.

Am ajuns la guvern pe la 10 si ceva. De cu seara o rugasem pe mama sa ma trezeasca, sa nu intarzii. Mai ales ca, ultima data cand mi-am pus ceasul sa sune dimineata a fost ca sa prind acceleratul de Hunedoara, dar nu am auzit soneria si am ajuns la Hunedoara cu personalul. N-a fost bai, am avut timp mai mult sa contemplu frumusetile patriei, asa cum ne spunea tovarasa invatatoare, cand eram la scoala.

Cand am ajuns la Guvern am avut neplacuta surpriza ca jandarmul de la poarta sa nu ma lase sa intru in cladire. I-am zis ca sunt consilier de stat si a zis ca, daca fac scandal, imi da si un sut in … (scuzati, dar nu pot reproduce cuvantul). A trebuit sa sun la secretariat, ca sa vada jandarmul ca eu chiar sunt consiler de stat! Pana la urma m-a lasat sa intru, dar m-a controlat in rucsac, unde a vazut senvisurile pregatite de mama si sticla cu sirop de zmerura. A si gustat din ea, ca nu m-a crezut cand i-am spus. Eu cred ca, de fapt, ii era pofta de sirop de zmeura.

Cand am ajuns in biroul primului ministru de la etajul 1 am aflat ca biroul meu e la alt etaj, desi e unu’ Mihnea Constantinescu, tot consilier ca si mine, al carui birou e chiar langa cel al primului ministru. O sa vad eu mai incolo ce-i cu individul asta suspect. Mi-am luat biroul in primire, care e la etajul 4 (he, he, nu e chiar la ultimul etaj, asa cum susoteau unii pe hol, pe acolo, crezand ca nu ii aud). Chiar daca e un birou mic mie imi place. Nici nu aveam ce sa fac cu un birou mare care, pe deasupra, ar fi consumat si mai mult curent. Al meu nu are nici macar aer conditionat si ma bucur ca s-a renuntat la o astfel de risipa de energie. Am sa vorbesc cu primul ministru sa dea dispozitie sa scoata toate aparatele de aer conditionat din cladirea guvernului si sa le duca in Modrogan, la pedelisti, ca sa vada lumea cum au epuizat aia resursele tarii.

Chiar in prima zi de munca am aflat cu stupoare ca ministrul economiei ar fi zis ca sustine proiectul minier de la Rosia Montana. Asa ceva este inacceptabil! I-am trimis imediat un e-mail primului ministru prin care l-am informat ca, atata vreme cat Miscarea Democrata a Verzilor Agrarieni face parte din acest guvern, acelui proiect nu i se va da drumul. Mi-a raspuns asistenta lui care m-a intrebat ce-i aia Miscarea Democrata aVerzilor Agrarieni, ca ea stia ca la guvernare sunt doar trei partide, care formeaza USL-ul. Ce ignoranta! Adica cum trei partide? Dar eu ce sunt? Hmmm…poate ca ar trebui sa cer un birou mai mare, ca reprezentant al unui partid aflat la guvernare. Cine naiba o fi Mihnea Constantinescu ala, de are un ditai biroul chiar langa cel al primului ministru? O avea si el un partid? Diseara o sa googalesc dupa el.

Pe la pranz, cand savuram unul din senvisurile pregatite de mama, a sunat asistenta primului ministru si a zis ca va trebui sa plec la Rio de Janiero, la o conferinta ONU pe teme de dezvoltare durabila. O fi ceva legat de imobiliare? Ma rog, cica imi plateste guvernul cheltuielile cu deplasarea, asa ca nu conteaza. O sa vad eu despre ce e vorba. Ar fi fain daca ar merge si Mazare de la Constanta, ca el a tot fost pe acolo si il stie lumea. Poate iesim pe seara, la un suc.

La 5 am plecat spre casa. Am luat metroul, ca de obicei, mai ales ca nu s-a oferit nici un coleg sa ma duca cu masina. Cand am ajuns am vrut sa ii povestesc mamei cum a fost, dar am adormit subit. Ee, asa e dupa o zi de munca ostenitoare. Poate imi fac totusi timp maine sa vad cine e Mihnea Constantinescu.

Cine merge la Consiliul European? Varianta PNL…

Din perspectiva alegerilor prezidentiale din 2014, il intreb public pe candidatul USL la aceste alegeri, dl. Crin Antonescu, cine este indreptatit sa reprezinte Romania la Consiliul European, presedintele sau primul ministru? Avand in vedere ca domnia sa nu s-a pronuntat deloc pe acest subiect, am fi cu totii curiosi sa ii cunoastem pozitia.

Pana unde poate intinde coarda Victor Ponta?

La 4 ani de la admiterea Romaniei in Uniunea Europeana, PSD cere Bruxelles-ului sa aplice art. 7 din Tratatul UE, avand ca efecte extreme suspendarea fondurilor europene la care Romania are dreptul si blocarea exercitarii drepturilor de stat membru, in Consiliul European. Comunicatul este facut public de unul din vicepresedintii PSD, europarlamentarul Rovana Plumb. PDL vine cu o reactie imediata si acuza PSD de actiuni iresponsabile. Este randul lui Victor Ponta sa spuna ca PDL minte, ca ce a facut PSD a fost doar “sa informeze partenerii din Parlamentul European (adica grupul parlamentar socialist, n.n.) despre grave derapaje de la democratie, comise de puterea din Romania, nefiind atributul Parlamentului European ci al Comisiei Europene sanctionarea statelor UE prin blocarea fondurilor europene”.

Dar solicitarea constatarii incalcarii legislatiei europene inseamna, automat, sesizarea Comisiei Europene, singura intr-adevar competenta sa declanseze procedura de infringement, ca si gardian al legislatiei in speta. Si sesizarea nu a fost vis-a-vis de un articol din legislatia secundara, ci chiar referitoare la incalcarea unui articol din Tratat, cel mai dur in speta. Asadar nu poti vorbi, in acelasi timp, despre incalcarea legislatiei comunitare primare si despre lipsa intentiei de a atrage sanctiuni asupra Romaniei, cand in chiar comunicatul pe care il faci, atragi atentia asuora consecintelor dezastruoase ale unei astfel de masuri.

Aceasta inseamna ca interventia ulterioara a lui Victor Ponta a fost determinata de faptul ca si-a dat seama ca a mers prea departe. Si cum nu putea sa o lase in off-side pe Rovana Plumb, atunci a spus ca “premierul Boc minte cu nerusinare”, el adresandu-se doar Parlamentului European. Poate el personal, cu ocazia vizitei facute la Strasbourg saptamana aceasta, insa e greu de crezut ca Rovana Plumb a actionat fara un mandat de la partid, direct de la Victor Ponta.

In ceea ce priveste vizita lui Victor Ponta la Parlamentul European si resolutia despre Romania pe care PSD o mentioneaza cum ca ar fi in discutie in cadrul forului legislativ comunitar, resolutie care sa atraga atentia asupra derapajelor despre care vorbeste Victor Ponta, trebuie facuta precizarea ca aceasta se refera la alt stat membru, in speta Ungaria, tara impotriva careia, intr-adevar, Comisia Europeana a inceput procedura de infringement pe trei capete: independenta justitiei, independenta bancii centrale maghiare si independenta autoritatii de protectie a datelor. Acest lucru a fost anuntat miercuri in plenul Parlamentului de catre presedintele Barroso, in prezenta reprezentantilor Consiliului si chiar a lui Viktor Orban, venit sa isi sustina punctul de vedere. In plus fata de demersul administrativ al executivului comunitar, ingrijorari privind situatia din Ungaria au fost exprimate de reprezentantii Bancii Mondiale, ai FMI si ai Departamentului de Stat american. Asadar nu este vorba de nici o resolutie privind Romania, chiar daca reprezentantii PSD in Parlamentul European vor incerca sa bage si Romania la pachet cu Ungaria pentru ca, pur si simplu, nu exista nici o procedura de infringement pornita impotriva Romaniei si nici temei pentru un astfel de demers. De altfel independenta si impartialitatea Comisiei Europene este deasupra oricarei banuieli si daca o astfel de actiune ar fi pe cale a se declansa, am fi aflat cu siguranta de ea.

In concluzie, declaratiile PSD prin vocea Rovanei Plumb arata ca infantilitatea lui Victor Ponta nu are limite, acesta fiind in stare sa intinda coarda oricat, chiar cu riscul de a plesni intreaga Romanie, odata rupta. Iar interventia ulterioara prin care neaga implicatiile declaratiilor PSD asupra blocarii fondurilor europene i-o fi sugerat-o Iliescu sau Nastase, care de orice pot fi auzati, in afara de imaturitate si infantilism politic.

Concluzia imaturitatii politice a liderului PSD as include-o intr-un silogism alaturi de intervantia sa de anul trecut cand, adresandu-se tot colegilor socialisti din Parlamentul European, le-ar fi cerut acestora sa nu sustina integrarea Romaniei in Schengen. Informatia a fost postata de Cristian Preda pe blogul sau, urmare a unei discutii cu Adrian Severin (la acel moment vicepresedinte al grupului socialist). Ei bine, acea conversatie dintre Severin si Preda este reala, eu personal am auzit-o derulandu-se pe pasarela aeroportului Otopeni, la revenirea noastra saptamanala de la Parlamentul European. Si atunci Victor Ponta a negat atat posibilitatea existentei discutiei, cat si o eventuala implicare a sa in blocarea accesului Romaniei la Spatiul Schengen. Ce a spus Victor Ponta socialistilor europeni atunci numai Victor Ponta, Adrian Severin si ceilalti socialisti (romani si straini) prezenti la dezbatere pot sti. Dar de aceasta data avem o declaratie oficiala a unui lider de la varful PSD care cere inceperea procedurii de infringement pe cel mai dur articol din legislatia europeana, din punct de vedere al consecintelor economice si politice (masura care nu are precedent si care ar trebui aprobata de Consiliu, cu patru cincimi). Asadar e cam tarziu pentru Victor Ponta sa dea inapoi prin declaratii ulterioare de dezvinovatire. Desigur ca cine voteaza PSD orice s-ar intampla poate crede absolut tot ce spune Victor Ponta. Dar pentru cei care mai sunt in stare sa faca o analiza obiectiva a situatiei cred ca nu este nici un dubiu ca acest om este iresponsabil si ca urmareste puterea cu orice cost. Ei bine, aceasta ultima sintagma face obiectul criticilor care ar trebui sa abunde la adresa lui Victor Ponta. Nu faptul ca doreste puterea este problema, acest lucru fiind normal pentru orice partid, de la liderul sau pana la ultimul membru. Insa pentru asta exista alegeri libere. Exista de asemenea si procedura demiterii guvernului prin motiunea de cenzura, care are inclusiv un precedent. Nu este insa scopul acestui articol sa enumere modalitatile constitutionale prin care un guvern poate fi schimbat. Nu este de asemenea rolul acestui articol sa enumere greselile a nu-stiu-cati ministri din guvernul Boc (lucru pe care eu l-am facut de nenumarate ori pe blogul personal). Scopul acestui articol este de a arata, daca cineva mai poate folosi logica interpretarii unor actiuni si declaratii, ca Romania ar putea fi aruncata intr-o zona a iresponsabilitatii politice prin actiunile unui om care a ajuns prea devreme intr-o functie care ii confera instrumente institutionale mult prea periculoase pentru capacitatea sa de apreciere.

Scrisoare deschisă adresată preşedintelui PSD, Victor Ponta

Stimate domnule Victor Ponta,

Am ales să mă adresez Dvs. pe această cale având în vedere calitatea de preşedinte al Partidului Social Democrat şi, teoretic, şef al d-lui Adrian Năstase, preşedinte al Consiliului Naţional al partidului şi fost prim-ministru al României între anii 2000 şi 2004.

Motivul acestui demers este o scrisoare privată pe care dl. Adrian Năstase a trimis-o Comisiei pentru Afaceri Juridice a Parlamentului European, pe care v-o transmit şi dvs. în cazul în care nu aveţi cunoştinţă de ea, şi în care se consideră o victimă a Mecanismului de Cooperare şi Verificare în domeniul justiţiei. Dosarul despre care vorbeşte dl. Adrian Năstase este cel în care a fost trimis în judecată pentru fapte de corupţie legate de finanţarea campaniei sale electorale din 2004 prin intermediul Inspectoratului de Stat în Construcţii (desigur că dl. Adrian Năstase nu a menţionat în scrisoare că mai are şi alte dosare penale precum cel al „mătuşii Tamara” – cea mai vestită matuşă şi „dosarul Zambaccian”). Toate aceste dosare sunt, aşa cum ştiţi foarte bine, ca fost procuror, supuse unor termene de prescripţie.

Nu am să pun accent în această scrisoare deschisă pe aşa-zisele merite pe care dl. Adrian Năstase şi le arogă, în cuprinsul scrisorii sale, în materie de combatere a corupţiei şi reformare a sistemului judiciar din România întrucât sunt arhi-cunoscute steguleţele roşii şi galbene de pe harta integrării Romaniei, la capitolul justiţie, precum şi faptul că închiderea acestui capitol în 2006 s-a făcut in condiţii fără precedent în istoria UE.

Nu am să pun în discuţie nici faptul că autorul scrisorii, dl. Adrian Năstase, este inconsistent în propriile susţineri, considerând, pe de-o parte, că prelungirea finalizării în instanţă a dosarului său (deschis în 2006) “ridică mari semne de întrebare cu privire la dreptul unui proces corect într-o perioadă de timp rezonabilă” pentru ca, pe de altă parte, să se plângă că aceeaşi finalizare este grabită de justiţie sub presiunea Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Nu acesta este scopul acestei scrisori, în speţă problemele de logică ale d-lui Adrian Năstase, profesor de drept la Universitatea Bucureşti, printre altele.

Ce mă preocupă pe mine şi ceea ce consider eu grav în scrisoarea d-lui Adrian Năstase (care nu este un simplu membru al partidului Dvs. ci este omul căruia îi datoraţi cariera Dvs. politică, mentorul Dvs. atlfel spus) este faptul că domnia sa nu consideră că acest dosar poate fi încadrat la capitolul “mare corupţie” din cauza sumei prea mici (conform expertizei proprii) pentru care a fost trimis în judecată.

Stimate domnule Preşedinte al Partidului Social Democrat,

Şi eu sunt convins că, între 2000 şi 2004, dl. Adrian Năstase nici nu s-ar fi dat jos din pat pentru o sumă neconformă cu rangul său. Iar pentru că nu cunosc averea reală a d-lui Adrian Năstase, ca să îi pot evalua “rangul”, am sa mă uit – aşa cum sugera un coleg de partid – la averea fostului său şef de cabinet, dl. Remus Truică (dezvaluită cu ocazia celebrului sau divorţ), adică a omului care adună firimiturile din spatele şefului său pe linie administrativă şi am să o înmulţesc cu orice coeficient supraunitar vreţi Dvs.

Aşadar, domnule Victor Ponta, marea corupţie nu se raportează numai la cuantumul fraudei, indiferent de diferenţele de evaluare a acesteia, ci şi la persoana care săvârşeşte fapta. Cu cât funcţia acesteia este mai înaltă în ierarhia statului, cu atât eticheta de mare corupţie este mai pertinentă. Dacă îmi amintesc bine, mita în palincă si caltaboş a dus la demisia unui ministru liberal al agriculturii, dl. Decebal Traian Remeş, faptă încadrată la mare corupţie, după standardele europene.

În concluzie, vă întreb public, domnule Victor Ponta: care este viziunea dvs. asupra conceptului de „mare corupţie”? Se referă el, aşa cum crede fostul premier Năstase, doar la cuantumul prejudiciului adus statului de un oficial sau se referă si la înălţimea funcţiei celui care comite actul de corupţie? Şi vă adresez aceasta întrebare deoarece şi Dvs. v-aţi asumat optica potrivit căreia dosarele aflate pe rolul instanţei avându-l pe Adrian Năstase drept inculpat sunt grăbite în mod artificial, din dorinţa de a demonstra Europei că România ia în serios lupta împotriva corupţiei,

Vă adresez însă această întrebare şi ca fost procuror – mai ales că amintiţi acest lucru cu aproape orice ocazie – iar un procuror ar trebui să ştie că dovedirea actelor de corupţie este cu atât mai dificilă cu cât persoana care săvârşeşte actul este mai influentă. Dacă ar fi altfel, şi probele în procesul penal ar avea acelaşi regim juridic ca în procesul civil, am putea foarte bine folosi prezumţiile. Aceasta s-ar traduce, în dosarele d-lui Adrian Năstase, în inculparea sa pe baza averii prezumate prin compararea ei cu averea d-lui Remis Truică. Dar, fiind un stat de drept şi, mai mult, unul în care justiţia funcţioneaza şi parchetul trimite acum în judecată persoane cu funcţii importante indiferent de partidul din care fac parte, regimul probelor în dreptul procesual penal este diferit de cel din dreptul procesual civil.

Încheind capitolul întrebări publice, vă sugerez, domnule Victor Ponta, dacă îmi permiteţi, să îi spuneţi domnului Adrian Năstase (desigur, dacă vă permiteţi) că a invoca în faţa unui organism european disfuncţii in personam în aplicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare la fapte de corupţie este cel putin inoportun, dacă nu deplasat, în condiţiile în care v-aţi exprimat în favoarea aderării României la Spaţiul Schengen iar motivul rămânerii noastre pe dinafară este aşa-zisa lipsă a rezultatelor în combaterea marii corupţii (valabilitatea unui astfel de argument invocat astăzi ca pretext de către un singur guvern din UE, cu componentă radicală, este desigur o altă discuţie).

În final, vă mai precizez doar că scrisoarea d-lui Adrian Năstase nu va primi un răspuns din partea Comisiei pentru Afaceri Juridice a Parlamentului European deoarece competenţa materială de a formula un astfel de răspuns aparţine Comisiei pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne, lucru pe care Adrian Năstase ar fi trebuit să îl cunoască, în calitatea sa de profesor de drept internaţional public.

Ştiu, domnule Victor Ponta, că aveţi deja în tolbă un răspuns politicianist la problemele ridicate de mine, dar aştept din partea Dvs. un altfel de răspuns, dacă vreţi să arătaţi că sunteţi independent de influenţa d-lui Adrian Năstase, omul care v-a deschis calea către actuala ascensiune politică.

Ma jos scrisoarea d-lui Adrian Năstase.

H.E Klaus-Heiner LEHNE
Chair of the Legal Affairs Committee of the European Parliament

Dear Mr. President,

Please allow me to draw your attention to some aspects of a particular importance concerning not only the situation of a litigant in a penal trial in Romania nowadays (even being the former Prime Minister), but the use of the Cooperation and Verification Mechanism (CVM) for political purposes before the electoral year 2012.

As former Prime Minister, leading the Government between 2001 and 2004 and leader of the Social Democratic Party(and President of SDP in the related period of time), I deeply understand the positive role of the Cooperation and Verification Mechanism for strengthening the judiciary reforms in Romania, after the closure of EU accession negotiations, in 2004. I coordinated the entire activity of the Government that closed all negotiations chapters, including Chapter 24 – Justice and Home Affairs. The three laws guaranteeing the reform of the Judiciary, the fully independence of the magistrates, the empowerment of the Superior Council of Magistracy with all aspects regarding the career of magistrates, in accordance to EU requirements and best practices have been drafted and adopted under my coordination (the Law on judiciary organization, the Law of the Superior Council of Magistracy and the Status of Magistrates), as well as the creation of the National Anti-Corruption Prosecutorial Office, in 2002 (one of the notable results of a PHARE project).Through a continuous effort of four years I had numerous chances to prove my attachment to European values and ideals and also concrete results in this heavy work, illustrated by the accession of Romania to NATO (in 2002) and the successful ending of accession negotiations, in 2004.

Unfortunately the evolution of my political situation after 2004 and the actual status of the penal files opened on my name starting 2006, raise serious doubts regarding the right to a fair trial in a reasonable period of time that I should benefit as any other citizen of Romania.
Three files on my name are now pending on the High Court of Cassation of Justice, in penal matters, and the public message transmitted through various channels is that there is ‘a must’ for all these to be finalized in December by obtaining a penal conviction against me (no matters in which form), in order to demonstrate to EU representatives that Romania is capable to deal with “high level corruption”. The CVM’ requirements are invoked repeatedly as a basis for “forcing” a penal decision against me and in this respect, please allow me to ask your opinion on the following matters:
 could it be a “European need” to obtain penal convictions in all these files in less than one month and, if so, could it represent a “success story” for the implementation of MCV, capable to be exported in other European countries?;
 could it represent a fair trial, in any sense, considering, for example, the fact that in so-called “electoral posters” of 2004 presidential elections file the National Anti-corruption Department (DNA) asked 974 witnesses to be heard by the judges, probably for strengthening the impression that it is a real “high level corruption” case (three times more than the number of witnesses in the famous Nurenberg trial) and an important part of them are to be heard by the HCCJ this month which seems to be practically impossible without substantially injuring the penal rules and affecting the fair judgment?

Please allow me to point in short only some essential aspects on the above-mentioned “electoral posters” file: it was several times postponed not for “gaining” undue time, but due to the fact that in 2005 the Minister of Justice has modified the law on ministerial liability, by infringing a Decision of the Constitutional Court of 1999, which was mandatory, so judges had to wait for a new decision of the Constitutional Court.

The main accusation of the DNA prosecutors was that a civil damage of approx. 175.000 Euro was produced in the detriment of a public body (The State Inspectorate for Constructions), presuming that the amount of money was used to sponsor the electoral posters, pens and pencils and other campaign materials, during the political campaign for Presidency that I ran for in 2004. But please let me offer you an information of a crucial importance at this stage of the file: the specialized expertise administrated recently (end of October) by the HCCJ and produced by a team of judiciary experts (independent bookkeepers, according to the law) shows clearly that in the respective case it was produced a damage of only 148.228.917 lei (old lei), meaning approximately 3.700 Euro. According to the experts, this small amount of money is usually coming from some in-service negligence of the SIC’ representatives and in any case has nothing to do with my person, as former candidate. Beside its valuable contribution in solving this file, please let me question (even rhetorical) if a damage of 3.700 Euro, not imputable to the former candidate to Presidency, in 2004, could be considered a “high level corruption case”?

This represents, Your Excellency, the famous “corruption case” used against me in a terrible political fight during seven long years and it finally leads to a kind of ridiculous situation, even for DNA prosecutors who spent a lot of time and resources for proving a damage which represents, in fact, less than 3.700 euro and not directly imputable to the candidate. The above-mentioned files have not follow the procedural rules and, under an immense pressure through invoking publicly the CVM’ requirements, they shall have six court hearings in the month of November in order to obtain a possible (desirable) conviction in December and to “offer” a good “reason” for closing the CVM in 2012 (a new evaluation report is expected for February next year) or at least this is the public perception and its corresponding pressure.

Other question may be raised, with your permission: could it be the will of EU’ member states and official bodies to use the “umbrella” of the so-called “anti-corruption principles” for supporting purely political goals of the actual political establishment of Romania in its struggle with political opponents? (At this stage I am president of the National Council of SDP, coordinating all the departments of the party) Is there a real need of the EU Member States and EU bodies to find and agree with a “scape-goat” in Romania in order to close CVM and to escape from such a sensible (and real) problem represented by high level corruption which couldn’t be in any sense a damage of 3.700 Euro, cause by a negligence?

Thanking you in advance for taking some time to read and reflect to this case affecting not only a person but an entire system of making justice in Romania, please allow me, Dear Mr. President, to express my highest consideration and esteem,

ADRIAN NĂSTASE MP
Former prime-minister of Romania

Adevaratul invingator in razboiul Ponta-Geoana (si pe ziare.com)

“Prostanac” si frustrat, Mircea Geoana nu s-a putut impaca cu ideea ca a iesit din linia intai a PSD si ca nu va fi candidatul socialist la alegerile prezidentiale din 2014, desi le-a pierdut cu brio pe cele din 2009.

Imatur si orgolios, Victor Ponta crede ca intarirea pozitiei sale de lider al PSD presupune eliminarea totala si definitiva a lui Mircea Geoana, pe care il percepe ca pe un adversar care incearca sa revina in fruntea PSD prin orice mijloace. Judecata falsa, frustrarea si iesirile sale repetate din “linia partidului” (de fapt initiative care, in viziunea lui Geoana, il ajuta pe acesta in pastrarea unei imagini de potential challanger a lui Ponta) nefiind decat convulsii disparate, fara sorti de izbanda si nici macar cu potential mediatic prea mare, amplificate mai degraba de reactia dispoportionata din partea lui Ponta si a altora din PSD (Miron Mitrea, Valeriu Zgonea etc.). Altfel spus, Geoana ar fi trebuit lasat in plata lui si ignorat complet, el fiind mort politic, cu certificatul de deces scris in decembrie 2009 si parafat la congresul PSD din 2010.

Vazuta de Ponta ca ultima greseala a lui Geoana, vizita acestuia in SUA il determina pe cel dintai sa treaca la solutia finala: mazilirea lui Geoana de la sefia Senatului, precedata de o excludere din partid. Initial sprijinit de Adrian Nastase si Ion Iliescu, poate chiar sfatuit ca se afla pe calea cea buna, Ponta considera ca a venit momentul sa ii dea lui Geoana lovitura de gratie, lovitura care sa ii asigure linistea in fruntea PSD. Doar ca, pe fondul discutiilor privind succesiunea, respectiv carei formatiuni politice ii revine dreptul de a numi pe urmasul lui Geoana la sefia Senatului, Nastase (care, trecut printr-o procedura de revocare el insusi, stie perfect care va fi rezultatul unui meci in Senat) si Iliescu fac pasul la off-side si il lasa pe Ponta singur in lupta cu Geoana. Nu este exclus ca, mai mult sau mai putin voalat, Nastase si Iliescu sa il fi sprijinit si atitudinea “rebela” a lui Geoana, mai ales ca acesta, din disperare, frustrare si prostie, era dispus sa faca orice pentru a iesi in evidenta ca si potential lider.

Constient ca un pas inapoi din partea lui inseamna pierderea autoritatii si un punct important castigat de Geoana, Ponta continua procedura si il exclude pe Geoana din partid, dupa o sedinta de birou la care acesta din urma nu a fost prezent, presedintele comisiei de disciplina (Dan Sova, prieten si fost coleg de facultate cu Ponta) invocand motive ridicole in argumentarea deciziei luate in lipsa. Chiar si de ochii lumii, chiar cand decizia era ca si luata, Geoana trebuia lasat sa apara in fata comisiei de disciplina. Insa Ponta si cu Sova au considerat fondul mai important decat forma, concentrandu-se asadar pe eliminarea cat mai rapida a lui Geoana si ignorand efectele publice ale unei decizii privite, chiar si de o parte din membrii PSD, ca nedemocratica si abuziva. Faptul ca Geoana a vorbit ulterior doua ore in fata Comitetului Executiv e superflu, decizia fiind deja luata. Mai mult, Nastase si Iliescu s-ar fi abtinut in loc sa voteze in favoarea excluderii daca Geoana nu ar fi avut o “aparare” care pur si simplu a enervat pe toata lumea (pe Iliescu chiar l-a bagat in spital pentru o zi). Daca nu am stii care sunt limitele inteligentei lui Geoana, am fi zis ca a facut astfel incat sa fie dat afara, ca si-a fortat demiterea.

Odata exclus Geoana din partid, Ponta continua cu eliminarea acestuia de la sefia Senatului, procedural invocand initial rocada cu Titus Corlatean si apoi transferarea atributiunilor catre Ioan Chelaru, vicepresedinte din partea PSD. Din punct de vedere juridic nu poate exista nici o rocada, procedura fiind una de revocare urmata de o numire pe baza de vot. Asa cum s-a intamplat in cazul Nastase, in 2005, functia revine aceluia care intruneste cele mai multe voturi, indiferent ce partid sau alianta il propune. Este evident pentru toata lumea ca PDL isi va nominaliza un candidat propriu pentru o functie-cheie in procesul legislativ si politic este esentiala si ca acesta va fi ales prin vot majoritar al tuturor senatorilor.

Odata pierduta functia de presedinte al Senatului, va incepe adevaratul razboi in PSD, cu un candidat de calibru: Adrian Nastase. Acesta a mai incercat o revenire in fruntea PSD la congresul din 2010, insa amintirile baronilor stransi de curea in timpul guvernarii sale erau inca proaspete si acesta a facut un pas inapoi, lasandu-l pe Ponta sa castige in fata lui Geoana, convins insa ca va aparea un moment mai prielnic pentru o noua incercare. Un argument pentru o astfel de miscare este, desigur, pierderea de catre PSD a functiei de presedinte al Senatului, pierdere care ii va fi reprosata lui Ponta (desi mai greu, avand in vedere cvasi-unanimitatea votului) la momentul oportun, acesta din urma neputand a convinge ca orgoliul lui este mai important decat pastrarea de catre partid a unei functii-cheie. Iar importanta functiei se va vedea in continuare, Vasile Blaga fiind indeajuns de experimentat sa jongleze cu procedurile in favoarea PDL, intr-o masura chiar mai mare decat Geoana, care reusea sa foloseasca aceleasi proceduri pentru a bloca activitatea legislativa (si nu numai) a puterii.

In acuzarea lui Ponta si, implicit, in sprijinul lui Nastase va iesi si Iliescu care, chiar daca nu mai are forta de a impune o decizie, are maturitatea si viclenia de a convinge. De fapt Iliescu s-a si exprimat public in favoarea lui Nastase ca si viitor prim ministru din partea PSD, dupa viitoarele alegeri, ignorand faptul ca aceasta functie ar reveni, conform pozitiei din partid si intelegerii cu PNL, lui Ponta.

In concluzie, Consilul Director din 22 noiembrie nu a reprezentat momentul intaririi puterii lui Ponta ci inceputul pierderii acesteia in favoarea lui Adrian Nastase. Cand va crede ca, odata scapat de Geoana, partidul si el personal vor iesi intariti va realiza cine ii sufla in ceafa cu sanse reale. Atunci va intelege Ponta ca este un simplu pion, alaturi de Sova, Zgonea etc., pe tabla de sah pe care se joaca Nastase si Iliescu. Atunci va intelege Ponta ca adversarul si adevaratul challanger al sau nu e Geoana ci Nastase. Din pacate, va fi prea tarziu pentru ca efectele in timp ale pierderii functiei de presedinte al senatului de catre PSD vor fi insemnate. Si atunci Adrian Nastase va aparea ca singurul candidat cu viziune pentru partid, capabil sa il infrunte pe Traian Basescu, in timp ce Ponta va avea aceeasi soarta ca si Geoana, adica va ajunge, daca nu in afara tablei de sah, cel mult pe marginea acesteia, dupa cum va considera Nastase necesar.