Excelentei Sale,
Dl. Nicholas Sarkozy
Presedinte al Republicii Franceze
03.10.2010
Stimate Domnule Presedinte,
Am luat decizia de a vă adresa aceasta scrisoare deschisa ca urmare a recentelor evenimente in care au fost implicaţi o serie de membri ai minoritaţii rrome, români si bulgari, locuind in tabere mai mult sau mai puţin legale de pe teritoriul Franţei, evenimente care pot avea ca si consecinta declansarea procedurii de infringement fata de ţara Dumneavoastra. Respectivele evenimente au avut ca punct de plecare indignarea cetaţenilor francezi fata de prezenţa si, mai ales, activitaţile in care erau implicate multe dintre persoanele respective si au avut ca punct final – cel puţin pentru public – repatrierea câtorva sute dintre acestea.
As vrea sa stiţi ca ceea ce m-a determinat sa iau hotarârea, nu usoara, de a scrie Presedintelui Republicii Franceze nu are legatura cu deciziile de repatriere. Preocuparea mea sau, mai bine zis, temerea mea consta in faptul ca, in lumina mai multor afirmaţii facute de oficiali ai Guvernului Francez, precum si ca urmare a impresiei profund negative pe care o serie de cetaţeni români de etnie rroma au lasat-o si o lasa in tara Dumneavoastra, exista riscul real ca România sa rateze intrarea in spaţiul Schengen pe fondul unui vot negativ al catorva State Membre printre care si Franţa.
Domnule Presedinte, România a facut toate eforturile – tehnice, financiare si umane – pentru a indeplini condiţiile de aderare la spaţiul Schengen, fiind perfect pregatita din toate aceste puncte de vedere, asa cum au aratat-o toate misiunile de evaluare de pana acum si cum o vor arata, cu siguranţa, si cele din noiembrie-decembrie (singurele care conteaza, in mod obiectiv, conform tratatelor in vigoare). De aceea o decizie negativa, bazata pe un vot dat “la cald”, ar fi nemeritata si injusta. Cele 20 de milioane de români care traiesc astazi in România plus cele 2 milioane care traiesc in Italia, Spania, Franta sau alte tari UE, muncind decent si perfect integraţi, nu merita sa suporte consecinţele acţiunilor câtorva mii care, trebuie sa stiţi, Domnule Presedinte, creeaza in ţarile lor de origine acelasi gen de probleme precum in Franţa, Italia ori alte ţari unde au ajuns cu mult inainte ca România sa fi devenit Stat Membru UE.
V-am ascultat, Domnule Presedinte, toate discursurile ţinute in plenul Parlamentului European atunci cand Franţa a deţinut presedinţia prin rotaţie a Consiliului. V-am admirat determinarea de a obţine rezultate legislative fundamentale in cele 6 luni de mandat in fruntea Consiliului. O astfel de determinare face deosebirea dintre un politician mare si un politician fara vocatie. O astfel de determinare face, de asemenea, deosebirea dintre un stat puternic si un stat marginal, inclusiv in interiorul UE. Mai mult, Franţa a fost intotdeauna sora mai mare a României. Toate deciziile politice cu incarcatura istorica pentru ţara mea au avut in spate sprijinul Franţei. De aceea indraznesc sa sper, Domnule Presedinte, ca determinarea Dvs. va funcţiona pentru a impinge lucrurile inainte in cadrul UE si nu pentru a da un vot de blam unei naţiuni care nu are alta vina decat aceea ca imparte aceeasi cetaţenie cu o minoritate etnica care, de secole, nu reuseste sa se integreze, in ciuda programelor derulate, a finanţarilor primite si a discriminarii pozitive de care beneficiaza in statul pe teritoriul caruia s-au asezat cu sute de ani inainte de a porni, astazi, catre alte destinaţii mai atractive.
In alta ordine de idei, Domnule Presedinte, greutatea de a integra social aceasta minoritate nu poate fi reprosata doar României, Bulgariei, Slovaciei, Ungariei ori altor tari unde exista ţigani. Asa cum am afirmat si in plenul Parlamentului European, recentele evenimente din Franţa (şi Italia) trebuie să amintească Europei că există o minoritate de 10-12 milioane de oameni, deja paneuropeană, cu probleme mari de incluziune sociala iar soluţia de a o ascunde în spatele graniţelor naţionale nu este cea castigatoare. Singura soluţie viabilă şi care poate da rezultate pe termen lung, cred eu, este una care presupune efortul comun european de integrare a acestei minorităţi. Si asta deoarece ţiganii exista, traiesc pe teritoriul UE si se deplaseaza liber dintr-un Stat Membru intr-altul. Aceasta este o realitate pe care nici o decizie de repatriere nu o poate acoperi decat parţial si temporar.
Apelul meu catre Dumneavoastră, Domnule Preşedinte, este să încercăm, la nivelul Uniunii Europene, să ne detaşăm de poziţii intransigente şi să încercăm să mergem inainte. Îmi exprim certitudinea că dialogul sincer si deschis va conduce la soluţii pentru integrarea unei minorităţi si nu la izolarea unui Stat Membru ori crearea de State Membre de categoria a doua fara ca apartenenţa la o astfel de categorie secunda sa le fie imputabila in vreun fel.
Cu convingerea ca acest apel nu a depasit limitele mesajului politic corect si pragmatic si ale diplomaţiei vă asigur, Domnule Preşedinte, de cea mai inalta consideraţie.
Sebastian V. Bodu
Deputat român in Parlamentul European
Comentarii recente