Si a fost Iron Maiden in Romania. Pentru prima data, cea mai mare trupa de heavy metal europeana (parerea mea, vorba lui Nea Nicu Vacaroiu) a venit la Bucuresti, parte a celui mai mare turneu al lor, de cand au luat fiinta. Concertul a fost mai mult decat bestial si, spre deosebire de Rolling Stones, de exemplu, care a adunat atat fani, cat si curiosi sa vada o legenda vie, de data aceasta au fost doar fani adevarati. Ce mi-a placut cel mai mult? In primul rand ca au cantat aproape toate piesele lor de rezistenta. In al doilea rand, ca au cantat cu pofta. Si in al treilea rand, ca au cantat aproape doua ore (1.55 h), fata de o ora jumate, cat dureaza de obicei un concert.
Desi se spune, pe buna dreptate, ca cele mai bune albume ale lor au fost cele din anii 80, adica de la Iron Maiden (I) pana la The Seventh Son of a Seventh Son, stadionul a explodat efectiv la Fear of the Dark. In fata mea era o domnisoara careiea i-au cazut ochelarii de pe nas cand au inceput toti in jurul ei sa sara in sus de la primele acorduri ale piesei. Acuma, ce cauta o domnisoara cu ochelari de vedere la un concert rock, nu imi dau seama J. Cert este ca, in general, domnisoarele de la concertele de hard rock nu arata asa de bine ca cele de la Cerbul de Aur, ca sa iau un exemplu aleatoriu…
Intorcandu-ma la muzica celor de la Iron Maiden, am fost deosebit de incantat ca au terminat concertul cu piesa mea preferata, Hallowed Be Thy Name si ma gandeam unde eram noi cand ei inregistrau albumul The Number of the Beast? Ne bucuream ca vine Holograf sau Compact (ca Iris erau prea „periculosi” pentru urechile Suzanei Gidea) si stricam imaginea tineretului UTC-ist cu pletele noastre si cu bratarile de piele cu capse, facute de vreun croitor din cartier.
Comentarii recente