Despre banci

Comunicat de presa

Bruxelles, 29.03.2009

 

Folosirea bancilor comerciale ca si intermediari (comisionari) in acordarea de credite din bani publici catre agentii economici – Sebastian Bodu  (PPE-DE, PD-L)

 

 

Comunicat de presă

 

Europarlamentarul Sebastian Bodu a depus în Parlamentul European o interventie scrisa prin care se supune atenţiei forului legislativ european o problema actuala si acuta in ceea ce priveste functionarea pietei financiare, in speta acordarea de credite şi microcredite din fonduri europene agentilor economici, antrepenorilor, a căror activitate economică este grav ameninţată de lipsa finantarii, in contextul actualei crize economice.

 

Sebastian Bodu consideră că, în condiţiile în care sectorul bancar din mai multe state membre ale Uniunii Europene este cel putin retinut in a relua procesul de creditare, mulţi agenţi economici riscă falimentul, ceea ce nu ar face decât să accentueze efectele crizei economice. Plecand de la faptul ca, pe de-o parte, atat Uniunea Europeana, cat si Statele Membre sustin solutia creditarii cat mai urgente a agentilor economici din fonduri publice iar, pe de alta parte, in ciuda infuziilor de bani publici in bancile comerciale, acestea din urma nu au rezolvat problema deblocarii creditului[1], europarlamentarul popular propune ca UE sau Statele Membre să nu (mai) finanţeze direct băncile comerciale pentru ca acestea să îşi acopere pierderile – uneori uriaşe – cu banii publici întru mulţumirea acţionariatului lor şi constituind temei pentru a-şi acorda chiar prime generoase, ci folosirea băncilor comerciale doar ca intermediari (comisionari) în acordarea de credte din bani publici către agenţii economici care, în lipsa finanţărilor, sunt supuşi riscului falimentului. In acest fel se atinge scopul urmarit deoarece banii nu se opersc in banci ci ajung la cei care au nevoie de ei si, mai mult, acest lucru se face prin intermediul unor entitati care detin expertiza necesara, personal calificat sa analizeze un dosar de creditare (plan de afaceri, situatii financiarte etc.) si o retea adecvata pentru implementarea unui astfel de proiect, stiut fiind ca statul, oricare ar fi el, nu dispune de aceste instrumente, ceea ce face ca o creditare directa de la UE sau de la un Stat Membru sa fie mult mai dificila, ineficienta si chiar mai scumpa. In plus, bancile comerciale, stimulate fiind sa acorde credite prin comisionul primit pentru fiecare credit dat, isi pot acoperi din costuri (de exemplu cele cu personalul, evitand trimierea angajatilor in somaj).

 

In plus fata de documentul mentionat, Sebastian Bodu a mai precizat că: “Efectele blocajului financiar cauzat de criza economică a atins si incepe sa afecteze grav si statele Europei Centrale şi de Est. Auzim în fiecare zi de restructurări, disponibilizări atât din sectorul bancar cât şi din rândul agenţilor economici. Trebuie să găsim instrumentele necesare pentru a preîntâmpina concedierile masive şi trimiterea multor oameni în şomaj. Este o perioadă grea din punct de vedere economic dar cred că putem trece peste ea dacă luăm măsurile inedite dar adecvate situatiei deosebite pe care o traversam”.

 

Atasat: Interventia scrisa in plenul Parlamentului European, depusa in data de 25.03.2009

[1] Infuziile de capital sau facut in general prin equity, adica dobandirea de actiuni de catre stat in schimbul finantarii, statul ajungand in acest mod sa detina actiuni reprezentand chiar majoritatea capitalului social (de unde si expresia uzitata de “nationalizare a bancilor”); actiunile emise au fost insa preferentiale (fara drept de vot), ceea ce inseamna ca statul nu poate interveni in deciziile bancii. Banii intrati sub aceasta forma in bilantul bancilor au devenit proprietate a acestora iar managementul acestora a decis sa nu ii foloseasca in acordarea de credite

 

 

 

*********************************************************************************************

NOTA 1: ideea folosirii bancilor ca si intermediari de credite acordate din bani publici este proprie si personala si nu a mai fost adusa in discutie de nimeni, nici in Romania, nici in alt stat.

 

NOTA 2: de acum inainte voi posta pe acest blog toate actiunile intreprinse de subsemnatul in Parlamentul European si pe care eu le cred importante; de asemenea, acest blog poate fi accesat si de pe pagina mea personala de pe site-ul Parlamentului European (existand un link in acest scop)

 

NOTA 3: link-ul are ca scop posibilitatea ca alegatorii-tinta (e.g.reprezentantii mediului de afaceri) sa comunice cu subsemnatul, in calitate de deputat in Parlamentul European, membru al Comisiei pentru Afaceri Economice si Monetare

 

NOTA 4: in urma unui raport al unui ONG privind activitatea euro-parlamentara, am primit calificativul “slab” la capitolul “democratie participativa” (si nu la activitate in general, cum a mai fost preluat prin presa) deoarece, inclusiv ca urmare a inexistentei unui link intre site-ul Parlamentul European si blogul personal, nu am asigurat alegatorilor-tinta posibilitatea de a comunica direct cu mine pe subiecte ce tin de atributiuni ale subsemnatului in Parlamentul European si in comisia parlamentara din care fac parte.

---

Tariceanu si FMI-ul

Zice dl. Tariceanu, fost Prim-Ministru, din pacate (din pacate nu ca nu mai este, ci pentru ca a fost, totusi, 4 ani, premierul Romaniei), ca ne punem in genunchi in fata FMI. Chiar daca voi fi obligat sa platesc drepturi de autor unor colegi de partid si de alianta, nu pot sa nu ma abtin sa nu ii zic “ciocu’ mic”. Au dus tara la marginea falimentului prin politica lor economica iresponsabila de a arunca cu bani in toate directiile. Au reusit nemaintalnita performanta de a avea, pe o crestere economica de peste 7%, un deficit bugetar de 5,2% si nici un kilometru de autostrada sau alte investitii majore. Si asta pentru ce? Pentru ca sa creasca partidul domniei sale (a carei presedintie se pare ca, in mod ironic, o va pierde) de la 13% la 17 %. Cam scump pretul platit de o tara intraga, domnule Calin Anton…

Romani in Italia, italieni in Romania

Astazi am trimis, impreuna cu colegul meu Marjean Marinescu, o scrisoare adresata unor oficiali italieni de a face o vizita in Romania. Cred ca, inainte de a lipi etichete pe fruntea unei intregi natiuni, trebuie sa existe o imagine corecta asupra situatiei pe care o etichetezi.

De ce am ajuns eu, membru al Comisiei pentru Afaceri Economice si Monetare a Parlamentului European sa ma implic in aceasta problema, delicata, a imigrantilor romani in Italia si a faptelor antisociale pe care unii dintre ei le comit? Desigur, primul raspuns pe care il asteptati este acela ca, desi teoretic ii reprezint pe toti cei 450 milioane de cetateni europeni (inclusiv italieni), sunt totusi roman si imi pasa de imaginea tarii mele.

Un alt motiv pe care tin sa il arat este acela ca, in calitate de membru al sus-numitei comisii, ma preocupa situatia economica si criza financiara globala pe care o traversam. Ei bine, interesat, printre altele, si de reducerea somajului natural, ca stimulent al cresterii economice, am profitat de programul presedentiei cehe a Consiliului U.E. ce are ca motto “O Europa Fara Bariere” (inclusiv barieie in calea liberei circulatii a fortei de munca pe teritoriul comunitar). Si atunci am initiat in Parlamentul European, impreuna cu colegul Marinescu, o declaratie scrisa si o propunere de resolutie scrisa prin care ceream Comisiei sa determine statele membre care inca mai au astfel de bariere, sa le inlature, protectionismul fiind, in timp de criza financiara, o agravanta a crizei si nu o solutie (a se vedea, ca exemplu negativ, reactia SUA si apoi a Europei in timpul crizei din 1929). Ulterior initierii acestui demers, a aparut problema cu infractorii nostri din Italia. Si cum o escaladare a tensiunilor, dublata de o publicitate negativa a situatiei ar afecta evident sansele de inlaturare a barierelor protectioniste, am initiat un nou demers, respectiv acela de a incerca, in masura posibilitatilor noastre (de euro-parlamentari), sa contribuim si noi la oprirea fenomenului de xenofobie ce isi face aparitia in Italia.

Prima actiune publica a fost aceea de a trimite, acum 2 saptamani (pe 10 feb) o scrisoare deschisa ambasadorului italian la UE, dl. Nelli Feroci, prin care ceream ca infractorii, indiferent de tara care le-a eliberat pasaportul, sa fie tratati ca infractori si nu ca infractori romani, pentru ca infractionalitatea nu are nationalitate. Foarte elegant, excelenta sa ne-a raspuns (atat mie cat si colegului Marinescu), ca va lua legatura, pe acest subiect, cu oficialii italieni de la Roma. Ulterior, doi colegi de-ai nostri euro-parlamentari romani PSE/PSD (Corina Cretu si Daciana Sarbu) au initiat un demers asemanator, trimitand o scrisoare deschisa premierului italian.

Revenind la cea de-a doua scrisoare deschisa trimisa astazi tot excelentei sale dl. ambasador Nelli Feroci, postez mai jos textul integral al acesteia .

Catre:

Ministrul pentru Administraţie Publică, Renato Brunetta

Ministrul de Interne, Roberto Maroni

Ministrul pentru Reforme, Roberto Calderoli

Primarul Romei, Gianni Alemanno

Guvernatorul provinciei Roma, Nicola Zingaretti

Guvernatorul regiunii Lazio, Piero Marrazzo

Parlamentara Rita Bernardini, membra a Partidului Democrat

 

 

Stimata Doamna, stimati Domni,

 

Profund ingrijorati fiind de atmosfera tensionata care s-a instalat in relatiile romano-italiene, precum si de situatia co-nationalior nostri care traiesc pe intreg cuprinsul Peninsulei Italiene, va adresam aceasta scrisoare cu speranta ca vom gasi, impreuna, o solutie corecta la problemele noastre comune.

 

Seria de infractiuni comise in Italia de unii cetateni romani au creat un val de antipatie si chiar ura impotriva romanilor, in general si a romanilor din Italia, in particular. Intreaga natiune romana este judecata de italienii obisnuiti, de presa si de autoritatile statului pe baza faptelor antisociale ale unor infractori care, raportat la numarul total al romanilor care duc o viata normala in Italia, reprezinta totusi o minoritate.

 

Imaginea creata asupra romanilor este una falsa si nedreapta. Etichetele puse in ultimele zile reprezinta nu numai o jignire adusa milioanelor de romani, ca natiune sau sutelor de mii de romani care traiesc, muncesc sau invata onest in Italia, ci si o bariera pusa in calea integrarii acestora din urma in societatea italiana, ca oameni care nu se diferentiaza prin nimic de cetatenii tarii care le-a oferit locuri de munca sau de studiu.

 

Credem ca primul pas in depasirea acestei situatii este ca d-voastra, reprezentanti de prim rang ai clasei politice italiene, sa cunoasteti romanii nu din presa, ci prin intalniri directe. De aceea va adresam rugamintea de a va intalni cu reprezentantii comunitatile de romani care locuiesc in Italia, precum si de a vizita Romania. In calitatea Dvs. de importanti decidenti si formatori de opinie, consideram ca este imperios necesar sa aveti la indemina toate informatiile care sa conduca la luarea unei decizii obiective. In plus, daca veti da curs invitatiei noastre, veti avea ocazia sa discutati si cu reprezentanti ai numeroasei comunitati de oameni de afaceri italieni care locuiesc in Romania.

 

In cursul anului trecut unul din semnatarii acestei scrisori a facut parte din delegatia Comisiei pentru Libertati Cetatenesti, Justitie si Afaceri Interne care a vizitat taberele de „nomazi„ din Roma. In timpul intalnirilor avute cu aceasta ocazie, atat Ministrul de Interne, Roberto Maroni, cat si primarul Romei, Gianni Alemano au declarat ca ii preocupa situatia de fapt si de drept a acestor tabere si ca se va trece la construirea de tabere noi, legale, care sa aiba ca efect incluziunea sociala a rezidentilor, inclusiv scolarizarea minorilor. Am fi recunoscatori daca am primi informatii daca s-a intreprins ceva in acest sens.

 

In finalul acestei scrisori va asiguram de intreaga noastra disponibilitate, atat pentru vizita Dvs. in Romania, cat si pentru lamurirea oricarui alt aspect pe care il considerati util si care ar duce la detensionarea situatiei create, situatie care, pe masura ce escaladeaza, dauneaza atat interselor Romaniei cat si Italiei, ca membri ai Uniunii Europene. In acest sens, ne exprimam inclusiv dorinta de a efectua o vizita in Italia, vizita care sa cuprinda intalniri cu Dvs. sau cu alti oficiali italieni preocupati de siguranta publica, alaturi de reprezentanti ai comunitatii romanesti din tara Dvs., ingrijorati ca si noi de situatia creata.

 

 

Cu stima,

Marian Jean Marinescu si Sebastian Bodu

Deputati in Parlamentul European

De sarbatori si de anul nou

Craciun fericit, La Multi Ani bla-bla-bla…

P.S. Pe la Brx am vazut ca se zice “Season*s Greatings”. Naşpa…Parca vad ca in curand o sa ne umplem si noi de “politically correctness”

Oful d-lui Tariceanu II

Se plange dl. Tariceanu pe blogul domniei sale ca programul de guvernare al coalitiei PD – PSD e unul de stanga si aduce ca prim argument eliminarea cotei unice. Ei bine, unde a vazut domnia sa asemenea lucru nu stiu. Lasand la o parte faptul ca veniturile si profiturile vor continua a fi impozitate prin aplicarea unei cote unice, dl. inginer Tariceanu face confuzie intre acciza (adica acel impozit indirect aplicat consumatorului final care cumpara anumite marfuri, unele dintre aceste marfuri facand parte din categoria celor de lux) si impozitul pe venit (adica un impozit direct). Ei bine, acciza pe lux se spune ca va creste si nu vreun impozit.

Zice in continuare dl. Tariceanu ca programul in speta nu contine masuri pentru stimularea economiei. Adica, indirect, dl. Tariceanu ne aduce aminte de programul anti-criza al PNL. Zambesc cand ma gandesc la acel program “liberal” facut in jumatate de zi, pe finalul campaniei electorale, pentru ca pur si simplu acesta este neaplicabil in cea mai mare parte. El reprezinta doar un document electoral care a fost folosit inainte de alegeri.

In aceeasi ordine de idei, imi aduc aminte despre sedintele Comisiei Nationale de Strategie a Aliantei D.A. din 2004 la care dl. Tariceanu nu a participat, in schimb a fost foarte reticent la introducerea cotei unice, speriat ca vor scadea incasarile la bugetul de stat. Ei bine, incasarile nu au scazut ci din contra, au crescut (cu 15% in 2005 si cu 22% in 2006). In acest context a imbratisat dl. Tariceanu cota unica si a ramas cu ea in gura si in campania electorala ce tocmai s-a incheiat. De altfel, cota unica nu este o masura de sorginte liberala ci populara, primii care au implementat-o in istoria moderna a fiscalitatii europene fiind balticii (acest lucru e cu atat mai simplu de verificat intrucat liberalii nu au avut, pana la CPT, nici un prim-ministru in Europa).

Nu in ultimul rand, nu pot sa nu remarc ipocrizia d-lui Tariceanu care caracterizeaza promisiunile de crestere a cheltuielilor publice de natura salariilor si pensiilor ca fiind iresponsabile…dl. Vosganian stie de ce , ca doar a lasat mostenire noului ministru de finante un deficit bugetar de peste 4,5% (cu tot cu Fondul Proprietatea) si o trezorerie goala.

In concluzie, dl. Tariceanu ar trebui sa vorbeasca mai putin despre altii ci sa vada mai bine cum isi va pastra scaunul de presedinte al PNL pe care l-a condamnat la opozitie prin solicitarea nerealista de a conduce viitorul guvern din postura de “castigator” a 18% din voturile electorilor. Sau sa isi vada de firma sa care va avea de suferit destul de mult in contextul actualei crize economice, alaturi de alti producatori si vanzatori de autoturisme (sau nu, ca de aia si-a tras “taxa de poluare”…)

inconstantin, krossfire, lovingvama, Narcis Gavan, Ovidiu Draghia, Piticu, Subiectiv, Visurat, Vlad Bogos, Voce, zoso, cristealizari, Victor Ciutacu, Pavel Lucescu, Calin Constantin Anton Popescu-Tariceanu

 

 

 

Nicolaescu cel destept si medicamentele de aur

Ma uit si eu de cateva zile la meciul dintre ministrul sanatatii si distribuitorii de medicamente. Cum a inceput el? Ei bine, in marinimia lui, onor guvernul s-a gandit sa dea medicamente compensate la tot cartierul, fara limita de suma, criterii medicale (anumite boli) ori situatie sociala a cumparatorului. Sau, cum ar zice Florin Salam, fara numar, fara numar, fara numar…

 

Doar ca, ai dracu’ distribuitorii astia, care iau medicamentele de la producatori pe euro, la cursul de schimb de azi, nu vor in ruptul capului sa accepte sa primeasca banii de la Ministeru’ lu’ Nicolaescu peste 90 de zile, in lei, dupa ce amaratul de leu se va fi dus in cap de tot. Basca unde mai pui ca poate bugetul lui Jenica, cu toata taxa lui pe viciu cu succes colectata (n.b. adevarat, dar asta in detrimentul accizei din care face parte si asupra careia prevaleaza in colectare si pe seama, bineinteles, a cresterii exponentiale a evaziunii fiscale pe segmentul tutun si alcool), nu poate fi solvabil in a acoperi medicamente fara numar, ca doar nu e nici el sac fara fund.

 

Si ce se gandeste atunci marele cerebel de sub coiful de ministru: sa ii ameninte pe distribuitori ca, daca nu accepta sa-si vanda medicamentele la pretul la care vrea muschii domniei sale, o sa le trimita niscaiva controale pe cap. Imi aduc aminte ca, pe cand conduceam ANAF-ul, am facut o licitatie pentru cumpararea catorva masini spre a fi folosite de cei care mergeau in inspectii la contribuabili si mi-ar fi placut sa le cumpar mai ieftin. Ba, daca se poate, sub pretul de cost. Dar nu mi-a trecut niciodata prin cap sa ii amenint pe vanzatori ca, daca nu le dau la pretul pe care il vreau eu, maine vor fi la usa lor, in valuri, inspectorii fiscului, comisarii Garzii Financiare si lucratorii vamali de la control ulterior. Ce prost am fost eu, ce destept e dl. ministru Eugen Nicolaescu ca vrea sa isi faca ceva campanie electorala pe banii distribuitorilor de medicamente si ce ticalosi sunt acestia din urma ca nu inteleg de loc principiile si doctrina liberala.

 

Alte pareri?

PC-ul si apocalipsa

Ma uit zilele astea la TV si raman masca vazand cum un partid politic (!), parlamentar si membru al unei aliante electorale care se bate cu caramida (rosie) in piept ca va veni la guvernare, demonstreaza in fata Delegatiei UE la Bucuresti in semn de protest fata de un experiment…stiintific, realizat in Geneva. 

Penduland intre a-mi face cruce sau a ma amuza copios vazand adunatura de cateva zeci de persoane de toate varstele care, probabil, habar n-au impotriva a ce protesteaza dar, mai ales, ascultand explicatiile d-nilor Codrin Stefanescu si Marius Marinescu-Bideu, doi corifei ai partidului in chestiune care incearca, cu cuvintele lor, sa ne deschida ochii asupra implicatiilor catastrofale si apocaliptice ale experimentului european. Fara sa vreau, mi-am amintit de isteria creata de unu’ Hancu, care prezicea un cutremur la fel de apocaliptic precum gaurile negre vazute de distinsii politicieni conservatori. 

Printre argumentele lor irefutabile si care, evident, nu au nici o legatura cu astro-fizica, gasim formule populiste folosite la orice ocazie, cum ar fi aceea ca mai bine foloseau banii pentru gasirea de tratamente la bolile incurabile. Da’ de ce nu, mai bine, sa ii dea lui Voiculescu ca sa mai faca niste Antene la care sa promoveze si alti lideri politici la fel de vioi la minte ca si Stefanescu si Marinescu, ca tot erau cheltuiti mai cu folos, nu? 

Nu vreau sa fac aici apologia experimentului de la Geneva pentru ca nu ma pricep la astro-fizica, ca multi dintre telespectatorii care urmareau stirea respectiva. Dar ma gandesc ca, daca atatita savanti sunt adunati acolo pentru a fi de fata la derularea acestui eveniment asteptat de cativa ani, timp in care s-au consumat multi bani si multa energie, stiu ei ce stiu. Si, daca nu ma pricep, nu ma bag. Problema e ca unora nu le este jena sa-si dea cu parerea sau sa critice si atunci cand sunt absolut pe langa subiect, doar pentru ca sunt politicieni, chiar daca frizeaza ridicolul. 

Oricum, un lucru ma surprinde, apropos de critici: cum de nu au stabilit PC-istii, impreuna cu cozile lor de topor de serviciu pe la Antene, ca si de data asta in spatele acceleratorului de particule se afla tot Traian Basescu?

Iron Maiden!

Si a fost Iron Maiden in Romania. Pentru prima data, cea mai mare trupa de heavy metal europeana (parerea mea, vorba lui Nea Nicu Vacaroiu) a venit la Bucuresti, parte a celui mai mare turneu al lor, de cand au luat fiinta. Concertul a fost mai mult decat bestial si, spre deosebire de Rolling Stones, de exemplu, care a adunat atat fani, cat si curiosi sa vada o legenda vie, de data aceasta au fost doar fani adevarati. Ce mi-a placut cel mai mult? In primul rand ca au cantat aproape toate piesele lor de rezistenta. In  al doilea rand, ca au cantat cu pofta. Si in al treilea rand, ca au cantat aproape doua ore (1.55 h), fata de o ora jumate, cat dureaza de obicei un concert.

 

Desi se spune, pe buna dreptate, ca cele mai bune albume ale lor au fost cele din anii 80, adica de la Iron Maiden (I) pana la The Seventh Son of a Seventh Son, stadionul a explodat efectiv la Fear of the Dark. In fata mea era o domnisoara careiea i-au cazut ochelarii de pe nas cand au inceput toti in jurul ei sa sara in sus de la primele acorduri ale piesei. Acuma, ce cauta o domnisoara cu ochelari de vedere la un concert rock, nu imi dau seama J. Cert este ca, in general, domnisoarele de la concertele de hard rock nu arata asa de bine ca cele de la Cerbul de Aur, ca sa iau un exemplu aleatoriu…

 

Intorcandu-ma la muzica celor de la Iron Maiden, am fost deosebit de incantat ca au terminat concertul cu piesa mea preferata, Hallowed Be Thy Name si ma gandeam unde eram noi cand ei inregistrau albumul The Number of the Beast? Ne bucuream ca vine Holograf sau Compact (ca Iris erau prea „periculosi” pentru urechile Suzanei Gidea) si stricam imaginea tineretului UTC-ist cu pletele noastre si cu bratarile de piele cu capse, facute de vreun croitor din cartier.

Românii si inundaţiile

 După 9 zile de inundaţii, bilanţul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative  este îngrijorător: 5 morţi, 6 judeţe şi 150 de localităţi afectate, 15.834 de persoane evacuate. Printre victime, o femeie, un tânăr şi un copil striviţi sub pământul mişcat la vale de ape, în urma prăbuşirii casei în care se adăposteau. Se cunoaşte relaţia directă dintre gradul de împădurire, riscul de inundaţii şi alunecările de teren. Nordul României este răscolit de fenomene meteo extreme şi de consecinţele exploatării fără limite a masei lemnoase.    

      Conform datelor furnizate de MIRA, inundaţiile au distrus 207 locuinţe şi au compromis 35.084 hectare teren agricol şi 3.243 hectare de păşuni şi fâneţe.

      Autorităţile au instituit situaţia de urgenţă în Moldova şi Maramureş, acestea fiind zonele cele mai afectate de apele revărsate ale Prutului şi Siretului.

      Imaginile din nordul Moldovei seamănă izbitor cu cele inregistrate în 2005. Oameni disperaţi, case distruse şi pămînt adus in aval de râurile ieşite din matcă umplu jurnalele de ştiri. După stabilizarea situaţiei se caută vinovaţi pentru bilanţul inundaţiilor şi resurse pentru reconstrucţia localităţilor distruse. Nu în mod paradoxal, fenomenele meteo extreme şi cele mai mari distrugeri se înregistrează în zonele în care defrişările au atins cote alarmante. 

      Nu mai departe de luna mai a acestui an o campanie („România, marea defrişare” – PRO TV) de constientizare a situaţiei dezastruoase în care se află pădurile Moldovei semnala în cifre absolut şocante măsura iminenţei dezastrului pe care locuitorii acestei zone îl trăiesc acum.

      Pădurile au fost tăiate ani la rând fără control. Autorităţile silvice constată că, în ultimii 17 ani, suprafaţa împădurită a României s-a redus cu circa 6%, mari distrugeri fiind semnalate în judeţele Suceava, Neamţ şi Bacău. Se apreciază că, în Moldova, în ultimii 10 ani, au dispărut două hectare de pădure pe zi. Numai în judeţul Neamţ în 1999 funcţionau 350 de gatere, mai mult sau mai puţin legale! Consecinţa imediată şi manifestă a distrugerii pădurilor, este apariţia alunecărilor de teren şi eroziunea pronunţată a solului. Pe cand eram Presedintele ANAF am incercat tristetea si frustrarea cauzata de neputinta de a stopa acest fenomen in care este implicat fiecare satean, fost razes, actual traitor din alocatia copilului.

      Nu este o simplă coincidenţă că cel mai greu lovite zone de pe harta inundaţiilor sunt Moldova şi Maramureş. Dincolo de faptul că Prutul şi Siretul au atins debite record, absenţa pădurilor ca piedici naturale în calea apei, a accentuat violenţa inundaţiilor.

      În concluzie, este adevărat că fenomenele naturale au fost dure, dar nu e mai puţin adevărat că românii au deschis singuri poarta catre dezastru tăindu-şi singuri pădurile. Si nu ma refer aici la nu-stiu-ce baroni locali de nu-stiu-ce etnie care taie organizat, ci la fiecare amarastean care isi taie incet, dar sigur, craca de sub picioare. La propriu si la figurat.

Ce parere aveti?

Inconstantin, Krossfire, Lovingvama, Narcis Gavan, Piticu, Subiectiv, Visurat, Vlad Bogos, Voce

Ma inchin si eu zeului fotbal ? (3)

Intrebarea mi-a venit imediat dupa golul senzational al lui Semih Senturk, cu care Turcia a egalat la 1 Croatia in ultimele secunde din prelungirile sfertului de finala de la Viena. “Ce-ar fi facut ai nostri daca primeau gol in minutul 119 si dintr-o gresala de portar?” Si mi-am adus aminte ce-au facut la 0-0, din minutul 1 pana in minutul 90 si ceva al unui meci in care depindeam doar de noi: au pasat de-a latul si inapoi, dupa o strategie menita sa ne aduca triumful doar de ei inteleasa! Auzi explicatie: “Jucatorii s-au demoralizat cand au auzit ca Italia a marcat contra Frantei”! Bravo, nea Piti! Ce treaba aveam noi, de data asta, cu italienii? Daca noi bateam Olanda, jucam contra Spaniei si-l trimiteam pe Del Piero sa se plimbe cu motocicleta (am auzit ca e mare fan). Unde mai pui ca olandezii au fost baietii de treaba pana la limita ridicolului, mai trebuia doar sa-si marcheze gol singuri (puteam sa li-l imprumutam noi pe Banel).

 

In 90 de minute demne de uitare am fost “sublimi”: ne-am aratat limitele si am demonstrat ca nu avem ce cauta in elita continentala. Spre deosebire de Turcia, care a facut trei meciuri memorabile la turneul final, castigandu-si simpatia tuturor.

 

Dar, astia suntem noi, romanii: ne aparam cand trebuie sa atacam si parjolim fantanile cand trebuie sa ne aparam. Gloria ne sperie si cand ne cauta, o evitam. Cam asa a fost si la alegeri: majoritatea a preferat statul acasa si a iesit cum a iesit. Daca asa gandim, meritam sa ne conduca doctorul care nu opereaza si primarele care este. Hai noroc, sanatate, ne vedem peste patru ani, la alte europene si alte alegeri. Poate, intre timp, invatam sa atacam.